Mitarnicii de sacrificiu

În dicţionarul explicativ al limbii române apar nişte variante învechite ale cuvântului „vameş”: acestuia i se spunea pe vremuri „mitar” sau „mitarnic”. De aici, oare, să fi derivat în limba română termenul de „mită”? Posibil, dar asta n-au decât s-o demonstreze filologii. De potrivit, iată, se potriveşte de minune în zilele noastre acest termen, fapt demonstrat de acţiunea asta de arestări printre vameşii şi poliţiştii de frontieră, făcută cu trâmbiţe şi surle. În acest context trebuie să ştiţi că lupta cu „mitarnicii” are tradiţie în ţara noastră căci, după cum relatează cronicile, una dintre primele măsuri luate de regretatul Vlad Ţepeş după înscăunarea sa în secolul XV, în afară de lichidarea confreriilor de falşi cerşetori şi a marilor boieri imunitari (nu vă sună cunoscut termenul de imunitari?) a fost aceea de a-i înlocui pe vameşii corupţi cu ostaşii văduviţi de mâini şi picioare în războaiele purtate de domnia Ţării Româneşti. Aşadar şi pe vremea aceea vămile ţării erau date pe mâna unor apropiaţi ai domniei, ca nişte răsplăţi pentru merite deosebite şi nu suntem departe nici în zilele noastre de astfel de răsplăţi. Pentru ce merite? E clar: pentru apartenenţa politică şi pentru înrudirea „în reţea”. Nu vreau să intru în detalii prea multe pe acest subiect, pentru că el a fost dezbătut pe toate părţile în media scrisă şi audio-vizuală, dar vreau să atrag atenţia asupra câtorva aspecte ignorate de majoritatea presei. Mai întâi faptul că acţiunea a fost una de mare profesionalism, care dovedeşte capacitatea serviciilor noastre de a demonta reţele complexe de ilegalitate, prin metode specifice de infiltrare a unor agenţi sub acoperire, prin interceptări, urmăriri şi monitorizări. În principiu ar trebui să ne mai vină inima la loc, pentru că cineva veghează. Problema este că „cineva” a vegheat în permanenţă din 1990 încoace. Mai mult ca sigur că au fost rapoarte cu ghiotura şi note informative referitoare la corupţia de la punctele vamale, deci dovezi se puteau strânge oricând iar capacitate de intervenţie a existat în permanenţă. De ce s-a acţionat abia acum? Pentru că numai acum s-a dat „undă verde” politică, e clar! Iar asta e o mare problemă a serviciilor noastre. Un alt aspect ignorat de majoritatea presei este faptul că acţiunea aceasta a fost organizată exclusiv de structurile serviciilor de informaţii, fără participarea structurii anticorupţie din interiorul Poliţiei. Ce înseamnă asta? Că această structură nu a fost considerată demnă de încredere şi ar fi „sifonat” acţiunea. Adică ar fi existat scurgeri de informaţii care ar fi zădărnicit toate eforturile. Din această perspectivă eu unul cred că ar trebui organizată o acţiune care să confirme sau să infirme bănuielile. Mai precis să se organizeze o acţiune artificială, fictivă, chipurile asupra unor şefi din Ministerul Administraţiei şi Internelor, lăsându-se să se scape „din greşeală” nişte informaţii către structura anticorupţie din Poliţie. Dacă cei „vizaţi” vor fi informaţi că li se pregăteşte ceva, atunci „sifoanele” vor trebui identificate şi eliminate, iar direcţia respectivă va trebui reorganizată. Dacă nu, atunci înseamnă că oamenii sunt profesionişti şi demni de încredere, deci pot fi consideraţi nişte aliaţi de nădejde în lupta împotriva corupţiei, Alt aspect prea puţin adus în discuţie este prestaţia Agenţiei Naţionale de Integritate, care funcţionează pe bani grei, de la buget, ca să… închidă ochii. Căci averile vameşilor şi ale poliţiştilor nu au crescut peste noapte, precum ciupercile, ci chiar sub nasul celor de la ANI. Şi ar mai fi de adăugat un aspect: dacă Dobrescu, Mărginean, Falcă şi Blejnar vor scăpa printre degetele Justiţiei înseamnă că şi acolo este o mare problemă. Dar mai cu seamă dacă va scăpa basma curată „modestul” Eugeniu Petrescu, care distribuia şpăgile la nivel politic. Deja judecătorii Tribunalului Satu Mare au precizat într-o încheiere penală că sume mari, de sute de mii de euro, erau solicitate în numele şi pentru un PARTID POLITIC, precum şi al unui şef de instituţie. Eu unul cred că acesta nu putea să fie un partid din opoziţie şi urmează să vedem de-aici încolo câtă putere de influenţă are puterea politică asupra Justiţiei. Dacă ea se va confirma, iar Justiţia nu va fi capabilă să condamne nici nişte infractori primiţi pe tavă, cu toate dovezile, România va fi descalificată definitiv în ochii opiniei publice europene şi mondiale. Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI