Să mori rănit din dragoste de voturi!

Schimbând puţin, pe ici, pe colea, prin punctele esenţiale, o veche zicală de pe la noi, ajungem la următoarea formulare, ce se potriveşte ca o mănuşă situaţiei actuale de pe plaiurile mioritice: „câinele moare de alergătură şi politicienii de grija voturilor!”
În mod sigur, vă mai amintiţi că după redistribuirea mandatelor, la alegerile parlamentare din 2008, mai că s-au luat la păruială candidaţii. Şi asta, pentru că sistemul de vot a fost atât de „bine” gândit încât a permis accesul în Casa Poporului, cu mandat în regulă la purtător, al unor persoane care nu aveau ce căuta pe acolo. Şi nu spun că nu aveau ce căuta pe acolo pentru că nu s-ar pricepe la politică. Ce, sunteţi duşi cu pluta? Care român nu se pricepe la agricultură, politică şi la fotbal? Afirm sus şi tare, că nu aveau ce căuta pe acolo, pentru că alţi contracandidaţi de-ai lor obţinuseră un număr mai mare de voturi. Ce înseamnă asta?, raportând numărul de voturi la gradul de simpatie/încredere pe care electoratul l-a investit în unul sau mai mulţi competitori? Într-o democraţie aşezată (nu e cazul la noi!) asta ar fi însemnat reluarea scrutinului, ba chiar depunerea mandatelor de către cei care au câştigat nemeritat un loc în Legislativ, doar graţie zăludului sistem de redistribuire. Care au fost consecinţele pentru România? Puteţi constata şi singuri…
În aceste zile, când România zace toropită de vipia de afară, căutând plajele mării şi umbra codrului verde, se agită din nou lumea, lansând subiectul alegerilor şi modificării legislaţiei în domeniu. La începutul anului s-a făcut un soi de „încălzire”, cu alegerea primarilor dintr-un singur tur de scrutin, la fel ca a preşedinţilor consiliilor judeţene. Acum, ni se serveşte o nouă variantă: alegerea parlamentarilor după sistemul „cele mai multe voturi te trimit în Parlament” şi asta chiar dintr-un singur tur. Nu mai discută nimeni de unele detalii „nesemnificative”, de genul, câtă reprezentativitate are un deputat sau senator, ales cu 50 de voturi într-o localitate care numără câteva zeci de mii de suflete? Problema este că în goana aceasta nebună de a descoperi sistemul ideal de alegere (un tur sau două, uninominal, ori pe liste de partid, cu sau fără redistribuire, vot direct sau prin corespondenţă etc) nimeni dintre legiuitori nu are timp de „fineţuri”, precum stabilirea unor articole de lege care să înlăture posibilitatea fraudării alegerilor…
Staţi puţin şi nu mânaţi! Lucrurile nu se opresc aici, pentru că preşedintele nostru, dând glas partidului din care n-a plecat niciodată, doreşte comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare! Dumnezeule, dar asta ar fi o idee genială! De ce să absentezi două duminici de la urne, când poţi s-o faci o dată şi bine? Şi dacă tot le stă capul numai la tururi de scrutin, politicienii ar trebui să conceapă un sistem beton de promovare, ca la fotbal de pildă. Nu intri în Parlament, dar ai un scor foarte bun, te califici în Consiliul local sau judeţean. Dacă însă ai „votaveraj” negativ, nu poţi ajunge decât… şef de scară!
Sincer, eu agreez la nebunie comasările şi moda poate să prindă. Zic, să nu mai avem Sf. Ioan, Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru, ci să-i sărbătorim pe toţi odată. Şi Paştele să fie de Halloween, iar Naşterea Mântuitorului de Valentine’s Day…
Dumitru HENEGAR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI