Ziarul Unirea

Obiceiuri specifice de iarnă din judeţul Alba

PNL - Alegeri Locale Partiale - 27 iunie

Dintre obiceiurile ciclului calendaristic, colindatul devine cea mai strălucită manifestare folclorică. Sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou extinde puterea cuvântului, ideea de renaştere a naturii şi a omului, de fecunditate şi fertilitate, la scara întregului Cosmos.

Folcloriştii de seamă ai judeţului Alba au cuprins în lucrările lor o serie de obiceiuri specifice acestei perioade. Astfel, Avram Cristea, în „Obiceiuri şi datini din judeţul Alba”, aminteşte pentru început de colindatul copiilor, din Ajunul Crăciunului, care se făcea peste tot. Repertoriul acestora era variat în funcţie de vârsta copiilor. În munţii Apuseni, la Lupşa, copiii colindători erau denumiţi „bizarăi”. Copiii erau răsplătiţi cu nuci, mere, alune şi colăcei, denumiţi colindreţe sau colindreţi, în satele Răchita, Valea Pianului.

ELIT

Sabin Cioica, în „Turism cultural în Ţara Moţilor”, aminteşte despre colindatul copiilor de 4-12 ani, denumit „Haida-duru”. Aceştia porneau din partea de jos a satului, câte doi-trei, alăturându-se acestora pe parcursul drumului şi alţi micuţi. Copiilor le era răsplătită colinda cu fructe şi colăcei, iar când ieşeau din curtea gazdei, rosteau cu putere formula specifică „Haida-duru”.

Valer Butură, în “Cultură spirituală românească” vorbeşte despre copiii şi „junişenii” din Sălciua, care îşi decorau pălăriile cu aşa numitele „colinzi”. Confecţionarea acestora constituia o preocupare deosebită atât pentru copii, dar şi pentru părinţi. „Sculaţi, sculaţi, boieri mari Florile dalbe, flori de măr Sculaţi voi, români plugari, Că vă vin colindători… Şi v-aduc pe Dumnezeu Să vă mântuie de rău.”

Rolul principal în colindatul tradiţional aparţinea cetei de feciori. Folcloristul Ovidiu Bârlea consemna că obiceiul acesta s-a păstrat mai bine în Transilvania de sud şi în cea de câmpie şi în Ţara Loviştei. Ceata de colindători a purtat denumiri felurite, astfel, în Munţii Apuseni, aceasta se numea „ceata junişenilor”, în ţinutul dintre Olt şi Târnave, se numea „bute” sau „butea feciorilor”, iar pe Valea Mureşului, „feciorii ospăţului”.

Colindatul cetei de feciori începea în seara de ajun „după ce se întuneca bine” şi continua până în ziua de Crăciun. Dacă în vechime nu era lăsată nicio casă necolindată, începând cu deceniul opt al secolului trecut, consemnează Avram Cristea, în Obiceiuri şi datini din judeţul Alba, doar în cătunele comunelor Ceru Băcăinţi şi Blandiana se mai colindau încă toate gospodăriile. De la o casă la alta, feciorii cetei cântau din fluier şi strigau ca la joc, iar intraţi în curtea gospodarului, feciorii încetau strigăturile şi începea în curtea acestuia o adevărată pledoarie a colindatului, pentru câştigarea bunăvoinţei cetei. După ce gospodarul a confirmat primirea cetei pentru colindat, feciorii intrau în casă şi se aşezau roată în jurul mesei, iar gazda comanda câte colinde dorea la invitaţia vornicului. Gazdele mai avute, care cereau mai multe colinde se pregăteau şi cu mâncare pentru feciorii cetei. Astfel, în mod obligatoriu, ceata începea să zică colinda mesei, în care se lăuda bucatele şi se înalţă masa gospodarului la dimensiuni fabuloase. După ce colindătorii erau omeniţi cu băutură şi mâncare, vornicul mulţumeşte gazdelor printr-o oraţie destul de lungă ce conţinea lauda darurilor, iar după primirea acestora, ceata de feciori părăseşte casa adresând scurte urări de sănătate.

Cea mai spectaculoasă păstrare a ceremonialului colindatului se mai întâlneşte şi astăzi în Ţara Secaşelor, sub denumirea de Bute, obicei descris în amănunt de către folcloristul Ioan Popa, în volumul “Ţara Secaşelor – monografie folclorică”, ritual pregătit minuţios înainte cu 4-6 săptămâni înainte de Crăciun de tinerii comunităţii. Momentele principale ale obiceiului se pot ordona în felul următor: găsirea gazdei, alegerea căpeteniilor, strânsul vinului, colindatul şi butea propriu-zisă. După ceata copiilor, junişeilor şi a junilor, oamenii mai în vârstă , femei şi bărbaţi, plecau în vecini la colindat şi până la urmă se adunau cu toţii într-o casă unde se bucurau împreună colindând. De mai multă vreme se practică în satele judeţului Alba colindul pentru Biserică de către cantori, grupuri de bărbaţi sau mixt, fiind aşteptaţi cu bucurie de săteni.

Petruţa Pop

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419

Te-ar putea interesa și:

FOTO: Paradisul din Tăul Brazi – Roşia Montană. Sălbăticia naturii distrusă de sălbăticia oamenilor

Roșia Montană are ape și stânci, și o frumuseţe ireală a locurilor. Turiștii caută zona ochiurilor de apă de aici:… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

17 decembrie: Sfântul Proroc Daniel, cel care a fost aruncat într-un cuptor încins alături de tinerii Anania, Azaria și Misail

În fiecare an, la data de 17 decembrie, creștinii îl pomenesc pe Sfântul Proroc Daniel care s-a născut din seminția… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Video: Alba Iulia în anul 1993 – Un oraş care încerca să iasă la ”suprafaţă” după lunga perioadă de dictatură comunistă

Anul 1993 – Alba Iulia era un oraş, reşedinţă de judeţ, care încerca să îşi găsească propriul drum după lunga… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

FOTO: Gheorghe Vlad, din Loman, un cioban de nota zece

Am să vă citez la început din opera marelui Mihail Sadoveanu, care și-a petrecut o bună parte din viață aici,… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

Ritmul de viață agitat și depresia provocată de stresul de la serviciu, tot mai des întâlnite la români

Tot mai multe persoane ajung la medic din cauza anxietăţii şi a depresiei. Psihologii spun că niciodată nu au mai… Citește mai mult pe ziarulunirea.ro

1 comentariu

Maria Ioana Păucean 20 decembrie 2012 at 23:12

La Cunţa în dimineţa de Ajun se merge la „Codrea”. Copiii dimineaţa pe la 7 se srâng în faţa Bisericii, fac focul (păriţii care îi însoţesc)şi strigă cât îi ţin gura „bunădimineaţa la Moş Ajun, ne daţi ori nu ne daţi, ori cu bâta ne luaţi”.Primul întotdeauna le dă dulciurile părintele iar apoi pornesc prin tot satul strigând în continuare ca să fie auziţi de sătenii ce ies la poartă fiecare cu ce are.

Comentariile sunt oprite