Povestea demnă de film a unui castel din Alba. De ce l-au părăsit proprietarii și ce rol a avut în salvarea orfanilor de război

Povestea demnă de film a unui castel din Alba. De ce l-au părăsit proprietarii și ce rol a avut în salvarea orfanilor de război

Castelul Wesselényi, o clădire monument istoric cu o lungă şi interesantă istorie se află pe malul stâng al râului Târnava Mare în satul Obreja, localitate componentă a comunei Mihalţ.

Castelul Wesselényi ascunde între zidurile nenumărate legende, unele având o conotaţie tragică. Se spune că familia Wesselényi ar fi părăsit proprietatea la începutul primului război mondial, după ce unica fiică a baronului Wesselényi s-ar fi spânzurat într-una din încăperile castelului.

Contele Miklós Wesselényi a început construcţia clădirii în anul 1778. Biserica Română Unită cu Roma a cumpărat castelul în anul 1916, iar după primul război mondial mitropolitul Vasile Suciu a înfiinţat aici o mănăstire cu orfelinat pentru fetele rămase fără părinţi în urma războiului, orfelinat dat în grija Congregaţiei Surorilor Maicii Domnului.

Primele demersuri pentru copiii rămaşi fără părinţi, le-a făcut în anul 1916, la Blaj. Mitropolitul a apelat la mai multe călugăriţe pentru a deveni mamele şi educatoarele acestor copii. După sfârşitul primului război mondial, în judeţul Alba erau peste 2.000 de văduve de război şi peste 4.000 de copii orfani.

Mitropolitul Vasile Suciu, a cumpărat proprietatea de la Obreja cu 150.000 de lire italiene, bani pe care i-a primit de la Papa Benedict al XV-lea. După ce bunurile s-au aflat în proprietatea lui, la castel au fost începute renovările. Încă de la debutul orfelinatului, din anul 1921, călugăriţele, dar şi câteva învăţătoare, aveau în grijă peste 100 de suflete, atât băieţi, cât şi fete. Copiii urmau cursurile şcolii primare şi secundare.

La Obreja, copiii aveau posibilitatea să aleagă ce fel de activitate e pe placul lor. Astfel fetele, puteau să aleagă între un atelier de croitorie sau de ţesut, iar pentru băieţi era pus la dispoziţie un atelier de cizmărie. Din anul 1923, băieţii au fost repartizaţi la Blaj. Acolo erau mai multe ateliere cu cinci secţii, atelier de tâmplărie, atelier de fierărie, atelier de croitorie, atelier de cizmărie, atelier de rotărie.

Fetele care depuneau cel mai mult efort la atelierele de croitorie erau primite la Bucureşti cu bursă, iar băieţii erau primiţi la Odorheiu Secuiesc pentru a învăţa tehnici noi la atelierul de cizmărie. La Obreja s-a înfiinţat prima şcoală de menaj din ţară, ideea lansată tot de Vasile Suciu. Motivul a fost relativ simplu. Fetele trebuiau să îşi câştige într-un fel sau altul existenţa.

După anul 1937, castelul a fost locuit de călugării bazilieni, care aveau şi ei în grijă un număr mai mic de copii. Copiii au locuit la Obreja timp de aproape zece ani, după care au fost mutaţi la Turda. După sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, comuniştii i-au închis pe preoţi în închisoare şi au pus lacăt pe mănăstiri. Casa de copii de la Obreja aflată în incinta Castelului Wesselényi a fost şi ea închisă la rândul ei, iar copiii au fost mutaţi la Turda în anul 1945.

Clădirea a fost donată în anul 2005, de către Preafericitul Mitropolit Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major, „Congregaţiei Inimii Neprihănite”. Aceasta a fost fondată în anul 1950, în închisoare, de către Maica Maria Ionela. Castelul Wesselény serveşte astăzi pentru o întreagă comunitate monahală, măicuţei alăturându-i-se, adesea, mai multe surori.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI