Mihai Goțiu tună și fulgeră: MEGA FAKE-NEWS legat de includerea Roșiei Montane în UNESCO și fantezistele despăgubiri

Mihai Goțiu tună și fulgeră: MEGA FAKE-NEWS legat de includerea Roșiei Montane în UNESCO și fantezistele despăgubiri

MEGA FAKE-NEWS legat de includerea Roșiei Montane în UNESCO și fantezistele despăgubiri (de miliarde de dolari) pe care România ar trebui să le plătească dacă acest lucru s-ar întâmpla. SĂ SPUNEM STOP MINCIUNII CIANURISTE 

„Observ că multe televiziuni și situri de știri au preluat un fragment din declarația ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, făcută, ieri, în cadrul unei emisiuni la Radio Guerilla, moderată de Liviu Mihaiu, și la care am participat și eu. Îngrijorător (și deranjant) e că multe dintre instituțiile de presă nici măcar nu s-au obosit să pună ghilimelele la titlurile pe care le-au dat, să înțeleagă oamenii că e vorba de o declarație a unui politician, și nu de un fapt.

În fine, citatul selectat din afirmațiile lui Bogdan Gheorghiu, zice că dacă Roșia Montană ar intra în UNESCO, în loc de un miliard de dolari am ajunge să plătim cinci miliarde dolari. Dar niciunde în documentul la care face referire domnul ministru al Culturii nu apare scrisă o asemenea enormitate. Și asta în condițiile în care respectivul document e unul extrem de manipulativ și plin de ne-adevăruri și concluzii total greșite.
Mai exact, domnul Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, a făcut referire la un memorandum, realizat de Ministerul Finanțelor și prezentat în ședința Coaliției de Guvernare, de săptămâna trecută. Domnul Nazare, a încercat să împingă, în ședința de ieri (joi, 8 iulie) a Guvernului, acest memorandum pe ordinea de zi, lucru refuzat de Florin Cîțu, care a declarat, inclusiv public, că o eventuală decizie legată de Roșia Montană ar aparține Coaliției, nu Guvernului. Fie și doar pentru modul în care a fost redactat documentul invocat, domnul Alexandru Nazare ar fi trebuit să fie demis!

Eu am solicitat, și le-am transmis colegilor din USR PLUS din Guvern și care participă la ședințele Coaliției, opiniile a trei avocați, Andreea Szabo, Dumitru Dobrev și Marius Harosa, care au câștigat (alături de alți avocați, cum ar fi Ștefania Simion), în mod irevocabil, zeci de procese (peste 40) în care au fost contestate în Justiție, actele, avizele și autorizările eliberate ilegal pentru compania minieră. În același timp, sunt avocați care sunt la curent cu ce se întâmplă în arbitrajul de la Washington, Marius Harosa făcând parte dintr-un grup internațional de avocați, care au făcut o solicitare de intervenție amicus curiae, admisă în principiu, în arbitrajul ICSID. Așadar, sunt avocați care cunosc de aproape 20 de ani situația și sunt mai mult decât avizați să se pronunțe în cauză.

Opiniile celor trei avocați au fost prezentate de Dan Barna în ședința din această săptămână a Coaliției (de miercuri, 7 iulie), și din câte am aflat după ședință, atât Ludovic Orban, cât și Kelemen Hunor au înțeles argumentele acestor avocați.

Potrivit avocaților menționați, pe scurt:
– dobândirea statutului UNESCO nu aduce nicio protecție juridică suplimentară pentru Roșia Montană; protecția e oferită de legislația autohtonă, Roșia Montană fiind inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din România, în forma actuală, încă din 1992, pe când Gabriel Resources nici nu exista, cu atât mai puțin să aibă vreun drept în Apuseni;
– în arbitraj, Gabriel Resources solicită despăgubiri, nu autorizarea proiectului; nu se pot cere, în același timp, și despăgubiri, și autorizarea proiectului; din punct de vedere procedural, termenul procedural până la care Gabriel ar fi putut să-și modifice pretențiile a expirat în toamna anului trecut (art. 40, alin. (2) din Regulamentul ICSID);
– Gabriel Resources își bazează pretențiile pe acțiuni sau inacțiuni ale autorităților publice din România din perioada 2011 (momentul în care acțiunile lor au atins maximul istoric la Bursă) și noiembrie 2013 (momentul în care a devenit clar că, în urma protestelor, propunerea de lege specială de distrugere a Roșiei Montane nu va fi adoptată); decizii ulterioare ale statului român privitoare la Roșia Montană nu pot afecta negativ arbitrajul, ținând cont că Gabriel nu a solicitat în proces autorizarea lui, ci despăgubiri;
– ATENȚIE: totuși, avocații lui Gabriel nu folosesc, la arbitraj, momentul depunerii (2017) și re-depunerii (2020), ci cel al RETRAGERII Dosarului Roșia Montană de la UNESCO, din 2018 (de către Guvernul Dăncilă, prin ministrul Culturii de atunci, George Ivașcu), ca o dovadă a inconsecvenței autorităților române!
În concluzie. O (mult-dorită) includere a Roșiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO NU afectează în mod negativ șansele României în arbitrajul de la Washington, ci, dimpotrivă, ar putea ajuta, în condițiile în care compania pretinde că Roșia Montană n-ar avea nici măcar valoare să fie inclusă pe Lista Monumentelor Istorice din România, și că acest lucru s-ar fi întâmplat doar ca să le blocheze lor proiectul minier. În momentul în care Roșia Montană ar avea recunoașterea valorii pentru istoria și cultura universală, o întreagă linie de atac a avocaților lui Gabriel ar fi anulată. De altfel, ține de o logică elementară: de ce ar vrea susținătorii lui Gabriel ca Roșia Montană să nu fie inclusă în UNESCO, dacă acest lucru i-ar avantaja să obțină despăgubiri mai mari?!
Memorandumul realizat de domnul Nazare păcătuiește, însă, nu doar prin faptul că prezintă doar perspectiva unor avocați, și și pe aceasta într-un mod selectiv și trunchiat. După cum s-a putut vedea și prin declarațiile din spațiul public, memorandumul face referire doar la scenariile în care statutul român ar pierde arbitrajul, și ar plăti despăgubiri (care nici nu sunt la nivelul vehiculat în spațiul public – pornind de la cel mai pesimist scenariu, de aproximativ 4,4 miliarde de dolari, ajungând la cel cu 500-700 de milioane de dolari despăgubiri).

Nu se spune însă nimic, dar absolut nimic, despre scenariul în care România câștigă arbitrajul și nu plătește nicio centimă. Și culmea acesta este scenariul susținut, inclusiv de avocații invocați în documentul lui Nazare, în litigiul de la Washington, bazat pe faptul că Gabriel Resources (prin subsidiara RMGC din România) nu a fost capabilă să propună un proiect care să respecte legislația din țara noastră și pe faptul că nu a obținut licența socială de operare (SLO), mai exact acceptabilitate pentru proiectul lor, lucru dovedit de masivele proteste din toamna lui 2013, care au continuat, la diferite intensități, și ulterior, când s-a încercat blocarea listării în UNESCO.

Consider că a absolut impardonabil ca un ministru (mă rog, de ieri, fost ministru) să-și asume un document atât de manipulativ, cu accente de șantaj, care prezintă incomplet scenariile arbitrajului, ignorând exact cel care este susținut de partea română la Washington; că un ministru prezintă opiniile doar a unor avocați, dar și pe acelea extrem de selectiv și care face o corelație, în fapt inexistentă, între listarea Roșiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO și eventuale despăgubiri pe care țara noastră ar ajunge să le plătească din cauza faptelor unor prim-miniștri și miniștri care au condus România în ultimele două decenii. Asta în condițiile în care faptele, inclusiv susținerile avocaților Gabriel Resources în arbitraj, arată că includerea în UNESCO ar avantaja poziția României în proces, nu invers!

De altfel, în timpul discuțiilor cu Dan Barna și colegii din USR PLUS care participă la ședințele Coaliției de Guvernare, legate de subiectul Roșia Montană în UNESCO, le-am spus direct că pentru o asemenea deformare a realității, ar trebui să cerem demiterea lui Alexandru Nazare. N-am mai apucat să continui acest demers, după ce Florin Cîțu l-a revocat, ieri, pe Nazare, din alte considerente.
În fine, sper ca domnul Bogdan Gheorghiu să-și asume responsabilitatea funcției de ministru al Culturii până la capăt, și să înțeleagă că nimeni, dar absolut nimeni, nici prim-ministrul, nici Guvernul în ansamblul lui, nici Coaliția nu-i poate impune sau să-i dea ordin să retragă Dosarul Roșia Montană de la UNESCO. Așa cum dosarul a fost depus, inițial, în ianuarie 2017, doar cu semnătura ministrului Culturii, Corina Șuteu, cum a fost retras, în 2018, cu semnătura ministrului Ivașcu, cum a fost re-depus, în 2020, doar cu semnătura domniei sale, tot așa, doar cu semnătura domniei sale și a nimănui altcuiva ar putea fi retras.
Am speranța că, după ascultarea tuturor argumentelor (nu doar a celor favorabile companiei), nici Coaliția de Guvernare, nici Guvernul, nici Florin Cîțu, în nume personal, nu vor cere retragerea dosarului. Dar dacă, Doamne ferește (suflu și în iaurt), se ajunge la un scenariu în care domnului Bogdan Gheorghiu i s-ar cere să comită un act de trădare a intereselor cetățenilor, culturii și istoriei României, să aibă coloana vertebrală și curajul să refuze.

PS: În atenția domnului Florin Cățu: Bannerul cu mesajul de mai jos e din timpul protestelor din toamna anului 2013. Nu-i provocați pe cetățeni să-l scoată de la naftalină…”, scrie Mihai Goțiu pe mediul de socializare.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI