Modificări aduse Legii privind protecţia cetăţenilor români care muncesc în străinătate

Legea 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate a fost modificată și completată prin Legea 232/2017, care se aplică din 5 martie a.c.

Potrivit ITM Alba, principalele modificări ale Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate sunt următoarele:

se interzice interpunerea altor categorii de intermediari între agentul de plasare, persoana mediată şi angajatorul străin;

agentul de plasare trebuie să aibă personal calificat în domeniul resurselor umane, care face dovada experienţei în recrutare de personal;

agentul de plasare să nu fi fost condamnat definitiv pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie prevăzută de Legea 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, incompatibilă cu activitatea pe care urmează să o desfăşoare;

agentul de plasare să nu se afle în faliment sau în dizolvare; agentul de plasare nu mai are dreptul legal de a percepe tarif de mediere, comisioane sau alte taxe;

agentul de plasare are obligaţia de a notifica înfiinţarea de filiale, ori alte sedii secundare, anterior începerii prestării activităţii în cadrul acestora, atât inspectoratului teritorial de muncă unde a fost înregistrat, cât şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează respectivele sedii secundare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, a documentului prin care se atestă înfiinţarea acestora;

în cazul plasării în străinătate a unor cetăţeni români fără a asigura încheierea contractului de mediere cu aceştia şi a contractului individual de muncă încheiat între cetăţenii români şi angajatorii străini în condiţiile stabilite de Legea nr. 156/2000, agenţii de plasare sunt obligaţi să suporte costurile aferente repatrierii cetăţenilor români în cauză;

în cazul plasării în străinătate a unor cetăţeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu îşi respectă obligaţiile ce decurg din acestea, lucrătorii sunt obligaţi să achite contravaloarea cheltuielilor efectuate de agentul de plasare, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depăşească 200 de euro/lucrător;

agenţii de plasare sau furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă, care la data de 5 martie 2018 sunt înregistraţi la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi au sediul, au obligaţia de a se înregistra în termen de 60 de zile calendaristice în condiţiile stabilite de noile reglementări ale Legii nr. 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

Conform prevederilor Legii nr.156/ 2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate – republicată, cu modificările şi completările ulterioare, activitatea de plasare a forţei de muncă în străinătate poate fi desfășurată de un agent de plasare a forţei de muncă persoană juridică, ce are în principal următoarele obligaţii:

să se înregistreze la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi are sediul;

să aibă încheiate cu persoane juridice sau fizice, stabilite într-un alt stat decât România, care au calitate de angajator conform legislaţiei statului respectiv, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă; să încheie cu solicitanţii locurilor de muncă contracte de mediere;

să efectueze activităţile de mediere şi plasare în mod gratuit. lAveți grijă ce oferte acceptați Potrivit legislației în vigoare, persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere.

De asemenea, dacă primiți oferte de muncă în străinătate nu acceptați achitarea unor sume de bani cu titlu de garanţii, pentru întocmirea CV-ului, traducerea unor documente, procesarea de acte sau consultanţă. Plata către agentul de plasare a unor sume de bani reprezintă un risc pentru persoana aflată în căutarea unui loc de muncă. Nu acceptați să plecați la muncă în străinătate fără să aveți un contract de muncă sau forme legale de angajare acceptate în ţara de destinaţie. Soluţionarea unor conflicte de muncă, pentru nerespectarea contractului de muncă de către angajatorul străin, este de competenţa instituţiilor statului respectiv.

În astfel de situații se poate solicita sprijinul Ambasadei României din ţara respectivă, care vă poate îndruma cu privire la demersurile legale ce pot fi urmate. Pe site-ul ITM Alba, www.itmalba.ro, la secțiunea ”Interes Public”/”Muncă în stră­inătate”/”Aver­tisment privind munca în străinătate 05.03.2018”/, au fost publicate “Informații despre intermedierea și plasarea forței de muncă în străinătate”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI