Partidul PLUS Alba: Criza din sistemul educațional începând de la lipsa locurilor din creșe și grădinițe este criza întregii societăți românești

PLUS (Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate) este un partid politic nou, condus de fostul Prim Ministru Dacian Cioloș. PLUS a adus la un loc oameni, care cred într-un proiect ce pare curajos prin simplitatea lui. PLUS reprezintă o forță, iar în Județul Alba avem o organizație puternică.

Colegul nostru, Mihail David, este președintele Filialei Județene PLUS Alba, împreună cu un Birou Județean format din 8 persoane. La nivel județean PLUS are și o organizație de tineret, numită Generația PLUS Alba, condusă de un birou format din 4 membri, îndrumați de un președinte, Alexandra Burz.

În primele două decenii de după revoluția anticomunistă din decembrie 1989, învățământul românesc a fost, în întregime, subiectul unor experimente, așa-zise reforme și modificări de structură organizatorică și curriculară lipsite de viziune, de o strategie clară de dezvoltare și de un amatorism care au avut efecte dezastruoase asupra sistemului de învățământ în integralitatea sa.

Abia acum, la 30 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, proporțiile dezastrului încep să se contureze într-o viziune de ansamblu, care ne lasă pe noi, ca societate, într-o poziție de inferioritate și de dezorientare. Pe de o parte, libertatea fiind un concept eterogen care tindea mai degrabă să ia aspecte de anarhie, profesorii vechii gărzi au descoperit că este din ce în ce mai dificil să controleze aspirațiile spre nedefinita libertate de tip „fac ce vreau” ale elevilor din anii ’90.

Pe de altă parte, acești elevi ai anilor ’90, care se răzvrăteau împotriva cravatei de pionier când ea deja nu mai exista, care descopereau că au drepturi fără a le cunoaște și obligații de care nu prea voiau să audă, au devenit, o parte dintre ei, profesorii anilor 2000. Fără să știe, au adus cu ei tarele propriei lor copilării din școală, când nota mare era tot ce conta, când copiatul era tolerat dacă nu era chiar evident, când reproducerea era standard, ideea personală o ciudățenie și critica o blasfemie. Într-un context social, politic și psihologic confuz, cea mai mare parte a profesorilor acestor ani au făcut tot ce au știut pentru a reuși să rămână pe linia de plutire atunci când succesiunea amețitoare de miniștri ai educației schimba idei, programe și reguli (de multe ori contradictorii) într-o viteză imposibil de urmărit.

Criza sistemului educațional din România este criza întregii societăți românești. Nota mare obținută cu orice preț, chiar și cu acela al bunăstării psihice a copilului, orientarea spre reproducerea conținutului și nu spre înțelegerea lui, lipsa spiritului critic în aprecierea informației și necunoașterea conceptului de „dezbatere de idei” ne-au adus în punctul în care copiii noștri sunt suprasolicitați, valorile nu ne sunt clare, nu știm să spunem ce anume vrem și nici de ce nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă, pentru că nu știm să apreciem critic situațiile și nici să dezbatem ideile pentru a găsi soluții. Apar, astfel, atacul la persoană în locul atacului la idee, bullying-ul ori tonul ridicat în locul atenției la ceea ce ni se spune.

Toate aceste probleme sunt determinate, după cum spuneam, de o criză. O lipsă acută de conținut educațional, de idei, de viziune. Nimic dintre acestea nu poate fi reparat dacă nu pornim de la un suport fizic, de la baza materială pe care să reconstruim un sistem haotic și fără definiții.

Ori, dacă e să-l parafrazăm pe nenea Iancu, „o soțietate fără moral și fără prinţipii va să zică că nu le are”.

Astfel, de la 21 de grădinițe aparținând sistemului public de învățământ în 2011, s-a ajuns la 15 în anul 2017. În privința școlilor, tendința de reducere a numărului de unități de învățământ este la fel de evidentă: de la 89 de școli cu clasele I-VIII în anul 2011 la 83 în anul 2017. Numărul de licee a rămas, în schimb, același, însă desființarea școlilor profesionale a însemnat intrarea în cadrul liceelor a unui mare număr de elevi care au supraaglomerat, pe de o parte, unitățile de învățământ liceale existente, iar, pe de altă parte, au condus la scăderea performanței școlare strict din punct de vedere al datelor statistice.

Se poate argumenta că diminuarea numărului de unități de învățământ a fost legată, în principal de scăderea demografică, și aici există o parte de adevăr. Spre exemplu, populația școlară a scăzut de la 61925 de elevi în anul școlar 2011-2012 la 57399 de elevi înscriși în anul școlar 2016-2017. Scăderea demografică este absolut evidentă dacă analizăm numărul total de copii înscriși în grădinițele din județul Alba în anul școlar 2011-2012 comparativ cu anul școlar 2016-2017, respectiv de la 12057 copii, la 9212 copii.

Scăderea demografică nu este, însă, principala cauză pentru care au fost desființate unități de învățământ, mai cu seamă din mediul rural. Profesori dispuși să predea la sat au fost foarte greu de găsit, orientarea spre o carieră de succes nefiind percepută ca începând sau chiar desfășurându-se într-un sat, chiar dacă numărul mai mic de copii de la clasă ar fi făcut posibil un act educațional superior din punct de vedere calitativ celui de la o clasă cu număr mare de elevi. Părinții care au fost obligați de sărăcirea zonei rurale și de lipsa locurilor de muncă din mediul rural să se deplaseze spre orașe în căutarea unui loc de muncă au fost nevoiți să își integreze copiii în programul de activitate și de deplasare al adulților, astfel că i-au înscris la școală. În alte cazuri, părinții au ales să își înscrie copiii la școlile din mediul urban, în speranța că, dacă „la oraș e mai bine” și școala de la oraș e mai bună, iar șansa copilului în viață va fi îmbunătățită printr-o educație de calitate. A existat și problema „școlilor la modă” ori a profesorilor la modă, școli cunoscute ca având rezultate bune, statistic vorbind, cu note mari și prezențe notabile la olimpiadele și concursurile școlare.

În felul acesta unele școli au fost închise, altele au devenit supraaglomerate, unele au crescut în performanță și altele au decăzut, toate întâmplându-se pe fondul unei necunoașteri totale a bazei materiale de care educația modernă are nevoie, a principiilor și valorilor de bază în continuă redefinire și nuanțare ale societății europene în ansamblul ei și a lipsei de viziune a unor guverne în care tarele trecutului au reflectat profund tarele societății în ansamblul ei.

Cele mai puține date statistice se referă la copiii de vârstă ante preșcolară. Lipsa creșelor este un fapt deja cunoscut, iar din puținele date disponibile aflăm că în anul școlar 2014-2015 au fost înscriși la creșele din județul Alba 134 de copii, în anul următor 142 de copii, iar în anul școlar 2016-2017 au fost înscriși la creșă 214 copii. În anul 2018 existau în județul Alba 9462 de copii cu vârsta între 0 și 2 ani. Procentul de copii înscriși la creșă în județul Alba a fost de 2,26%.

Din cele 511 unități școlare înregistrate la Inspectoratul Școlar Județean Alba, 322 (63%) se află în mediul rural și 189 (37%) în mediul urban.

La nivelul grădiniței, grupa mică are, în medie, 6,3 copii în mediul rural și 13,75 în mediul urban. Similar, în satele din județul Alba grupa mijlocie are o medie de 6,5 copii, în timp ce în orașe media este de 15,6 copii. La grupa mare, o grupă din mediul rural include o medie de 7,9 copii în rural și 16,5 copii în urban. Situația se schimbă la clasele pregătitoare, când în mediul urban crește media numărului de copii dintr-o grupă la 19,05 în timp ce în mediul rural scade la 6,5.

În clasele I-IV, în școlile din sate, media de copii dintr-o clasă se situează între 7,02-7,78 copii, iar o clasă primară din oraș cuprinde între 19,67-19,02 copii. Ciclul gimnazial, clasele V-VIII, urmează același model de distribuție al elevilor, respectiv o medie de 10-12 elevi în școlile din sate și 19-21 de elevi în școlile din orașe.

Din cele 68 de licee din județul Alba, doar 3 funcționează în mediul rural. Se constată lipsa școlilor de meserii, profilele liceelor tehnologice din județul Alba fiind limitate la aria specifică a Munților Apuseni, unde funcționează acestea. Media numărului de elevi pentru clasele IX-XII în mediul urban este de 22,45-24,58, iar în mediul rural de 18,4-20 în clasele IX-XI și 26 pentru clasa a XII-a.

În urma analizei acestor date se poate observa, pe de o parte, scăderea constantă a numărului de unități de învățământ la nivel preșcolar, primar și gimnazial începând cu anul 2011, iar, pe de altă parte, este evidentă tendința de migrare a copiilor dinspre învățământul din mediul rural spre cel din mediul urban începând cu clasa pregătitoare, un vârf de migrare înregistrând-se și pentru clasele VII-VIII din ciclul gimnazial, înainte de testele de evaluare națională, în speranța ocupării unui loc la un liceu cât mai de prestigiu.

Procedura înscrierii copiilor în structurile de învățământ este definită anual prin anexa specifică la Ordinul Ministrului Educației și Învățământului privind aprobarea Calendarului și a Metodologiei de înscriere a copiilor în învățământul primar.

Ca regulă, fiecare locuință̆ este arondată unei unități de învățământ aflată în proximitatea sa, numită școală de circumscripție. Totalitatea străzilor arondate unității de învățământ formează circumscripția școlară a unității de învățământ respective. În vederea înscrierii în clasa pregătitoare a tuturor copiilor care au vârsta corespunzătoare, inspectoratul școlar județean ia în considerare propunerile conducerilor unităților de învățământ referitoare la numărul de clase pregătitoare rezultate în urma recensământului copiilor realizat, pentru fiecare circumscripție școlară, în colaborare cu autoritățile administrației publice locale. Numărul de clase pregătitoare cuprins în planul de școlarizare alocat de Inspectoratul Școlar Județean fiecărei unități de învățământ ține cont de capacitatea de cuprindere a acesteia, determinată de numărul sălilor de clasă în care poate fi organizat, în mod corespunzător, procesul de învățământ la clasa pregătitoare, dar și la celelalte clase și de obligativitatea cuprinderii în unitatea de învățământ a tuturor copiilor din circumscripția școlară. La alocarea numărului de clase pregătitoare se ține cont de numărul copiilor care au împlinit vârsta pentru a începe învățământul primar, de arondarea străzilor la unitățile de învățământ sau de cea mai bună oportunitate educațională identificată. Dacă este necesar, Inspectoratul Școlar Județean poate decide reconfigurarea circumscripțiilor școlare până la data începerii înscrierilor, dacă în anul școlar în curs sunt mai mulți copii decât în anul precedent ori dacă se dorește evitarea segregării școlare pe baza mediului de rezidență.

De regulă, odată ce copilul este înscris într-o școală, acesta va urma clasele I-VIII în școala respectivă. Repartizarea elevilor la clasele de liceu va urma o procedură legată de rezultatele școlare obținute, opțiunea elevului ori a părinților fiind secundară.

Dincolo de procedurile extrem de stufoase și, de multe ori, neclare, prin care părinții sau tutorii copiilor trec pentru a-i înscrie în sistemul de învățământ românesc, trebuie remarcate mai multe aspecte.

Numărul creșelor a scăzut până la insignifiant. Pe de o parte, foarte multe mame au ales să se folosească de perioada de 2 ani de concediu pentru creșterea copilului. Pe de altă parte, încrederea în sistemul educațional public românesc este aproape de zero, ajungând să fie de neconceput pentru mame să își lase copiii nou-născuți în grija unor creșe. Sistemul de recompensare financiară a mamelor care aleg să revină în câmpul muncii înainte de expirarea perioadei legale a concediului de creștere a copilului a avut un impact minim, astfel că, la nivelul anului 2018, doar 2,26% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 0 și 2 ani erau înscriși la creșă.

O altă problemă o reprezintă și dezechilibrul dintre mediul urban și cel rural. Pe lângă aceasta, merită menționat, începând din 2011, numărul de unități de învățământ scade în fiecare an, chiar dacă există mai multe școli în mediul rural, respectiv 67% din numărul unităților de învățământ din județ, numărul de profesori este invers proporțional, 67% dintre profesori predând în mediul urban și doar 37% în mediul rural.

În plus, populația din mediul rural alege tot mai mult mobilitatea, alegând să își înscrie copiii în unități școlare din zona urbană, acolo unde se poate. Astfel, pentru perioada 2011-2016 numărul aproximativ de elevi din mediul rural a fost de 12816, în timp ce la nivelul județului Alba totalul populației cu vârsta între 5 și 19 ani a fost, în anul 2016, de 24175 de persoane. Aceasta înseamnă că doar 53% dintre copiii de vârstă școlară care locuiau în mediul rural au fost înscriși în unități școlare din sate, restul fiind, în covârșitoare majoritate, înscriși la școlile din oraș, o mică parte fiind încadrați în fenomenul abandonului școlar.

Pe lângă toate acestea, trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre părinți aleg să își înscrie copiii la școlile cu renume, chiar dacă nu fac parte din circumscripția școlară arondată școlii respective. Metodele folosite de părinți nu sunt întotdeauna corecte, chiar dacă beneficiază, oarecum, de scuza oferirii unui viitor mai bun pentru copiii lor. Permisibilitatea sistemului de înscriere în unitățile publice de învățământ, împreună cu incapacitatea guvernanților de a asigura cadre profesorale competente și un curriculum național clar și bine structurat au adus haos în organizarea sistemului educațional primar din România.

Soluțiile la aceste probleme sunt foarte complexe. În plan legal, derogările de la regula circumscripției școlare de apartenență trebuie să fie stricte și extrem de limitative. Faptic, începutul trebuie făcut prin asigurarea unei infrastructuri care să ofere părinților suficiente avantaje, determinându-i să aleagă școala de la sat. Redeschiderea școlilor printr-o atentă studiere a numărului de copii din fiecare an școlar, renovarea clădirilor și dotarea lor cu suporturile fizice necesare bunei desfășurări a orelor de curs, asigurarea igienei, a siguranței copiilor prin supraveghere video și programe de tip „școala după școală”, a mediului de învățare prietenos, stimularea profesorilor de a activa în mediul rural, pot constitui elemente care să conteze esențial în alegerea școlii din sat în detrimentul celei din oraș. În felul acesta, ar scădea stresul copiilor care sunt treziți la ore prea matinale, părinții nu ar mai fi nevoiți să aglomereze zone deja aglomerate din jurul școlilor ducându-și copiii la școala din oraș, iar gradul de ocupare a școlilor de la oraș ar scădea, fiind astfel, posibilă o repartizare optimă a elevilor în circumscripțiile școlare de care aparțin.

Pentru înscrierea în PLUS, te invităm să completezi online adeziunea la www.ro.plus/adeziune. De asemenea, ne poți vizita și la sediul PLUS Alba, în Alba Iulia, pe str. Trandafirilor, nr.16, în fiecare zi de joi, începând cu ora 19.00.

Reconstruim România cu Dacian Cioloș, Vlad Voiculescu și întreaga echipă a Partidului PLUS!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI