Oana Badea: „Spun lucruri pentru că am curajul să zic ceea ce gândesc”

    Referitor la articolul intitulat „Primăria Cugir cere garanţii că profesorii nu-şi vor pierde salariile şi posturile”, apărut în ediţia din data de 16 februarie 2012, în cotidianul Unirea, secretarul de stat în Ministerul Educaţiei, Oana Badea, face următoarele precizări:
„Luarea mea de poziţie, în ceea ce priveşte conflictul de la Cugir dintre profesori, părinţi şi autoritatea publică locală, nu a fost o critică adresată acesteia din urmă. Ci, mai degrabă, o semnalare a intervenţiei brutale a autorităţii publice locale în spaţiul de manifestare cuvenit comunităţii şcolare. Faptul că activitatea mea se desfăşoară la Bucureşti poate însemna, pentru unii, o desprindere de realităţile petrecute în judeţul natal. Toţi aceştia se înşeală. Sunt aproape de judeţul Alba în orice zi, prin oamenii dragi mie sau chiar prin mass-media.
Acum, să revenim la situaţia concretă: în spiritul aceleiaşi descentralizări despre care articolul vorbeşte, trebuie să fiu foarte clară şi să spun că orice soluţie care priveşte reţeaua şcolară aparţine autorităţii publice locale. Dar nu oricum, ci o soluţie în cadrul legal, fără încălcarea drepturilor de iniţiativă şi decizie a consiliilor profesorale din unităţile de învăţământ. Ceea ce s-a întâmplat, din păcate, în situaţia şcolilor din Cugir.
Mi se reproşează impasibilitatea în ceea ce priveşte situaţia şcolilor cu efective mici de elevi. Nici vorbă de aşa ceva, la scrierea Legii Educaţiei Naţionale am ţinut cont şi de o astfel de posibilitate. Cu alte cuvinte, noua lege a educaţiei garantează şcolarizarea şi pentru efectivele mici de elevi, în fiecare unitate administrativ teritorială. Dacă legea garantează existenţa unei şcoli cu elevi apaţinând unei minorităţi naţionale, indiferent care ar fi aceasta, prin aceeaşi lege statul se îngrijeşte, în egală măsură, şi de şcolarizarea unor efective similare pentru toţi ceilalţi copii. În ceea ce priveşte fondurile alocate în astfel de situaţii, cred că legea vine iarăşi în întâmpinare. Coeficienţii de corecţie prevăzuţi în finanţarea de bază, specifici fiecărei unităţi de învăţământ, asigură corelarea situaţiei reale a unei şcoli cu nevoia fondului de salarii. Altfel spus, când avem o situaţie specifică într-o şcoală cu efective mici, aplicarea coeficientului de corecţie permite asigurarea fondului de salarii pentru fiecare profesor, conform pregătirii şi vechimii acestuia.
Mai mult, acolo unde se constată, de-a lungul execuţiei bugetare dintr-un an, nevoi de fonduri pentru asigurarea salarizării cadrelor didactice, mecanismul e simplu: rectificarea bugetară. Am spus de fiecare dată când a fost nevoie: Ministerul Educaţiei are la dispoziţie un fond de rezervă din care, odată ajunşi într-o astfel de situaţie, alocă resurse punctual, unităţilor de învăţământ în nevoie.
Veţi întreba, poate, de ce e nevoie de un fond de rezervă, dacă formula e stabilită corect? Obţinerea unei formule cât mai fidelă situaţiilor specifice a necesitat, în toate ţările care au aplicat acest mecanism, un timp de cizelare. De aceea am instituit acest fond de rezervă. Este în afara zonei de intervenţie a Ministerului Educaţiei situaţia în care o localitate nu îşi votează propriul buget. Spun răspicat: Ministerul Educaţiei are ca datorie esenţială asigurarea şcolarizării pentru fiecare copil din România, în învăţământul obligatoriu. Aceasta este misiunea noastră! Numărul de cadre didactice din fiecare comunitate şcolară se află, astfel, în directă legătură cu numărul de copii. Este lipsit de logică, dacă vreţi, să stabileşti întâi numărul de dascăli, şi apoi să vezi câţi elevi există. E adevărat că, nu de azi, nu de ieri, ci de când a început scăderea demografică, în învăţământ apar restrângeri de activitate iar sistemul are mecanisme să nu piardă nici un dascăl valoros. Nicio declaraţie pe care am făcut-o de-a lungul timpului nu a urmărit un interes personal. Nu spun lucruri pentru că ar putea fi mai bine pentru mine, că m-ar ajuta ulterior în diferite contexte, ci spun lucruri pentru că am curaj să spun ceea ce gândesc. Iar acest lucru mă caracterizează dintotdeauna. Înainte de a fi om politic, am ales să fiu dascăl, un dascăl onest. În ceea ce priveşte Cugirul, am, însă, o bucurie. Aceea că, în urma semnalelor primite, autoritatea publică locală a ascultat vocea colegilor mei şi a revenit asupra deciziei consiliului local, în beneficiul elevilor şi al cadrelor didactice. Mă bucură că lucurile s-au aşezat şi că normalitatea poate, din nou, să guverneze bunul mers al şcolilor cugirene.
Reiterez ideea conform căreia, de cele mai multe ori, nu legile sunt strâmbe. Greşită, însă, poate fi interpretarea şi punerea lor în aplicare”.

Oana BADEA
secretar de stat MECTS

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI