Mircea Trifu: Despre tipologia PDL-istului

Această creaţie postdecembristă desprinsă din FSN-ul lui Ion Iliescu a revoluţionat complet mentalitatea clasică a comunistului anilor ’70-’80. Cântarea României a fost adaptată la cererile pieţei şi transformă rapid în sărbătoare naţională etno. Multă hăhăială, glume stupide aduse din curtea fabricii la televiziune şi adoptarea rapidă a imnului etno „Omul bun şi pomul copt” au fost bazele noii orânduiri. N-ar fi nicio problemă, şi dacă acest spectacol place majorităţii, să respectăm democraţia, să aşteptăm finalul lui.
Ceea ce m-a determinat însă să scriu aceste rânduri este scopul de a scoate în evidenţă profilul psihologic al acestui individ pe care l-aş numi noul „om nou” PDL-ist. O caractersitică a lui este conceptul că, odată ajuns la putere, s-a terminat cu transparenţa faţă de ceilalţi. Dacă este găsită o neregulă, el hăhăie sau pufăie şi dă o explicaţie: „Au fost hotărâri luate de Consiliul Local, în acest sens!” Deci odată ce au fost create ca instrumente, consiliile locale şi judeţene, s-a încheiat democraţia, din punctul lui de vedere. Cetăţenii nu trebuie să mai primească nicio explicaţie: de ce se taie parcuri, de ce se vând terenuri din domeniul public, de ce nu este cinematograf în oraşul „european” Alba Iulia? Cum s-au făcut parteneriatele public-private de milioane de euro? De ce Primăria Alba Iulia plăteşte 3 milioane de euro unei firme private? La urma urmei, faptul că Alba Iulia nu are nici acum o staţie de epurare modernă şi deversează dejecţiile în Mureş este considerat tot atributul hotărârilor Consiliului?”
Ceea ce este cel mai interesant aspect este „evoluţia” adepţilor acestui prototip neocomunist care susţine întregul angrenaj pentru câţiva mici şi o bere sau pentru nişte „realizări” fireşti, care oriunde în lume sunt considerate necesităţi primare ale unei comunităţi: apă, trotuar sau iluminat public.

Mircea TRIFU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI