Povara de a fi dascăl e un privilegiu!…

Prin rândurile care urmeaz, doresc s aduc prinos de recunoştinţ dasclilor, e adevrat şi dureros, tot mai puţini la numr, care înţeleg s-şi fac în orice condiţii datoria dup principiul „Nu te întreba ce face ţara pentru tine, ci ce faci tu pentru ţar”. Sunt cei care au vocaţie şi conştiinţ… Îi gseşti în majoritatea unitţilor de învţmânt, ocupându-se de olimpici, fcând performanţ în domenii diferite, dezinteresat, doar cu conştiinţa c şi-au fcut datoria de dascli, de buni români ce vor rmâne o pild vie pentru generaţiile viitoare. Ei nu au timp de greve, de cârcoteli, de negocieri, de rutţi. Nu dau meditaţii contra cost, pstrându-şi pentru ei sau dezvluind doar în anumite condiţii tainele ştiinţei sau culturii. Noua Lege a învţmântului trebuie s trateze cu exigenţ astfel de practici, mergând pân la excluderea din învţmânt a dasclilor care într-o form sau alta oblig prinţii la meditaţii contra cost pentru copiii lor.

Când poţi merge, de ce s te târşti?, spunea N. lorga. Zilele trecute, fiului meu, cu bune rezultate şcolare, i se reproşeaz de ctre un cadru didactic, încercând a-l prinde nepregtit: – Drag, tu nu ai de gând s iei nişte ore? Cu acest prilej afl c jumtate din clas (e adevrat doar cu 10 elevi), cotizeaz la tovarşa şi c de fapt acolo se fac orele adevrate pentru c la şcoal nu intereseaz pe toat lumea. Ruşinos, dac nu criminal chiar!

Pornind de la aceste atitudini, consider c mişcarea sindical în primul rând din învţmânt trebuie condus de persoane cu rezultate notabile în plan profesional şi nu de persoane care discrediteaz nobila misiune a dasclului, otrvind întreaga societate prin atitudinea lor jalnic.

Consideraţi acest demers al meu venit din partea unei persoane apolitice, un printe cu posibilitţi materiale limitate, dar interesat a tri într-o lume normal, aşa cum suntem datori s o cldim pentru noi şi urmaşii noştri.

Îndemn şi pe alţi cititori ai ziarului nostru, oameni de bun credinţ, s îşi prezinte opiniile, iar politicienii s nu se lase înduplecaţi de cei cu gura mare şi fr Dumnezeu.

Constat c cea mai mare criz a societţii româneşti este cea moral, alimentat de unii politicieni, sindicalişti sau mass-media româneasc. Tuturor ne este greu, dar nici srcia nu poate înjosi sufletele tari, nici bogţia nu poate înlţa sufletele josnice.

Rog a-mi publica acest punct de vedere, venit din partea unui vechi şi statornic prieten al ziarului, conştient c minciuna unge, iar adevrul împunge. Voi reveni şi cu alte subiecte dac consideraţi just atitudinea şi modul de abordare a problemelor actuale ale societţii româneşti.

Vasile ARDELEANU

 

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---