Mit spulberat

Cu migală, folosind un limbaj elevat (care în foarte multe cazuri maschează intenţii de o calitate îndoielnică), exploatând la maximum toleranţa românilor şi chiar creându-le un sentiment de culpabilitate sau inferioritate, disciplinaţii politicieni maghiari au reuşit să-şi contruiască o imagine de competenţă atotştiutoare. Procesul a durat ani buni şi a avut rezultate notabile care şi-au găsit expresia în faptul că România are cea mai tolerantă lege a minorităţilor dintre toate statele Uniunii Europene, ca să ne rezumăm la continentul nostru şi, mai nou, în prevederile extrem de laxe în ceea ce-i priveşte din Legea Educaţiei Naţionale. Şi să nu uităm nici de adoptarea tacită la Senat a propunerii UDMR pentru reorganizarea României în regiuni de dezvoltare, una dintre regiunile propuse semănând izbitor de mult cu teritoriul pierdut de România în urma raptului reprezentat de Diktatul de la Viena. Toate aceste succese ale politicii maghiare şi multe altele, le-am pus pe seama competenţei liderilor maghiari, ba chiar unii dintre comentatori spuneau cu năduf că şi românilor le-ar trebui astfel de lideri. Poate că da, am avea nevoie de unele dintre calităţile liderilor maghiarilor – eleganţa, politeţea, machiavelismul şi perseverenţa în atingerea scopului propus.
Politica nu se face, sau n-ar trebui să se facă, de dragul politicii. Atingerea unui scop politic nu înseamnă şi competenţă în administraţie. Iar buna administrare este cea de care depinde până la urmă continuarea politicii pe cai mari. În ceea ce-i priveşte pe liderii maghiarilor s-a presupus (pentru că până de curând nu au avut de luat decizii în domenii sensibile sau foarte importante pentru populaţie) că succesul în politică se suprapune peste competenţa în administraţie. Nimic mai fals. Un mit care a fost spulberat pur şi simplu de două scandaluri care îi au ca protagonişti pe doi dintre miniştri UDMR: „reforma” din sănătate marca Cseke Attila şi scandalul achiziţionării manuscriselor lui Emil Cioran, marca Hunor Kelemen. Interesant în cazul „reformei” din Sănătate este că în judeţele Harghita şi Covasna nu a fost închis niciun spital. Oare în aceste judeţe reţeaua sanitară este extrem de eficientă şi bine structurată şi doar în restul ţării se pune problema reducerii cheltuielilor cu preţul ignorării dreptului cetăţenilor la accesul facil la aceste servicii? Protestele locuitorilor (susţinute de autorităţile locale) din multe dintre localităţile văduvite de spitale dovedesc că gândirea mai marilor ministerului nu este cea corectă. Ultima lovitură pe care a primit-o Ministerul Sănătăţii este decizia Curţii de Apel Craiova care a suspendat decizia de închidere a clinicii de cardiologie din oraş.
În ceea ce-l priveşte pe Hunor Kelemen, ministrul Culturii, penibilul este şi mai mare, el însuşi declarând cu titlu de scuză, că ministerul pe care-l păstoreşte nu a ştiut că manuscrisele lui Emil Cioran sunt de vânzare. Dar oare omul de afaceri care le-a achiziţionat şi le-a donat apoi Academiei Romne, cum a aflat? Nu putea Ministerul Culturii şi Patrimoului Naţional să afle din aceeaşi sursă? Sau poate că pe domnul Kelemen nu-l interesează valorile culturii române. Aşa cum şi domnul Baconschi declara că nu are vreun rost să facem demersuri pentru aducerea în ţară a rămăşiţelor pământeşti ale lui Cioran sau Enescu pentru că nu are cine să le viziteze mormântul! Toate acestea te pot face să te gândeşti că poate nu este totuşi vorba doar de incompetenţă, ci de ceva mult mai grav. O cunoştinţă m-a întrebat dacă revolta pe care mi-o provoacă „reforma” Sănătăţii are legătură cu numele ministrului. Am răspuns atunci că „nu” pentru că nu ştiam toate amănuntele şi nici nu se iscase celălalt scandal patronat de un ministru UDMR. Cultura, Sănătatea sunt domenii extrem de sensibile şi importante pentru fiinţa unui neam. Când vezi la distanţă de câteva zile fapte cu efecte grave pe termne lung ai tot dreptul să bănuieşti că nu este vorba doar de simple coincidenţe.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI