Premiul I, secţiunea Literatură :„Arieşeni, satul copilăriei mele„, imagini

Satul copilăriei mele este un mic sat de munte, vecin cu Raiul din care s-au făcut toate frumuseţile lumii, împodobit cu munţi semeţi, codri adânci de brad şi pâraie năvalnice de munte. Satul meu miroase a brad, sună a apă cristalină şi se oglindeşte curat în albastrul senin al cerului.

El adună la un loc frumuseţea şi tainele munţilor, dăruind locuitorilor şi călătorilor pajişti verzi, flori de munte, adieri de vânt sub crengi de brad. Satul meu îţi aduce aminte de trecutul în care moţii îşi păzeau şi ocroteau muntele, trăind în simbioză cu natura.

Îţi aduce aminte de meşteşugurile vechi prin care meşterii munceau cu respect lemnul pentru a obţine ciubere, doniţe şi tulnice sau îşi ridicau casele în care să-şi crească copiii. Satul meu era un colţ de rai, o oază de linişte, pace şi aer curat, cu oamenii ce trăiau cu cumpătare şi înţelepciune. Cuvântul bătrânilor avea mare greutate în casă, despărţirile erau o raritate iar casa avea o valoare sacră, fiind moştenită de la părinţi. Azi, din prea multă grabă a oamenilor de a-şi trăi viaţa, satul meu şi-a pierdut din frumuseţe, din autenticitate şi din unitate.

Moţii încep să curgă la vale spre oraşe, căci pădurea nu mai poate fi traiul lor. Meseriile tradiţionale nu se mai învaţă, căruţele şi caii au fost înlocuite cu caii putere, oamenii, preocupaţi doar de propriile interese, au ajuns să fie ca nişte case goale în care nu-ţi mai poţi găsi tihna. Satul meu se modernizează… Iar eu cresc, dar amintirile tot vor rămâne şi acest lucru mă face fericit!

Cristian Mihai POPA, clasa a VII-a, Liceul Tehnologic de Turism şi Alimentaţie Arieşeni

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI