Oamenii Albei Iulia acum 100 de ani. Cum se îmbrăcau și cum trăiau locuitorii cu dare de mână și țăranii

Ca orice alt oraş, Alba Iulia a avut o istorie şi în ceea ce priveşte oamenii şi modul de viaţă al acestora. În primii ani de după 1900 Alba Iulia nu putea fi arbitrul modei, dar locuitorii săi cu dare de mână încercau cel puţin să se ţină aproape de evoluţia vestimentaţiei în vogă din marile oraşe.

Alba Iulia a avut de-a lungul secolelor o populaţie cosmopolită. La recensământul din 1910 dintr-un total de 11.616 persoane, deţineau majoritatea cele cu limba maternă maghiară, 5.226, urmate de vorbitorii de limbă română, 5.170. Erau de asemenea şi 1.586 de evrei. Primul recensământ organizat în cadrul statului român, cel din 1930, a introdus criteriul de „neam”.

A rezultat un număr de 12.282 locuitori, dintre care 7.862 români, 2.034 maghiari şi 1.480 evrei. Alba Iulia, făcând parte până după 1970 din categoria oraşelor mici, a avut întotdeauna un grup etnic românsc majoritar, urmat de maghiari, evrei (până la emigrarea lor masivă) şi de puţinii germani.

”În traiul tihnit al primilor ani de după 1900, când viitorul părea previzibil şi binevoitor, o bună parte din existenta familiilor din clasa de mijloc a oraşelor mici de provincie se desfăşura în curţile locuinţelor. Arborii umbroşi ai acestor spaţii îi protejau pe oameni de arşiţa verii, iar mobilierul adecvat, de grădină, le asigura confortul. Este vorba de perioada modei portretelor fotografice şi a pozelor de grup realizate cu aparatele arhaice, cutii de lemn înzestrate cu obiectiv, plăci fotografice de sticlă şi trepied, de asemenea din lemn. Desigur, Alba Iulia nu putea fi arbitrul modei acelei durate de la schimbarea veacurilor. Dar locuitorii săi cu dare de mână încercau cel puţin să se ţină aproape de evoluţia vestimentaţiei în vogă din marile oraşe”, afirmă Valer Moga, istoric la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Astfel, tinerele doamne se străduiau cu ajutorul corsetelor să-şi modeleze o siluetă care să le scoată în evidenţă subţirimea taliei, dar şi volumul generos al bustului şi al formelor ascunse de fustele în culori pastelate, lungi până în pământ şi ornate cu dantele. Nu lipseau accesoriile modei: poşetele, umbrelele şi evantaiele. ”Matroanele cărora vârsta le atribuise deja statutul de stăpâne ale caselor, îşi compensau silueta de altădată cu monumentalitatea staturii, reflectată şi în forma şi culorile vestimentaţiei. Ele nu renunţau totuşi la atributele cochetăriei: dantele, pălării, evantaie. Arheologul şi pasionatul fotograf Adalbert Cserni a ilustrat aspectele descrise aici cu imaginile doamnelor şi domnişoarelor din propria familie. Mult mai simplă, moda masculină oferea culori sobre, negrul sau nuanţele de gri. Şi atunci era universal costumul cu vestă, iar în împrejurări mai speciale, redingota. Mustaţa sau barba, pălăria obişnuită, melonul sau jobenul erau atribute nelipsite ale masculinităţii”, susţine Valer Moga.

Străzile şi pieţele oraşului ofereau, însă, un peisaj vestimentar mai divers. Eleganţa nu lipsea, dar era mai rară decât în mediile private. ”Memoria fotografică, tributară realităţilor sociale, ne prezintă mai multe costume uzate, ţinute hibride compuse din piese cu specific urban şi din cele caracteristic rurale, sau costume populare româneşti pur şi simplu”, susţine istoricul de la Muzeul Unirii. Ţăranii din Alba Iulia îşi subliniau condiţia socială superioară printr-un costum hibrid alcătuit din cioareci albi şi cizme, la care se adăuga, peste vestă, un surtuc de culoare închisă, îmbinând elemente de croi ţărănesc şi citadin. A locui atunci în Alba Iulia sau într-un oraş ardelean de aceeaşi talie nu însemna neapărat să fii orăşean. se manifesta la vremea respectivă şi o oarecare diferenţă între oraşul de sus, cu Cetatea, unde puteau fi observaţi în special militari, respectiv oraşul de jos, unde locuiau oamenii simpli şi notabilităţile localităţii.

Exista în epocă o tendinţă relativ lentă dar persistentă de consolidare a prezenţei românilor în mediile economice şi intelectuale tipic urbane. În 1901 erau suficienţi meseriaşi români în Alba Iulia pentru a fi fondată aici o Reuniune de cetire şi cântări a economilor şi meseriaşilor. Cercetarea a fost realizată în cadrul unui proiectului ”Alba Iulia – o istorie în imagini a oraşului prin străzile şi monumentele sale”, desfăşurat de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (prin Departamentul de Istorie, Arheologie şi Muzeologie) în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia. Finanţatorii proiectului sunt Consiliul Local şi Primăria Municipiului Alba Iulia.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI