Școala în America văzută prin ochii unui elev texan cu origini în Alba: Fără manuale, dar cu foarte multă rigurozitate

Școala în America văzută prin ochii unui elev texan cu origini în Alba: Fără manuale, dar cu foarte multă rigurozitate

După o vacanță de două luni petrecută de nepotul meu în România, am vrut să aflu de la el câteva informații despre modul în care se trăiește în America, acesta având dublă cetățenie: americană și română.

Pentru început, vă prezint câteva date biografice ale nepotului meu. Numele: Kayson-Dacian Morris, născut la 10 decembrie 2009, în Dallas-Texas, SUA, din părinții Anca-Postumia Vlonga, româncă, de formație inginer mecanic, ajunsă în SUA cu loteria vizelor, și Allen-Jason Morris, american, de profesie constructor. Este de religie creștin-ortodoxă, botezat în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

Este elev în clasa a VIII-a și are un frate mai mare cu 5 ani, pe nume Drayton-Dariul Morris, absolvent în acest an al liceului din America, și el cu dublă cetățenie, americano-română. Cu excepția anului de pandemie, fiecare vacanță și-au petrecut-o în România, la bunicii din Alba Iulia, originari din Moisei – Maramureș și Daia Română.

– Pentru că la vârsta ta preocuparea de bază este școala, ești dispus să faci o descriere a vieții de elev, pentru care îți voi pune câteva întrebări ajutătoare, pentru a nu ne scăpa prea multe aspecte?

– Aștept întrebările concrete.

– Care este structura anului de învățământ, când începe și când se încheie anul școlar la școala la care ești elev?

– În fiecare oraș sunt alte date, dar nu diferă mult, cel mult cu o săptămână mai devreme sau mai târziu față de alte orașe. La școala la care învăț eu, anul acesta începem în data de 10 august și o să terminăm mai devreme, în iunie, față de cei ce încep după noi.

– Câte vacanțe aveți în timpul anului și în ce alte zile de sărbători importante nu mergeți la școală?
– Suntem liberi o săptămână de „Ziua Recunoștinței”, în noiembrie, două săptămâni de Crăciun, în decembrie-ianuarie, o săptămână vacanță de primăvară, în total o lună, și câte o zi sau două pe lună pentru alte evenimente, de exemplu: de Paște, de Ziua Memorială pentru Eroii Americii, de Ziua Veteranilor, de Ziua Președinților etc. Se mai adaugă la vacanțe cam 10 zile libere.

– Care este programul unei zile de școală?

– La școală trebuie să fim prezenți înainte de ora 7.20,cel mai târziu (după 3 întârzieri, se consideră o absență), cursurile încep la ora 7.25 (și se termină la 15.45), profesorul fiind în clasă cu 20-30 de minute înainte pentru a pregăti ora de curs. La fiecare 45 de minute ne deplasăm în altă clasă (laborator). Pentru schimbarea clasei avem la dispoziție 5 minute, fiind însoțiți de cadre didactice care ne supraveghează, iar la fiecare clasă ne așteaptă la ușă profesorii de specialitate pentru clasa respectivă. Avem zilnic 7-8 cursuri pe specialități diferite, în săli (laboratoare) diferite, la care se adaugă 45 de minute de pauză mare pentru toți elevii în același timp (perioadă în care se ascultă forma scurtă a imnului SUA, se fac anunțuri diverse, se prezintă scurte filme educative, se anunță unele fapte de indisciplină ale elevilor, dacă este cazul, se fac înscrieri pentru participarea la unele evenimente ce vor avea loc în cadrul școlii, cu participarea elevilor, activități libere pe calculator etc. fără a părăsi incinta școlii) și 30-40 de minute o pauză de masă, eșalonată pe clase, la ore diferite. Majoritatea celor 700-800 de elevi sunt abonați la cantina școlii, cu meniu diversificat, din care nu lipsesc laptele, fructele, salatele, sucurile sau apa, meniu complet, la un preț între 3 și 4 dolari pe zi. Nu este obligatoriu să fii abonat la cantină (unii pot să-și aducă de acasă mâncare, dar n-au voie să mănânce în clasă, numai în sala de mese, odată cu colegii abonați). Nu se poartă uniformă de elev.

– Ce materii ai studiat în clasa a VII-a?

– Matematică, Istorie, Științe (aici intră fizica, chimia, biologia, geografia etc.), citit și scris în fiecare zi câte o oră, materie care se continuă și la liceu. Nu memorăm poezii și texte, iar despre viața și opera scriitorilor învățăm foarte puțin, nu ca în România, dar la teste trebuie să știm să scriem, să citim și să ne exprimăm corect. La noi nicio materie nu este considerată mai puțin importantă, toate se fac cu multă seriozitate și implicare. Dacă avem ceva de făcut și în timpul destinat orei nu terminăm, continuăm acasă. Alte teme pentru acasă sunt foarte rare. Fiecare elev are activități și pasiuni în afara școlii la care participă. De regulă sunt activități sportive și culturale. Eu am făcut înot, baschet, tenis, fotbal. La școală mai avem discipline obligatorii la alegere, dintre care: în domeniul muzicii (cântatul la un instrument; eu mi-am ales clarinetul), în domeniul tehnic (robotică etc.), în domeniul artei (animație, actorie etc.), în domeniul sportiv (eu mi-am ales baschet și fotbal american), pe care le facem, în funcție de tematică și starea vremii, în sălile de sport sau pe terenurile amenajate afară. Și la aceste discipline opționale dăm periodic teste și probe. Nu facem Religie la școală. Disciplinele enumerate le facem în toți cei trei ani petrecuți la această școală (clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, iar unele se continuă și la liceu).

