Sănătate pentru fiecare român, cam de 23 de euro lunar

    O nouă lege a Sănătăţii va apărea după o perioadă de 3-6 luni de consultări, însă problema care se ridică este ce sistem ar trebui implementat astfel încât banii existenţi să fie administraţi corect. „Vom începe să lucrăm la o nouă formă a proiectului legislativ privind organizarea şi funcţionarea sistemului sanitar. Este nevoie de o reformă în sistemul sanitar deoarece, în prezent, acesta se confruntă cu o serie de probleme, începând cu cele de finanţare până la calitatea serviciilor medicale. La elaborarea proiectului pe care îl vom prezenta Guvernului României vom coopta pe toţi cei interesaţi de acest act normativ, medici, jurişti, reprezentanţi ai pacienţilor, pe cei ai sindicatelor etc. Estimăm o perioadă de consultări de aproximativ 3-6 luni, urmând ca mai apoi să avem un proiect pe care să îl supunem dezbaterii publice”, a declarat luni, 16 ianuarie, dr. Ladislau Ritli , ministrul Sănătăţii.
Ministrul Ritli a mai adăugat că noul proiect legislativ va prevede schimbări în ceea ce priveşte capitolele de organizare a spitalelor, a sistemului de asigurări sociale, malpraxis etc.
În sănătate, în 2012, statul şi-a programat să cheltuiască 5,5 mld. euro, cât reprezintă bugetul cumulat al Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), iar dacă se face o medie ar rezulta 23 de euro lunar pentru fiecare din cei 20 milioane de pacienţi.
Reformarea sistemului sanitar ar trebui să plece de la analiza cheltuielilor, cât costă fiecare serviciu şi dacă din banii care se strâng se poate acoperi necesarul. Cei mai mulţi bani de la stat merg către spitale, adică 30% din total, însă aici nu intră fondurile pentru investiţii, utilităţile, curăţenia, întreţinerea clădirilor, diferite dispozitive sau proteze sau banii ce provin din diferite programe de sănătate.
Ce primeşti la stat pentru 23 de euro/lună
Statul decontează atât vizitele la medicii de familie, şederea în spital, analizele, însă în realitate banii sunt completaţi de fonduri informale. În România, sistemul de stat este gândit astfel încât decontarea se face furnizorului de servicii (spitalul, medicul de familie) şi nu direct pacientului. Banii din sănătate provin din contribuţiile obligatorii ale angajaţilor şi angajatorilor (10,7%) şi merg la bugetul CNAS.
Pe de altă parte, banii alocaţi Ministerului Sănătăţii provin de la bugetul statului. Casele de sănătate decontează serviciile pe care spitalele le prestează către asiguraţi în baza unui sistem complex, care pleacă de la clasificarea bolilor în grupe cu costuri apropiate (în legislaţie această clasificare poartă denumirea de sistem DRG).
În funcţie de o grupă considerată standard şi care are valoare de 1, fiecare boală are o codificare. Naşterea normală spre exemplu este încadrată la valori cuprinse între 0,93 şi 1,24, iar cezariana între 1,22 şi 2,31. Această clasificare are rol pentru stabilirea unui indicator (de complexitate a cazurilor tratate, ceea ce în legislaţie poartă numele de indice de case mix ) care este propriu fiecărui spital şi care ia în considerare toate cazurile dintr-o unitate sanitară. Acest indicator relevă complexitatea intervenţiilor pe care un spital le face. Pentru decontare, statul înmulţeşte acest indicator cu un tarif mediu aprobat anual (de exemplu în 2011 era de aproape 1.700 de lei).
Ce fonduri are şi cum sunt cheltuiţi banii într-un spital de stat
Principala sursă de finanţare a unui spital de stat este Casa de Sănătate, dar mai obţine bani şi de la bugetul local (primării), precum şi de la Ministerul Sănătăţii pentru programele naţionale de sănătate. Totodată, spitalele mai au bani pentru investiţii şi cercetare şi din alte surse.

Nicoleta IDITA-TOMUŢA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI