Referendum pentru România

Susţinătorii căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex doresc reconsiderarea căsătoriei ca fiind doar o simplă relaţie privată între două persoane care se iubesc şi doresc să se angajeze în această relaţie. Ei consideră că nu este corect ca relaţiile heterosexuale să fie recunoscute legal, în timp ce cele dintre persoane de acelaşi sex nu sunt. Această poziţie rezultă dintr-o înţelegere greşită a motivului pentru care statul se implică în instituţia căsătoriei.

Statul nu legalizează căsătoria naturală deoarece două persoane „se iubesc”. Statul legalizează – şi implicit protejează şi încurajează – uniunea bărbat-femeie deoarece aceasta aduce numeroase beneficii pentru societate (copii, sănătate, reducerea costurilor cu asistenţa socială, etc.). De altfel, în cazul în care căsătoria ar fi doar o relaţie privată, aşa cum susţin promotorii căsătoriei între persoanele de acelaşi sex, de ce s-ar implica statul? Ei nu au nevoie de acordul statului pentru a face ceea ce doresc să facă. În România, nu există nicio restricţie prin care persoanele din rândul minorităţilor sexuale să nu se poată angaja în relaţii bazate pe fidelitatea partenerilor şi nicio necesitate ca acest lucru să fie recunoscut de stat.

Aşa cum recunosc ei înşişi, principalul motiv pentru care minoritarii LGBT doresc implicarea statului este acceptarea forţată de către populaţie şi a comportamentelor sexuale specifice acestei minorităţi. Schimbarea legislaţiei este calea prin care pot modifica atitudinile culturale cu privire la comportamentul lor. Deoarece mulţi activişti ai mişcării LGBT consideră că manifestarea sexualităţii lor este un element definitoriu al propriei identităţi, acceptarea acesteia ar fi echivalentă cu acceptarea lor ca oameni. Acesta este nucleul problemei. Dezbaterea nu se poartă, în realitate, în jurul căsătoriei, ci în jurul acceptării pe care le-ar aduce-o căsătoria.

Urmărind implicaţiile legalizării căsătoriilor între persoane de acelaşi sex în ţările în care acest fapt s-a produs deja, constatăm că demersul nu s-a oprit niciodată aici şi a fost urmat de legalizarea adopţiilor de copii de către aceste cupluri, de modificări legislative în sensul restrângerii unor drepturi ale persoanelor care au alte opinii privitoare la căsătorie sau, lucrul cel mai grav, modificări în curricula educaţională a statelor respective cu scopul acomodării copiilor cu ideea normalităţii adoptării, de către oricine doreşte, a comportamentelor sexuale specifice minorităţii LGBT.

Rolul statului nu este de a legifera pur si simplu orice dorinţe ale cetăţenilor, ci de a proteja societatea de dorinţele arbitrare ale unora dintre ei. Principalul rol al statului este de a asigura protecţia cetăţenilor.

Din acest motiv, o bună legislaţie recunoaşte comportamentele care aduc beneficii publice şi le limitează pe cele dăunătoare. James Madison, părintele Constituţiei S.U.A., a explicat foarte clar acest lucru, arătând că „Dacă oamenii ar fi îngeri, nu am avea nevoie de stat sau de guvernare. ”Nefiind îngeri, rolul statului este de a descuraja răul şi de a încuraja binele. Nicio societate nu poate dura dacă statul acționează în opusul acestei datorii.
Referendumul din România, care se prefigurează a avea loc până la sfârşitul acestui an, este binevenit în actualul context internaţional. Cu acest prilej, pentru prima oară prin intermediul unei mişcări civice de mare amploare, românii vor putea să-şi declare opţiunea în privinţa unui demers cu impact major asupra culturii, tradiţiei şi viitorului ţării lor.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI