Revoluţionarii întreabă Puterea: DE CE NU VREŢI SĂ ELIMINAŢI IMPOSTORII?

    Nimeni dintre cei ieşiţi în stradă în decembrie 1989, ÎNAINTE de fuga dictatorului Nicolae Ceauşescu, nu s-a gândit la privilegii personale. Nimeni. La Timişoara manifestanţii erau zdrobiţi sub şenilele tancurilor sau erau seceraţi de gloanţe şi mulţi dintre cei care le-au urmat exemplul în alte oraşe, mai ales cei din frunte, erau împăcaţi cu ideea că nu vor rămâne vii până a doua zi. Acesta era sistemul cu care se înfruntau şi revoluţionarii ştiau ce risc îşi asumă. Atunci când am intrat în sediul comitetului judeţean de partid, însoţit de trei camarazi, nu ştiam că în şedinţa din 17 decembrie 1989 se hotărâse ca cei care intră în sediile de partid să fie ucişi şi îngropaţi în subsolul clădirii. La Timişoara cadavrele fuseseră încărcate noaptea şi transportate la Bucureşti pentru a fi incinerate dar acţiunea a fost deconspirată în presa străină. Cele două şiruri de soldaţi echipaţi de război printre care am trecut – cască lângă cască, automat lângă automat – şi cele două mitraliere puse în capul scărilor nu erau de jucărie. Nici căştile de oţel şi pistoalele-mitralieră îndreptate împotriva mulţimii care mă aştepta afară nu erau de paradă ci pregătite să ucidă.
Ţara, Parlamentul au găsit de cuviinţă să-şi răsplătească eroii cum se întâmplă pretutindeni în lume. Nu revoluţionarii au dat sau au votat Legea 42/1990 modificată prin Legea 341/2004  ci parlamentarii aleşi de popor. Din păcate, unii preşedinţi de asociaţii şi chiar unii secretari de stat numiţi în fruntea SSPR – Bebe Ivanovici, Emil Cuteanu, George Costin (actual secretar de stat) – au profitat de imperfecţiunile celor două legi şi au transformat eliberarea certificatelor de revoluţionar într-o afacere personală.  Nimic mai murdar decât să negociezi sau să comercializezi visurile unor nebuni frumoşi şi sângele vărsat în Decembrie 1989. Aşa au apărut mii de impostori, beneficiari ai unor drepturi necuvenite lor. De aceea societatea civilă, scârbită de spectacolul „certificatelor de revoluţionar” a ajuns, după bunul obicei românesc, să-i repudieze pe toţi. O parte a presei a pornit o campanie distructivă împotriva tuturor celor cu certificate, culpabilizându-i in corpore. Virulenţa atacurilor perfect concertate nu a lăsat loc vreunei iluzii: se încearcă scoaterea Revoluţiei din Dec.’89 din conştiinţa naţiunii şi din istoria României. Maniera în care Guvernul a exploatat această situaţie este mai mult decât reprobabilă. De la 1 ianuarie 2012 a tăiat tuturor luptătorilor îndemnizaţiile oferite prin Legea 341/2004 dar le-a lăsat-o „Răniţilor” şi urmaşilor de  „Decedaţi”. Deşi cel puţin jumătate dintre aceştia sunt ei înşişi impostori: foşti miliţieni sau securişti bătuţi de populaţie, victime întâmplătoare ale unor accidente auto petrecute în perioada 16 dec. – 25 dec. 1989, victime ale unor încăierări de stradă în timpul sărbătorilor de iarnă sau chiar terorişti dovediţi. Într-un memoriu înmânat personal în mână premierului Emil Boc am dat numeroase exemple concrete în acest sens. S-a ajuns astfel în situaţia aberantă ca cei aflaţi uneori de cealaltă parte a baricadei (răniţi, decedaţi) să rămână beneficiari ai „Legii Recunoştinţei” cum a fost denumită Legea 341/2004 şi să le râdă în nas adevăraţilor revoluţionari.
Puterea  are posibilitatea să ia măsuri pentru eliminarea impostorilor din rândul revoluţionarilor, dar nu o face. Ce interese ascunse – politice, economice?! – sunt ca să nu aibă loc nici o conciliere între societatea civilă şi revoluţionari? Cine nu doreşte ca aceştia să se bucure de respectul pe care îl merită? Există în Parlament mai multe proiecte de amendare a Legii 341/2004 – inclusiv unul semnat de parlamentarii de Alba ai opoziţiei, extrem de apreciat de adevăraţii revoluţionari inclusiv din alte Oraşe – Martir (Sibiu, de pildă) – care ar rezolva problema profitorilor. Prin reanalizarea dosarelor numărul revoluţionarilor s-ar reduce la 3000 – 5000. Astfel, bugetul ar economisi circa 57 mil. euro, ţinând cont că prin OUG 53/2011 în acest an se vor acorda 34% din sumele restante. Amendarea Legii 341/2004 şi schimbarea actualului secretar de stat, în condiţiile în care toate asociaţiile din ţară consideră imperativă eliminarea  impostorilor ar trebui să rezolve definitiv această gravă dispută. Revoluţionarii nu-şi pot face singuri curăţenie în ogradă; ei pot eventual să se sinucidă, din disperare sau dispreţ, cum au făcut-o eroul Călin Nemeş din Cluj-Napoca şi alţii. Să ne uităm pe ecrane. Vârful de lance al tuturor manifestaţiilor de stradă din aceste zile sunt purtătorii steagurilor cu stema decupată. Cine are ochi de văzut şi urechi de auzit să ia aminte!
Mihai Babiţchi

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI