Onoarea politicianului român

Deplângem şi, pe cale de consecinţă, ne plângem de milă pentru efectele pe care le are asupra vieţii de zi cu zi calitatea slabă a politicienilor noştri. S-a declanşat în urmă cu vreo zece ani un curent de opinie îmbrăţişat cu mare speranţă de opinia publică pentru primenirea clasei politice prin promovarea tinerilor. Spre necazul tuturor, cu foarte puţine excepţii, tinerii lupi au prins degrabă metehnele, manoperele, fariseismul maeştrilor lor. Datorită acestui fapt percepţia publicului asupra politicienilor nu a suferit nicio îmbunătăţire, ba dimpotrivă. Recentul caz al domnului Adrian Severin, europarlamentar ales pe lista Partidului Social Democrat readuce tema în atenţie, îi dă mai multă greutate tocmai prin funcţia deţinută, dar şi prin imaginea de bun şi inteligent politician pe care şi-o construise în ultimii ani. O imagine care ne-a făcut să uităm porecla – Bursucul veninos – cu care-l cadorisise (nici nu mai ştiu pentru ce) Corneliu Vadim Tudor, cel care dincolo de excesele sale este un foarte bun pamfletar. Prins de ziariştii britanici de la Sunday Times cu mâţa în sac alături de alţi doi europarlamentari, Adrian Severin se agaţă cu toată forţa de funcţia pe care o deţine. „Colegii” săi de parlament şi manoperă îndoielnică au demisionat imediat ce vestea „consultanţei”oferite
s-a aflat. Nu de aceeaşi onoare dă dovadă parlamentarul român. Ieri preşedintele PSD Victor Ponta i-a cerut să demisioneze din poziţia de europarlamentar, dar şi din PSD. Trebuie spus că anterior declaraţiei domnului Ponta, socialiştii europeni îi ceruseră lui Adrian Severin acelaşi lucru. Deci, din nou, reacţia românilor a fost întârziată. Victor Ponta a promis că dacă acesta nu demisionează, va demara el procedurile de excludere din PSD. Ei bine, la nicio oră după apariţia preşedintelui PSD, Adrian Severin a declarat că nu se gândeşte să demisioneze argumentând iar că ziariştii britanici i-au întins o capcană. Poate că da, a fost o capcană, dar din peste 60 de europarlamentari testaţi, doar el şi încă doi au căzut în ea. Şi poate că a tăiat chitanţă pentru consultanţa oferită şi că legal lucrurile nu sunt chiar atât de negre, dar din punct de vedere moral cum o fi stând treaba? Şi de ce au demisionat ceilalţi doi în acest caz? Sau de ce i-au cerut colegii lui, socialiştii europeni, demisia?
Domnul Adrian Severin nu este însă singurul politician român care sfidează bunul simţ şi evidenţa. Ne aducem cu toţii aminte de comportamentul preşedintei Camerei Deputaţilor Roberta Anastase care deşi s-a arătat clar, cu documente video de necontestat, că a măsluit votul la Legea unitară a pensiilor a refuzat să demisioneze aşa cum a cerut săptămâni la rând Opoziţia. De dragul partidului desigur, onoarea a fost lăsată deoparte. Poate tocmai cazul Anastase i-a făcut pe democrat-liberali să nu profite mediatic de păţania lui Adrian Severin.
Ştim cu toţii că onoarea nu este punctul forte al politicienilor care sar cu nonşalanţă dintr-un partid într-altul, se declară pătrunşi până în măduva oaselor de noua doctrină (uitând să ne spună cum de n-au sesizat-o mai devreme deşi sunt de ani buni în politică). Ştim că o fac pentru interesul şi buzunarul lor şi nu de dragul binelui public pe care-l folosesc doar pentru a-i prosti încă o dată pe cei care mai cred că în politica românească este loc pentru onoare.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI