Naşterea Maicii Domnului

Din crângul fermecat al bucuriilor măreţe se detaşează cu claritate naşterea Preacuratei, fiica celor doi bătrâni (Ioachim şi Ana), neuitaţi de Dumnezeu, ale căror rugăciuni au fost răsplătite peste orice aşteptări. Cu smerenie şi emoţie s-a aplecat întreaga fire înaintea neprihănitei făpturi născută din spuma şi puritatea unor galaxii neumblate. Rostul apariţiei ei în peisajul lumii de păcate era ca la rândul ei să-L încapă şi să-L nască pe Hristos, Mântuitorul lumii.
Atotştiinţa lui Dumnezeu a rânduit locul, timpul şi omul potrivit prin care să spulbere întunericul unei ere învechite în rele. Au răsfoit cu sârg înţelepţii veacurilor papirusurile şi pergamentele Scripturii Vechi-Testamentare spre a citi un indiciu explicit în planul veşnic al lui Dumnezeu, despre mântuirea lumii. Multe căpetenii ale credinţei au cutreierat calea de la pământ la cer, pardosind-o cu rugăciuni evlavioase, sperând că Dumnezeu va rândui din coapsele lor om sfânt şi ales, care să aducă mântuirea neamurilor. Avraam, Iacov, Iov ş.a. s-au întrecut într-o viaţă de sfinţenie atât de desăvârşită, încât pe drept cuvânt puteau întreba: Doamne, oare ce ar mai fi de făcut şi n-am făcut, pentru a bine plăcea voinţei Tale? Pe Avraam l-a făcut tată al întregului neam omenesc, aşa încât, urmaşii săi au întrecut ca număr stelele de pe cer şi nisipul mării. Lui Iacov, nepotul lui Avraam, Dumnezeu îi rânduieşte 12 feciori, care vor purta numele celor 12 seminţii ale lui Izrael. Despre Iov, însuşi Dumnezeu afirmă înaintea satanei care dădea târcoale pe pământ: „Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este niciunul ca el pe pământ, fără cusur şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău…”. (Iov.II,3). Aceste glorioase icoane ale credinţei, sfinţeniei şi ascultării necondiţionate n-au constituit argumente suficiente pentru a îndupleca voinţa lui Dumnezeu, ca din ei să se nască „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. În această situaţie, mărginita minte omenească, copleşită de înţelepciunea dumnezeiască, înălţând braţele în semn de neputinţă, încuviinţează cu resemnare: „drepte dar ascunse sunt judecăţile Tale, Doamne”.
Vrednicia de a naşte vasul ales a dobândit-o smerenia a doi oameni bătrâni din Israel, pe care i-a ajuns asfinţitul fără moştenitori sau succesori, lucru de mare ocară pentru orice fiu al poporului ales. Dar la Dumnezeu nu este lucru cu neputinţă de făcut şi nici vremuri prea trecute, când e vorba de înfăptuirea planului de mântuire a lumii. Dacă Dumnezeu vrea, poate opri soarele pe cer ca în vremea lui Iosua, sau poate da timpul înapoi, căci cine îl poate împiedica să facă ce vrea cu ce este al Său. El poate steriliza şi usca smochinul tânăr, după cum poate fertiliza rodnicia copacilor bătrâni ce vor rodi fructe sănătoase. În cei doi bătrâni copaci(Ioachim şi Ana), Dumnezeu a reactivat vigoarea tinereţii şi seva rodniciei. Fiica ce se va naşte din coapsele lor va deveni însăşi Maica lui Hristos, Mântuitorul lumii, aşteptarea veacurilor, împlinirea făgăduinţelor şi a proorociilor. Se pune astfel capăt unei obositoare aşteptări şi se reaprinde speranţa în regăsirea paradisului pierdut.
Sfânta Fecioara Maria este aleasa făptură din vedenia Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan: „Şi s-a arătat în cer un semn mare: O femeie înveşmântată cu soarele; şi luna era sub picioarele ei, iar pe cap purta cununa din douăsprezece stele”. (Apocalipsă XII,1).
Preot Petru PINCA, BLAJ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI