„Luna Plantării Arborilor” – ” în fiecari zi” pentru Ocolul silvic privat Horea-Apuseni

 „Pădurea reprezintă o podoabă a naturii; ea reprezintă viaţa şi bogăţia şi prin toate calităţile ei merită să fie cunoscută, curată şi îngrijită dar pentru a o cunoaşte înseamnă a înţelege viitorul şi a face ceva pentru salvarea ei, atât de ameninţată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” 

 „Luna Plantarii Arborilor” este unul din cele mai importante evenimente silvice şi ecologice, reprezentând o modalitate de sensibilizare a publicului şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor, a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare îşi are începuturile încă din anul 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecinţă firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al Cultelor şi Instrucţiei Publice, sub denumirea de „Sărbătoarea sădirii arborelui”. Prin „Declaraţia de la Paris”, ocazionată de cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, deosebit de important în demersul specialiştilor din diverse domenii (silvicultori, ecologi, sociologi, economişti etc.) de a contracara efectele negative ale presiunii antropice asupra pădurilor. Acest concept de dezvoltare durabilă a pădurilor urmăreşte, în principal, găsirea unor metode corecte de gestionare a pădurilor şi evitarea interdicţiilor radicale care nu ar conduce decât la accentuarea presiunilor populaţiilor umane asupra pădurilor. Aceasta se concretizează printr-o activitate de exploatare forestieră realizată astfel încât tăierea arborilor să se facă planificat, în relaţie directă cu măsurile de refacere a pădurii şi a funcţiunilor sale. Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător ce asigură conservarea resurselor de apă şi echilibrarea regimului de scurgere. Ea aduce mari servicii societăţii omeneşti, contribuind la creşterea calităţii vieţii prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie pe care le îndeplineşte.
În literatura de specialitate se menţionează că pădurile au o capacitate de reţinere şi înmagazinare în sol de cca 10.000 mc apă/an/ha. Astfel, pădurile sunt un imens rezervor natural de apă. Pentru a produce lemn, pădurile consumă din aceasta 3000 – 4000 mc apă/an/ha. Restul de 6000 – 7000 mc se stochează în sol, ca o rezervă, care prin stratul freatic alimentează debitul izvoarelor, menţinând prin aceasta un regim echilibrat şi permanent al cursurilor de apă. Reţeaua rădăcinilor unui singur molid de 80 de ani are o lungime de 4 km, a unui fag de aceeaşi vârstă 20 km. Prin aceasta se asigură stabilitatea mecanică, iar după ce rădăcinile mor şi putrezesc, se crează în sol zeci de mii de canale, prin care circulă apa de infiltraţie. Pădurea poate fi considerată ca un „dispecerat al naturii”, din ea şi prin ea trec 70% din apele ţării noastre. Autentice laboratoare ale naturii, pădurile – împreună cu celelalte spaţii verzi – reprezintă o bogăţie de nepreţuit pentru fiecare aşezare urbană, fiind, datorită acţiunilor antipoluante, veritabile uzine de sănătate şi de echilibru ecologic.
Având în vedere şi caracterul de resursă naturală de lemn, asupra pădurii s-a produs o puternică acţiune de distrugere. Din această cauză, multe civilizaţii au decăzut şi multe popoare s-au stins, pentru că după defrişarea pădurilor au dispărut apele şi în urma lor s-au aşternut deşerturile. Este unanim recunoscut rolul pozitiv pe care îl are vegetaţia forestieră şi în împrospătarea aerului; ea reprezintă un scut împotriva vântului, opreşte şi reduce zgomotul. Astăzi sunt de neconceput aşezări umane fără parcuri, zone verzi şi păduri, care sunt adevărate bariere împotriva poluării aerului cu pulberi şi gaze, a poluării radioactive şi fonice. Funcţia socială şi rolul recreativ al pădurii capătă o importanţă majoră în regiunile industriale şi justifică pe deplin afirmaţia lui KP Wentzel: „Nici o putere din lume nu poate opri şi ameliora forţele distrugătoare ale poluării pe glob, aşa cum o face vegetaţia forestieră”. După ce, în urma unei lupte îndelungate, pădurea a câştigat teren şi a liniştit pământul, astăzi, din nefericire, ea se simte tot mai ameninţată chiar de cel ce veacuri de-a rândul i-a fost prieten – omul. Acesta, în lăcomia sau în neştiinţa sa o poate desfiinţa, dezlănţuind din nou război între pământ şi forţele eroziunii, dărâmându-şi astfel temelia propriei existenţe.
Ce poate fi mai plăcut, mai relaxant, mai benefic pentru oameni, astăzi majoritatea cu un ritm trepidant de viaţă şi copleşiţi de multimea de factori stresanţi existenţi, decât o plimbare prin pădure. Oamenii ar trebui să fie fermecaţi de păduri care ar trebui considerate misterioase. Când auzi zicându-se „pădure frumoasă” consideri că s-a rostit un pleonasm, ea neputând fi decât frumoasă. Dar noi, în loc să ne închinăm la poalele pădurii pentru că ne-a ţinut în viaţă zeci de mii de ani, avem grijă s-o facem urâtă cu resturile noastre menajere, cu flacoanele noastre enervante din plastic puternic distructibile şi cu setea noastră neostoită de bani ce se pot obţine tăind pădurea nemilos şi vânzându-i lemnul. „Dacă omul pierde grădinile, pădurile şi cărările se va pierde pe sine însuşi”, a spus mai demult un om important. Trebuie să reţinem şi faptul că apărarea pădurii este şi o problemă a atitudinii sufleteşti faţă de arbore, de această fiinţă vegetală. Astăzi, mai mult ca oricând, sunt actuale versurile din marşul „Ne cheamă pădurea” de Vasile Militaru: „Veniţi, ai codrilor prieteni, /Veniţi la ei, cu suflet viu, /Veniţi cât brazii mai au cetini, /Veniţi cât nu e prea târziu! /Pădurea e izvor de viaţă /Şi-n ea strămoşii-au mers mereu /Ca-ntr-o biserică măreaţă, /În care cântă Dumnezeu!”.
Pentru silvicultorii din cadrul Ocolului silvic Horea-Apuseni „Luna plantării arborilor ” înseamnă activităţi specifice, care, în acest an, constau în semănături în solarii pe 150 mp şi culturi în pepiniere pe o suprafaţă de 32 ari. Activitaţile de regenerare se vor face în acest an pe 163,6 de hectare, din care 60,4 ha regenerări natural, 3,1 ha completări curente şi 100,1 ha împăduriri (pe suprafeţe de pe care arboretele au fost afectate anii trecuţi de doborâturi în masă, în urma unor furtuni), folosind 417.720 puieţi forestieri din speciile molid, brad, larice, paltin de munte. Se va folosi la lucrările de împăduriri şi completări doar material forestier de reproducere (puieţi) produs în cadrul ocolului prin solariile şi pepinierele din dotare, de provenienţă locală ceea ce face ca procentul de reuşită al acestor lucrări să fie ridicat. Prin adoptarea Legii 52/2011 – privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, costurile cu manopera directă pentru lucrările de împăduriri, lucrări de altfel destul de costisitoare, s-a dat prilejul ocoalelor silvice, proprietarilor de păduri şi nu numai, să poată executa lucrările la costuri mult mai mici, putând selecta forţa de muncă locală care poate fi mai uşor supravegheată de specialiştii silvici.
Acţiunile de mediatizare se vor desfăşura şi la şcolile generale din comunele Horea, Albac, Vadu-Moţilor, Gârda de Sus şi Scărişoara, acţiuni menite să insufle elevilor şi nu numai rolul şi importanţa menţinerii pădurilor curate şi bine întreţinute.
În concluzie, „Luna plantării arborilor” care a debutat în data de 14 martie se lungeşte pentru ocoalele silvice din zona de munte funcţie de mersul vremii şi calendarul fenologic specific speciilor lemnoase, până spre sfârşitul lunii mai datorită altitudinii şi topirii anevoioase a stratului de zăpadă. La realizarea acestor obiective antrenăm şi societatea civilă, în special tineretul, în cadrul manifestărilor cu semnificaţii şi amploare deosebite, care au ca scop popularizarea importanţei sociale şi economice a pădurii, formarea unei opinii în rândul populaţiei, în special al tineretului şi copiilor, favorabilă conservării şi protejării acesteia şi porneşte de la vorbele marelui silvicultor, prof. Marin Drăcea: „Un popor care vrea să trăiască trebuie să-şi apere pădurea şi pământul”.

Şef ocol, ing. Felician Dorel PETRUSE

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI