Mormântul minerului legendar Mihăilă Gritta, cel ce a cheltuit două tone de aur pentru a ctitori 7 şcoli şi 7 biserici în Apuseni, lăsat în paragină!

Mormântul minerului legendar Mihăilă Gritta, cel ce a cheltuit două tone de aur pentru a ctitori 7 şcoli şi 7 biserici  în Apuseni, lăsat în paragină!

Mormântul lui Mihăilă Gritta, minerul care și-a cheltuit aproape toată averea descoperită în minele de aur la Roșia Montană pentru a construi școli și biserici în 7 sate din Munții Apuseni, se află undeva între blocurile de pe raza comunei. Crucea de la căpătâiul mormântului nu doar că a fost afectată serios de intemperii, care au lăsat urme în piatră, ci s-a și lăsat într-o parte odată cu pământul, fiind totodată năpădită de buruieni.  Acesta este destinul paradoxal al bogatului miner din Roșia Montană.

Perioada secolelor XVlll și XlX în Transilvania a fost una a zbaterii românilor de a-și păstra identitatea în fața tăvălugului deznaționalizării lor pornit de Cancelaria imperială austro-ungară. Bisericile ortodoxe românești erau trecute, prin decret imperial, în proprietatea proaspătului înființat cult greco-catolic, iar școlile în limba română erau închise și considerate în afara legii. Ajunseseră românii să trăiască fără biserici și fără școli pe pământul primit cu mari jertfe de la strămoșii lor.

Unul dintre românii care au conștientizat pe deplin acest pericol pentru nea­mul său a fost Mihăilă Gritta, proprietar de mină din Roșia Montană, care și-a pus toată averea  în slujba poporului său, construind 7 biserici și 7 școli confesionale, singurele acceptate la acea dată. Aproape două tone de aur a descoperit acest miner în urma unei vedenii, iar aurul nu s-a transformat în vreun palat, ci în biserici ortodoxe și școli pentru românii transilvăneni, ajutați fiind astfel să nu-și piardă identitatea națională.

Gritta, acest mare mecena român, a avut parte, într-un mod cu totul inexplicabil, de un destin anonim, nefiind menționat în nicio carte de istorie românească, iar cripta lui și a soției sale, Safta, se află la marginea unuia dintre blocurile din Roșia Montană. Doar crucea de pe mormântul său ne amintește de „Cinstitul jupân Mihail Gritta, curator  al sfintei biserici neunite din Roșia”.

Interesant cum nimeni nu a considerat necesar ca numele acestui vrednic înaintaș să fie pus acolo unde îi este locul, adică pe frontispiciul istoriei românești, iar osemintele lui să-și găsească locul de veci într-una din ctitoriile sale, și nu la marginea unui drum.

Cred că nu există nicio scuză în acest sens, iar în fața memoriei lui Gritta multora ar trebui să le crape obrazul de rușine pentru indolența lor!

Prof. Daniel FONOAGE

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---