O tânără din Apuseni, ”fată de oraș” în timpul săptămânii și „fata cu animalele” de la munte, în weekend. Cum reușește Cristina Pașca să împace meseria cu creșterea animalelor

O tânără din Apuseni, ”fată de oraș” în timpul săptămânii și „fata cu animalele” de la munte, în weekend. Cum reușește Cristina Pașca să împace meseria cu creșterea animalelor

Pe tânăra Cristina Ioana Pașca, din Gârda de Sus, comună din inima Munților Apuseni, am cunoscut-o încă de când era elevă pe băncile Colegiului Economic „Dionisie Pop Marțian” Alba Iulia, unde s-a remarcat la toate concursurile la care a participat cu firmele de exercițiu. Între timp, a absolvit două facultăți, iar în acest an este pe cale să finalizeze și cel de-al doilea master.

Nimeni nu cred că și-ar fi imaginat că o tânără cu o educație aleasă, cu un chip strălucitor care luminează totul în jur și al cărei zâmbet fermecător radiază veselie și optimism, se metamorfozează la sfârșit de săptămână (ba chiar mai repede!) în „fata cu animalele” de la munte, care are grijă de vaci, oi, cai, câini și pisici în satul ei natal, înconjurând animalele cu o dragoste nemaintâlnită.

Citește și: FOTO: Dacă vreți o vacanță răcoroasă, vizitați minunile care stau ascunse în inima Munților Apuseni. Cinci peșteri la care puteți ajunge ușor, din zona Arieșeni – Gârda de Sus

Cristina nu este doar frumoasă și deșteaptă, ci este și harnică: gătește, crapă lemne de foc, strânge fânul, ajută la orice este necesar în gospodăria părinților săi din comuna din Apuseni.

-Cristina, te rog, pentru început, să-mi povestești despre tine și familia ta.

-Vin dintr-o familie extraordinară, Dumnezeu m-a binecuvântat cu o mamă şi un tată „pita lui Dumnezeu”. Mai am un frate, prin căsătoria căruia am câştigat şi o „soră” (n.a. – cumnata), iar acum am şi o nepoţică.

Legat de studii, în 2014, am absolvit programul de studii de licență în domeniul planificării teritoriale în cadrul Facultăţii de Geografie a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, iar apoi și un master în planificare și dezvoltare regională, iar la Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, în acest an termin masterul în domeniul administrarea afacerilor în comerţ, turism şi servicii, după ce am absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, la specializarea economia comerțului, turismului și serviciilor.

– Te-ai născut la Gârda de Sus. Cum a fost copilăria și care e contextul în care ai ajuns să frecventezi Colegiul Economic „D.P. Marţian” din Alba Iulia?

– Am avut o copilărie tipică unui copil de la munte, adică jocurile mele mereu aveau în centru un animal, fie că era o câine, o pisică, un vițeluș sau un mieluţ. Mergeam la școală, iar după ce veneam de la școală ştiu că îmi făceam foarte repede temele ca să pot ieşi afară la animale. Primăvara și toamna, în schimb, de multe ori îmi făceam temele lângă vaci, pe câmp!

Referitor la studiile liceale, tata a lucrat în comerţ şi îşi dorea ca eu să devin contabilă, numai că dorinţa lui nu era şi a mea, pentru că mie nu îmi plac cifrele. De aceea am și ales un profil de turism la colegiul economic, pentru că de mică am avut o conexiune destul de strânsă cu natura şi cu locurile natale.

– Mărturisesc că nu am cunoscut o persoană care să iubească atât de mult animalele așa cum le îndrăgești tu! Cum de nu te-ai gândit să devii cadru veterinar?

– Când am terminat eu liceul era puţin mai complicat să faci medicina veterinară, iar părinţii mei nu şi-au dorit ca eu să fiu toată ziua murdară şi „cu mâna-n fund la vacă”, cum se spune, iar părinții știau că nu mi-ar fi plăcut să profesez ca medic veterinar la oraş, pentru că, susțineau ei, meseria de veterinar nu se prea potriveşte unei fete.

Nu sunt supărată pentru că nu m-au încurajat în direcţia aia, pentru că, probabil, dacă aș fi fost medic veterinar, nu reuşeam să păstrez nealterată dragostea faţă de animale. Din contră, le mulţumesc pentru toată susţinerea lor de până acum.

– Ce ai lucrat și ce profesezi în prezent?

– Când eram la facultate la Cluj, am lucrat la o firmă ce se ocupa cu elaborarea de proiecte europene, însă era prea multă hârţogăria şi munca de birou şi nu m-am regăsit, pentru că nu pot să stau închisă 8 ore într-un birou „îngropată” în hârtii.

Sunt genul de persoană populară şi îmi place să comunic şi, da, vorbesc mult… După aceea, am lucrat câţiva ani ca agent de vânzări, culmea e că am vândut… carne de pui. Momentan lucrez ca branch manager (n.a. – manager de sucursală) la o firmă ce face cursuri de calificare. Mă ocup de partea organizatorică, puţin de marketing, dar şi predau două cursuri.

– Cum se împacă meseria sau ocupația ta actuală cu creșterea animalelor?

– Hmm… multă lume mă întreabă aceasta şi, nu ştiu, mie mi se pare un lucru firesc, adică reuşesc destul de bine să gestionez cele două situaţii. În timpul săptămânii sunt fata de la oraş, care are un job şi activităţi din mediul urban, iar în weekend (care la mine începe de joia) sunt fata de la munte, fata cu animalele…

Reuşita împăcării muncii de birou cu creşterea animalelor este faptul că atunci când sunt acasă, la munte, deşi fac muncă fizică, cumva simt că mă încarc cu energie, astfel încât să îmi ajungă şi să mă ajute să trec cu seninătate prin jungla urbană în timpul săptămânii, când sunt la oraș. Este o vorbă pe care mulţi nu o înţeleg, şi anume: „E foarte simplu să fii fericit, dar e foarte greu să fii simplu!” (R. Tagore).

– Ai vrea să pleci la muncă în străinătate, dacă ți s-ar oferi o oportunitate (bani, beneficii etc.)? Dacă da, unde anume?

– Doamne fereşte! Exclus aşa ceva! Nu aş putea pleca în străinătate, orice ofertă de muncă aş primi. Sunt prea legată de glia strămoşească să pot pleca. Plus de asta, avem o ţară tare faină şi poţi să faci şi aici ceva. Sunt de părere că orice om cheltuie cât are şi cu cât are mai mult cu atât vrea mai mult. Trebuie să învăţăm să ne mulţumim cu ceea ce avem şi să ne bucurăm de prezent şi de ceea ce avem.

– Ce te vezi făcând peste 10 ani?

– Peste 10 ani cu siguranţă voi fi administrator la pensiunea și microferma mea, pentru că este visul meu din copilărie! Va fi o afacere de familie, în care toţi membrii vor avea roluri bine stabilite (ştiu de acum cine ce va face!).

– Dacă în final mai ai ceva de adăugat…

– Vreau să le mulţumesc părinţilor pentru educaţia pe care mi-au dat-o, pentru faptul că mi-au transmis dragostea faţă de animale şi pentru că, fără vegherea lor, nu ajungeam omul care sunt acum. De la bunicul meu, Dumnezeu să-l odihnească!, am învăţat să preţuiesc plaiurile natale, pentru că el mereu spunea: „Casa părintească nu trăbă să hie vândută și nici lăsată să să aleagă praful die ea!”.

Îți mulțumesc pentru amabilitate și îți doresc sănătate, putere de muncă, vise împlinite, bucurii alături de cei apropiați sufletului tău și îți urez să continui să iubești la fel de mult animalele, dar și oamenii care crezi că merită să-ți stea în preajmă!

Robert GHERGU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI