Rămâi conectat

Ştirea zilei

Obiceiuri de Crăciun în diferite ţări: Locul unde Moș Crăciun sosește de 13 ori

Publicat

în

Obiceiuri de Crăciun în diferite ţări: Locul unde Moș Crăciun sosește de 13 ori

Copiii din întreaga lume îl aşteaptă, în noaptea de 24 spre 25 de decembrie, pe Moş Crăciun. Unii îl numesc Santa Claus, alţii îi spun Samichlaus, Pere Noël, Sinter Klaas, Babuşka, Joulupukki ori Viejito Pascuero.

Citește și: MESAJE de CRACIUN. URARI şi FELICITARI de Sărbători pe care le puteţi trimite celor dragi

Tradiţia legată de Moş Crăciun a apărut în secolul al IX-lea, dar secretul adresei lui Moş Crăciun a fost divulgat abia în 1927, la un post de radio finlandez, în emisiunea „Ora Copiilor”, unde se spunea că Moşul cu haină şi căciulă de culoare roşie ar locui în Munţii Korvatunturi din ţinutul Savukoski (la graniţa Finlandei cu Rusia), conform volumului „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Electrica Furnizare Discount

Cel mai cunoscut dintre renii lui Moş Crăciun este Rudolph, cel cu nasul roşu. El îi conduce pe ceilalţi reni: Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer şi Vixen. În SUA, există 34 de locuri care poartă numele renilor.

Bradul

Prima referire la un brad decorat pentru Crăciun a apărut la Riga (Letonia), în 1510. Doi ani mai târziu, în 1521, prinţesa Helene de Mecklembourg a împodobit primul brad de Crăciun din Paris, după căsătoria cu ducele de Orleans. O altă menţiune scrisă referitoare la împodobirea unui pom de Crăciun, în Germania, datează din 1531, se arată în volumul „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniştii germani stabiliţi în Pennsylvania. În anul 1804, soldaţii din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care şi-au decorat adăposturile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate Naşterii Mântuitorului. Se consemnează că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.

Citește și: Mesaje în Ajunului Crăciunului: Felicitări și urări care pot fi trimis în Ajun de Crăciun

În literatură, prima menţionare a bradului împodobit datează din 1774, în „Suferinţele tânărului Werther” a lui Goethe, în care Werther o găseşte pe Lotta decorând bradul în duminica dinaintea Crăciunului.

În 1798, poetul britanic Samuel Taylor Coleridge a descris, după ce a petrecut Crăciunul în Germania, frumuseţea brazilor împodobiţi de sărbătoare. În 1844, Hans Christian Andersen a publicat trista poveste a bradului, iar în 1848, Feodor Dostoievski a scris „Un pom de Crăciun şi o nuntă”.

În Anglia, bradul de Crăciun a apărut prima dată în anul 1841, când prinţul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soţiei sale, regina Victoria, şi l-a instalat în castelul Windsor, potrivit volumului amintit.

Obiceiuri de Crăciun în diferite ţări

Germania – ”Christklots” reprezintă obiceiul de a arde un butuc toată noaptea de Crăciun, care, conform tradiţiei, se crede că ar apăra casa de hoţi şi de nenorociri tot restul anului, notează volumul ”Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric (Editura Humanitas, 1997).

Elveţia – Butucul ars în noaptea dinspre 24 spre 25 decembrie este cunoscut sub numele de ”Bouche de Noel”. ”Samichlaus” (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele elveţienilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este ”Parada ridichilor luminate”, obicei preluat de la mexicani.

Citește și: Cele mai frumoase mesaje de Crăciun. Urări și felicitări pe care le puteți trimite celor dragi

Anglia – În fiecare dintre cele patru duminici dinainte de naşterea lui Iisus se aprinde o lumânare, aşezată într-o cutie.

Un alt obicei vechi este şi acela de a atârna ciorapi de şemineu în aşteptarea cadourilor, în casă se atârnă vâsc, iar în jurul casei – crenguţe de brad. Celebra budincă englezească ”hackin” era pregătită, în secolul al XVII-lea, chiar în dimineaţa de Crăciun şi era stropită cu brandy şi flambată la servire, precizează volumul amintit.

Italia – Crăciunul începe cu opt zile înainte şi este cunoscut sub denumirea de ”Novena”. Conform tradiţiei, există obiceiul ca, înainte de Moş Crăciun, să vină Baba Cloanţa (Befana), călare pe mătura ei, care verifică atentă cine a fost cuminte şi cine nu.

Suedia – Cea mai importantă zi este Ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită în acest scop – şuncă, peşte şi fasole – prilej cu care rudele îşi oferă daruri. Moşul de pe aceste meleaguri este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barbă albă, mare amator de orez cu lapte, tradiţionala mâncare suedeză de Crăciun.

Islanda – Cu 13 zile înainte de Crăciun, soseşte primul dintre cei 13 Moş Crăciun, el venind din munţi şi punând dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. A doua zi, vine al doilea Moş şi tot aşa până la 6 ianuarie.

Finlanda – Familiile se reunesc în Ajun, iar copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun. Printre mâncărurile servite de Crăciun se numără: şunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care conţine o singură migdală. Persoana care mănâncă migdala se va căsători în anul ce urmează.

Citește și: MESAJE de CRACIUN fericit! Urări, felicitări și SMS-uri pe care le poți trimite celor dragi

Grecia – Masa de Crăciun are în mijloc o pâine tradiţională, iar după ce familia mănâncă şi merge la culcare, Moş Crăciun lasă cadouri şi dulciuri copiilor.

Polonia – Masa de Crăciun începe după ce apare pe cer prima stea ”Gwiazdka” (”mica stea”), semn de cinstire a stelei de la Bethleem. Brazii de Crăciun sunt împodobiţi cu îngeraşi, steluţe şi păsări, se mai arată în ”Cartea de Crăciun”.

Rusia – Moş Crăciun (”Babuşka”) este însoţit de Albă-ca-Zăpada (”Snegurocika”), iar copiii primesc prăjituri şi jucării, printre care celebrul set de păpuşi ”Matrioşka”.

Ungaria – Masa festivă de Crăciun conţine tradiţionala carne de porc prăjită, curcanul copt la cuptor, maioşul şi cozonacul cu nuci.

SUA – Cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse, pentru a sărbători Naşterea Domnului. La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate.

Vâscul

Vâscul era considerat o plantă sacră atât de norvegieni şi druizii celţi, cât şi de indienii nord-americani. Atârnat deasupra uşii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare şi fericire.

Pentru că nu-şi pierde frunzele niciodată, ca şi bradul, se crede că aduce spor şi sănătate în familie. Este simbol în stabilitatea şi fericirea cuplurilor de îndrăgostiţi, existând credinţa că o crenguţă de vâsc aduce cu ea un înger ce păzeşte dragostea, precizează volumul „Cartea de Crăciun”.

sursa: ziare.com

Publicitate

Ştirea zilei

Dotări noi pentru grădinița și creșa „Prichindel”, din Cugir: Licitația, lansată în SEAP

Publicat

în

Dotări noi pentru grădinița și creșa „Prichindel”, din Cugir: Licitația, lansată în SEAP

Primăria Orașului Cugir a lansat recent în Sistemul Electronic de Achiziții Publice, o licitație pentru furnizare dotări, în cadrul proiectului „Reparație capitală gradiniță și creșă Prichindel, orașul Cugir”. Valoarea totală estimată a contractului este de 32.049,55 lei, fără TVA.

Grupul țintă care va beneficia de rezultatele proiectului este format din familii tinere cu, copii cu vârste cuprinse între 3 luni și 7 ani, care vor avea posibilitatea de a-și încredința copilul unui mediu care să le ofere siguranță și educație.

În mod indirect grupul țintă al proiectului va fi reprezentant de comunitatea de cetățeni, care vor beneficia de condiții educaționale de o calitate ridicată pentru viitoarele generații de copii.

Electrica Furnizare Discount

Produsele solicitate

USCĂTOR RUFE PROFESIONAL buc 2
STAȚIE DE CĂLCAT PROFESIONALA buc 2
ASPIRATOR PROFESIONAL buc 7
MASĂ DE CĂLCAT PROFESIONALĂ buc 2
MAȘINĂ DE SPĂLAT HAINE

PROFESIONALA

buc 2

Odată cu realizarea măsurilor de reabilitare, modernizare și dotare a Grădiniței și Creșei Prichindel Cugir, instituția de învățământ va putea funcționa conform normelor și a legislației în vigoare. Crearea unei zone de creșă ce poate funcționa independent de grădiniță va contribuie la diversificarea serviciilor educaționale la nivel local, ceea ce va conduce la o creștere semnificativă a numărului de părinți care se vor adresa unității școlare. Instituția de învățământ va asigura un mediu ofertant cultural și educativ propice pentru dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copiilor de la vârste fragede.

Achiziția pentru furnizarea dotărilor pentru obiectivul de investiții „Reparație capitală Grădiniță și Creșă Prichindel, orașul Cugir” este parte integrantă din proiectul finanțat prin intermediul Programului Național de Dezvoltare Locală.

Citește mai mult

Ştirea zilei

FOTO: Frumusețea fabuloasă a Apusenilor și a oamenilor de pe munte, în imagini alb-negru, într-o călătorie din 1964

Publicat

în

Frumusețea fabuloasă a Apusenilor și a oamenilor de pe munte, în imagini alb-negru, într-o călătorie din 1964

Povestită şi ilustrată de inginerul şi fotograful Viorel Mihai Simionescu, o excursie în Apuseni în anul 1964, surprinde farmecul peisajului în imagini alb-negru, dar şi greutăţile şi lipsurile locuitorilor de aici. Povestea călătoriei începe în oraşul Cîmpeni, „trece“ pe la Gheţarul de la Scărişoara şi se termină în zona carstică Padiş.

Autorul imaginilor avea în 1964 o experienţă de mai mulţi ani în domeniul fotografiei. Viorel Simionescu este de profesie inginer, iar timp de circa 60 de ani a făcut fotografie din pasiune. A fost timp de 25 de ani în conducerea Asociaţiei Artiştilor Fotografi şi timp de 10 ani într-o comisie a Federaţiei Internaţionale de Artă-Foto.

Viorel Simionescu are mii de imagini publicate în albume, calendare, ilustrate, pliante de reclamă şi zeci de fotografii premiate în saloane de artă foto internaţionale şi naţionale. Din 1992 până în 2003 a fost titularul cursului de ”Fotocompoziţie, tehnică şi artă foto” la Universitatea Ecologică şi Media Pro. În prezent locuieşte în Canada. Povestea relatată de acesta este însoţită de fotografii care surprind în alb-negru frumuseţea sălbatică a Apusenilor, ospitalitata locuitorilor, dar şi sărăcia în care trăiau cei mai mulţi în vremurile de atunci.

Electrica Furnizare Discount

”Peisajul era încântător în austeritatea lui”

”În primăvara lui 1964 am cumpărat prima maşină (Watburg 311) pe care am iubit-o cred cel mai mult. În felul ăsta am putut realiza ceea ce amânam de câţiva ani, explorarea Munţilor Apuseni. După un parcurs splendid pe şosele foarte proaste dar complet libere, de la Brad prin Abrud am ajuns la Cîmpeni, la vremea aceea un orăşel curat, patriarhal, încântător.

După obiceiul nostru şi ameninţaţi de nişte nori negri, am căutat şi găsit găzduire la o gospodărie măricică, pe malul Arieşului. A urmat o vijelie teribilă cu o rupere de nori care a luat un pod pe drumul spre Gârda de Sus. A trebuit să lăsăm maşina în curtea proprietăresei, o văduvă care ne-a condiţionat să nu venim după ea în ziua de vineri pentru că aştepta vizita unui «om al ei».

Cu autobuzele RATA, cu rucsacii în spate, după o transbordare la podul rupt, am ajuns la Gârda şi am urcat spre Scărişoara. Peisajul era încântător în austeritatea lui, dar sugera o mare sărăcie a oamenilor acestor locuri. Aşa-numitele drumuri erau de fapt nişte poteci mai late destinate căruţelor şi caravanelor de cai şi măgari încărcaţi cât puteau să ducă şi nu erau practicabile pentru autoturisme.

Am fost în mai multe rânduri întâmpinaţi de copii care, cu decenţă şi timiditate, ne întrebau dacă avem bomboane pentru ei. Din fericire luasem câteva pungi în buzunarele sacilor şi le-am putut oferi acestor copii extrem de săraci, câteva clipe de încântare. Ne-a rămas în minte însă modul decent în care ne întrebau, cu speranţă şi resemnare. Cererea lor era aceea a unor copii săraci dar demni şi nu avea nimic comun cu năvala agresivă a ciurdelor de puradei pe care i-am întâlnit în alte locuri.

”Copii sărăcăcios îmbrăcaţi, cu un aspect mult mai matur decât vârsta”

Din loc în loc, acolo unde erau izvoare, mării maeştri ai prelucrării lemnului, moţii costruiseră nişte fântâni aparte, unde nişte copii mai măricei scoteau apa cu un ciubăr montat în capătul unei prăjini şi o ofereau trecătorilor cu bunăvoinţă şi fără vreo pretenţie. Faptul că le-am dat nişte bomboane i-a umplut de încantare şi nu conteneau să ne mulţumească.

Drumul Gârda -Scărişoara a fost un prilej de a descoperi un peisaj cu totul aparte şi amenajări şi construcţii caracteristice Ţării Moţilor, aşa cum a fost atunci. Conform obiceiului nostru, am căutat găzduire la o gospodărie din sat. Gazdele, pentru nişte tarife modice, ne-au oferit pe lângă singura cameră mai spaţioasă, minunatele produse lactate de fabricaţie proprie. Foarte mult ne-au impresionat copii sărăcăcios îmbrăcaţi, cu un aspect mult mai matur decât vârsta. Copii mai măricei purtau aproape toţi tradiţionalele opinci şi capul acoperit.

Gheţarul de la Scărişoara era evident punctul de atracţie al locului. Încă de atunci grupuri mari de oameni în excursii organizate îl vizitau, deşi scările pe care se cobora erau cam vechi şi şubrede. După un drum lung şi destul de obositor am ajuns de la Scărişoara la Padiş. Din cauza grupurilor organizate venite prin ONT, cabana era complet ocupată. Singura posibilitate de cazare ce ne-a fost oferită era în podul grajdului anexă.

Neavând cort am acceptat oferta şi, contra unui tarif redus, am primit fiecare câte 2 pături, una pentru a fi întinsă pe paiele din «dormitor», cealaltă pentru a ne înveli. În afara frigului îndurat – acoperişul era găurit în multe locuri – am fost devoraţi de cohorte de purici aciuaţi în pături şi fân.

Moţul de la recepţia hotelului

S-a întâmplat, datorită condiţiilor de cazare la Padiş, să revenim în Câmpeni chiar vineri seara. Am văzut maşina în curte dar nu am derajat-o pe femeie şi am mers la hotel, o clădire veche centenara probabil dar curată. La recepţie era un moţ bătrân îmbrăcat în portul popular local, cu nişte lungi plete albe şi cu bunăvoinţă înscrisă în toată fiinţa sa. Părea coborât dintr-o pictură de epocă de mult trecută.

Nu mai venise nimeni până atunci şi am găsit locuri într-un dormitor de 10 paturi pe care ni l-a arătat să vedem dacă ne place. Am revenit la biroul de la recepţie şi a început, cu un scris anevoios, să ne înscrie în registrul hotelului. După nume, prenume, oraş de reşedinţă, etc avea de completat o rubrică cu profesia. M-a întrebat şi i-am răspuns că sunt inginer. A lăsat stiloul jos, s-a ridicat în picioare şi mi-a spus «să trăiţi» apoi s-a aşezat şi a trecut la ceilalţi, cu toţii ingineri. Pentru fiecare a procedat cu aceiaşi dovadă de respect”.

Citește mai mult

Ştirea zilei

Orașul din Ardeal, amplasat strategic la conexiunea a două mari căi de comunicație, unde șomajul este zero și investițiile depășesc un miliard de euro

Publicat

în

Orașul din Ardeal, amplasat strategic la conexiunea a două mari căi de comunicație, unde șomajul este zero și investițiile depășesc un miliard de euro

Orașul din Ardeal pus de Mercedes pe harta industrială a lumii. Investițiile depășesc un miliard de euro, iar șomajul este zero.Un oraș din Transilvania, amplasat strategic la conexiunea a două mari căi de comunicație, a ajuns la investiții străine în valoare de peste un miliard de euro.

Un oraș din Transilvania, amplasat strategic la conexiunea a două mari căi de comunicație, a ajuns la investiții străine în valoare de peste un miliard de euro.

Electrica Furnizare Discount

Mai mult de jumătate din această sumă este reprezentată de capitalul adus de compania germană Daimler, producătorul celebrului automobil Mercedes. La Sebeș, în județul Alba, se produc componente pentru sisteme de transmisie dar și cutii de viteze cu dublu ambreiaj în opt trepte.

Investitorii au găsit aici resursele necesare dezvoltării unor afaceri de succes. Cel mai important este conexiunea dintre cele două autostrăzi – A1 și A10, din care a rezultat cel mai mare nod rutier din România.

Industria lemnului, industria alimentară, confecţiile metalice şi marochinăria constituie principalele domenii ale industriei dezvoltate în Sebeş. Daimler a ajuns la Sebeș în 2011, când a fost deschisă prima fabrică a subsidiarei din România, Star Transmission SRL Cugir, investiția fiind la momentul respectiv de circa 50 de milioane de euro.

Cifră de afaceri și profit uriașe

Ulterior, aici a fost înființată societatea Star Assembly SRL prin intermediul căreia au fost construite alte două linii de producție pentru componente din industria auto. A doua subsidiară Daimler în România, cu activitate în județul Alba, a început oficial în februarie 2019 producţia cutiei de viteze automate cu dublu ambreiaj cu opt trepte în urma unei investiţii de 250 de milioane de euro. Aceasta se adaugă celei de 300 de milioane de euro demarate în 2013 la Sebeş, când a fost lansată în producţie cutia automată cu nouă trepte.

Pentru integrarea noii cutii de viteze în portofoliul de transmisii, Daimler a construit la Sebeş două noi hale de producţie, cu o suprafaţă de aproximativ 54.000 de metri pătraţi. La Star Assembly şi Star Transmission lucrează peste 3.000 de angajați. În 2020, Star Assembly Sebeș a fost printre cele mai puternice companii din România. A avut o cifră de afaceri de 7,3 miliarde de lei și un profit net de circa 2,4 miliarde de lei. Cifrele au fost asemănătoare și în 2019, când a început producția în cea de-a doua fabrică a societății. Pentru anul 2021 nu au fost publicate încă datele contabile.

Investiții mari în industria prelucrării lemnului

Pe locul doi în topul investitorilor se află două companii controversate din Austria: Kronospan Sebeș care produce plăci stratificate MDF și PAL, respectiv HS Timber Productions (fosta Holzindustrie Schweighofer), unde s eproduce cherestea ce este exportată, în principal, în Orientul Mijlociu și Japonia. HS Timber Productions a înregistrat în 2020 un profit de 3340 de milioane de lei, la o cifră de afaceri de 2,4 miliarde de lei. La societatea de prelucrare a lemnului lucrează circa 2.100 de persoane. La Kronospan Trading SRL sunt angajate 600 de persoane, compania având în ultimii ani pierderi. Ambele societăți sunt în mijlocul unor controverse de mai mulți ani, Kronospan pentru suspiciunile de poluare, iar HS Timber Productions pentru cantitatea uriașă de lemn care este prelucrată aici.

Fabricile HS Timber Productions (în plan apropiat) și Kronospan Sebeș

Alţi trei investitori importanţi din industria lemnului au ca proprietari companii din Italia: Savini Due, Ciatti HT şi Grande Arredo. Cele trei societăţi sunt specializate în fabricarea mobilei şi au contribuit împreună la afacerile din Sebeş cu aproximativ 100 de milioane de euro. Industria alimentară este prezentă cu două companii de top din România: Alpin 57 Lux, producător de îngheţată şi Romaqua Borsec, care deţine o fabrică de bere şi una de energizante. Cele două societăţi au investit la Sebeş peste 50 de milioane de euro fiecare.

Totodată, în localitatea Petreşti, parte componentă a oraşului, există una dintre cele mai moderne fabrici de producţie a hârtiei, şi anume Pehart Grup, care înseamnă o investiţie de circa 50 de milioane de euro. Aici a fost finalizată, recent, o nouă linie de producție în valoare de 10 milioane de euro.

Sebeşul are, potrivit datelor oficiale o populație de aproape 30.000 de locuitori. Un raport simplu indică faptul că suma investită ”pe cap de locuitor” depășește 35.000 de euro. Oraşul aflat la 10 kilometri de Alba Iulia este practic fără şomaj.

Pentru a face faţă cererii mari de locuri de muncă, sute de muncitori vin să lucreze aici, de la Alba Iulia, Cugir, Aiud şi din localități din județele Hunedoara și Sibiu. Investițiile mari constituie un beneficiu foarte important și pentru bugetul local. Doar din impozitul pe clădirile persoanelor fizice, Primăria Sebeș încasează anual peste 16 milioane de lei.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare