Parlamentarii PDL nu ne vor în UE?

    Scriam în urmă cu vreo cinci-şase zile câteva rânduri legate de intenţiile inoportune, după părerea mea, ale premierului Emil Boc de a folosi prilejul includerii în Constituţie a recomandărilor Consiliului European privind deficitul bugetului de stat de maxim 3 procente şi PIB şi al deficitului structural de maxim 0,5 procente din PIB pentru a opera şi alte modificări ale Legii Fundamentale. Aminteam şi criticam atunci dorinţa premierului de a forţa mâna cetăţenilor care doritori să rămână între statele din nucelul Uniunii Europene vor vota poate cu inima îndoită şi modificările privind Parlamentul unicameral. Sau poate că, fermi pe părerile lor, cetăţenii vor respinge această manipulare şi ori nu se vor prezenta la referendumul de aprobare a noii Constituţii (fără de care ea nu intră în vigoare), ori vor vota împotrivă şi rezultatul va fi respingerea noii Legi Fundamentale, dar şi rămânerea României în afara uniunii în care ne-am dorit atât de mult să intrăm. Cred în continuare că modificarea Constituţiei cu cele solicitate de Consiliul European, pentru a avea şanse de reuşită, nu trebuie poluată cu alte subiecte care încă nu au fost tranşate nici între partidele politice, cu atât mai puţin dezbătute serios în opinia publică.
Tot dinspre Partidul Democrat Liberal vine un alt exemplu care mă face să mă întreb dacă liderii democrat-liberali doresc într-adevăr ca România să rămână între ţările Uniunii Europene sau doresc marginalizarea şi îndepărtarea de un ideal pentru care am sacrificat în ultimul deceniu foarte multe, inclusiv bucăţi substanţiale din economia naţională (vezi privatizarea Petrom sau a Băncii Comerciale Române, de exemplu). Senatorul democrat liberal de Iaşi Mihaela Popa declara la sfârşitul săptămânii trecute că va propune Biroului Permanent Naţional al PDL introducerea termenului de regiune în Constituţie pentru că „trebuie să pornim regionalizarea”. Argumenta doamna senator această propunere prin aceea că nu a auzit de niciun proiect major finanţat din fonduri europene la nivel judeţean, ci toate sunt la nivel local. Ei bine, să se mai gândească doamna senator. Dacă PDL va reuşi printr-o minune să treacă prin Parlament un proiect de modificare a Constituţiei aşa cum vor ei (deşi UDMR şi celelalte partide se opun, iar pentru adoptarea lui sunt necesare voturile a două treimi dintre parlamentari, pe care PDL nu-i are) el are multe şanse să nu treacă de votul populaţiei la referendumul de aprobare şi pentru că majoritatea cetăţenilor, aşa cum a arătat un sondaj de opinie efectuat la vremea readucerii temei regionalizării pe tapet, sunt împotrivă. Odată cu neaprobarea Constituţiei noi vor rămâne neonorate şi angajamentele de a satisface cerinţele Consiliului European şi devine foarte probabilă îndepărtarea de UE, sau cel puţin de nucleul dur al uniunii. Şi atunci despre ce proiecte mari, regionale, ba chiar naţionale, finanţate din fondurile Uniunii Europene mai putem vorbi? Dar ce putem spune despre fondurile europene? Cât de mari vor fi ele? Eu cred că alocările pentru România în bugetul viitor al UE vor fi mai mici cel puţin din două motive: în primul rând rata mică de absorbţie pe actuala alocare şi în al doilea rând criza financiară care va reduce aceste alocări în favoarea utilizării banilor spre alte sectoare ca fondul de salvgardare de exemplu. Şi atunci pentru ce toată zdroaba?
N-am aflat încă ce i-a răspuns Biroul Permanent al PDL doamnei senator, dar sper că intenţiile astea de a amesteca lucrurile vor dispărea, spre binele nostru al tuturor.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI