Din suflet te-am iubit şi te iubesc
Patria mea cu nume de crăiasă România
Cu munţi, păduri şi tot ce-i pitoresc
Natura te-a-nzestrat, să-ncununeze glia
Din vechi răstimpuri te-au râvnit
Sălbatice popoare fără Dumnezeu
Dar ani la rând cu pieptul de granit
Ai ţinut scut şi-ai mers în drumul tău.
Ani s-au scurs şi dragostea de ţară
Nu o mai vezi ca şi-n trecut
De le vorbeşti de patria ta mamă
Mulţi te privesc şi nu te bagă-n seamă.
Din rădăcini te-au smuls tâlharii
Toţi ce-au condus politic din sistem
Au fost mai răi decât au fost barbarii
Şi-n calea lor, de nimeni nu se tem.
Eu n-o s-ajung să te mai văd măreaţă
Aşa cum fosta-i în trecut
Căci anii mei din urmă nu mă lasă
Şi plec cu un dor neîmplinit.
În urma mea, eu las ca o urare
Fă, Doamne din văzduh să se coboare
Sub formă de Arhangheli cu săbii de foc
Pe cei ce-au jefuit o ţară ca un rai
Fantoma lui Bogdan, lui Mircea, Ştefan şi Mihai.
Gheorghe GAFTON,
veteran de război, Sebeş