Școala la care învăț are clase de la a VI-a la a VIII-a, cu cel mult 25 de elevi într-o clasă la fiecare an școlar. Datorită numărului mare de elevi, cam 250-300 în fiecare an de învățământ, sunt foarte multe clase paralele, dar este foarte bine organizat, încât spațiile sunt ocupate și nu se pierde vremea. Părăsirea școlii în timpul programului este interzisă, iar folosirea telefoanelor mobile este permisă doar în caz de urgență, cu acordul profesorului.

La sfârșitul anului școlar se dă un test ce cuprinde toate materiile, cu teme unice pe clase pentru întreaga țară, cu schimbarea anuală a tematicii. Cei care nu obțin punctajul necesar nu repetă anul, nu rămân nici corijenți sau repetenți, doar sunt mutați în clase de nivel mai slab, fiind obligați să participe online la cursurile școlii de vară pentru a recupera materia.

Școala este păzită, nu intră și nu iese nimeni până la încheierea programului. Legătura părinte-profesor se face online, părintele știind în orice clipă tot ce face copilul. Există și un reprezentant al poliției locale care previne orice acte de indisciplină a elevilor sau eventuale amenințări exterioare privind integritatea elevilor și a personalului din școală.

Nu avem manuale, învățăm de pe internet. Există în școală o bibliotecă bogată, cu cărți din toate domeniile, de unde împrumutăm și citim pentru a ne pregăti în vederea testelor săptămânale și în special pentru cel anual, final, la care primim calificative și punctaje, nu note. În cadrul celor 45 de minute zilnice pentru comunicări, imn și alte teme, ne sunt prezentate și filme de 5-10 minute privind pericolul consumului de droguri, de țigări și alcool, precum și pedepsele prevăzute pentru încălcarea acestor interdicții. Tot în cadrul acestor activități specialiștii din domeniu ne-au vorbit despre educația sexuală.

În clasele a VII-a și a VIII-a nu este obligatoriu să învățăm limbi străine, dar dacă vrem, se poate, și atunci nu mai facem la liceu limbă străină. Multe ar fi de împărtășit din sistemul nostru de învățământ, care are la bază calitatea, profesionalismul, disciplina, competența și pragmatismul disciplinelor de studiu, conlucrarea școlii cu familia.

– Ce-ți place în România?

– Multe îmi plac, dar amintesc doar câteva: îmi place bunătatea oamenilor, faptul că sunt primitori și că sunt în formă fizică bună, nu sunt grași, ca în America (acolo oamenii duc o viață sedentară, lipsită de mișcare, din cauza activităților practicate, la care se adaugă alimentația pe bază de grăsimi, dulciuri, fast-food etc.). Îmi place bucătăria românească bazată pe produse naturiste, tradițiile, relieful atât de diversificat al țării, limba vorbită, trecutul istoric, zonele de vizitat care sunt aproape și n-ai întotdeauna nevoie de mașină, astfel că poți să te plimbi peste tot. Îmi plac bisericile, în special cele vechi, diversitatea plantelor și animalelor și multe, multe altele.

– Ce nu-ți place în România?

– Nu-mi place că școala nu este luată în serios de către mulți copii și tineri, că se apucă de fumat și consumă băuturi alcoolice și droguri la vârste foarte mici; părinții n-au control asupra copiilor, iar legile în domeniu ori lipsesc, ori nu se aplică, altfel nu-mi pot explica de ce sunt atâtea absențe de la școală (la noi numai în caz de boală poți lipsi de la cursuri). În cazul fumatului și băutului, în România copiii de orice vârstă cumpără țigări și băutură, fără restricție, nu-i întreabă nimeni câți ani au (în America, numai cei care au peste 21 de ani pot cumpăra și consuma țigări și băuturi alcoolice, în caz contrar cel vinovat și complicii sunt sancționați cu amendă sau cu închisoare, la care se adaugă obligativitatea urmării unor cursuri în domeniu, la care se prezintă filme cu accidente și urmările acestor ilegalități. Toate măsurile sunt în folosul tinerilor și se aplică ferm, fără iertare). Nu-mi place lipsa de curățenie, faptul că se aruncă mizerie la întâmplare, oamenii fumează peste tot, pe stradă, în localuri, nu în locuri amenajate. Lipsesc parcurile și locurile de joacă sau terenurile sportive, lipsesc piscinele comune, locurile de parcare sunt insuficiente. De asemenea, sunt o mulțime de câini și pisici fără stăpân ce trăiesc pe stradă liberi. La localuri meniurile sunt incomplete, sosurile sau sucurile trebuie plătite separat, la prețuri piperate (în America, cu acestea te servești la discreție, sunt gratuite, din partea localului). Un alt lucru care nu îmi place este că nu la toate școlile sunt echipe sportive de elevi care să participe la competiții cu alte școli. Nu-mi place că nu sunt autostrăzi, iar mare parte din șosele sunt pline de gropi, fiind multe accidente rutiere cu victime omenești etc.

– Ce sporturi îndrăgești?

– Toate sporturile au farmecul lor, dar printre cele mai îndrăgite se numără cele ce se practică cel mai mult în America: fotbalul american, baschetul, fotbalul clasic, tenisul etc. Eu am practicat toate aceste sporturi plus înotul, dar nu de performanță.

– Cu toate neajunsurile enumerate, ți-ar plăcea să trăiești în România?

– Orice este posibil, m-aș adapta și aș lupta să schimb unele lucruri în bine.

– Moșul îți mulțumește pentru sinceritate și răbdarea de care ai dat dovadă, cu dorința de a continua acest demers și în viitorii ani

Dragomir VLONGA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI