Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

Lista păcatelor pentru spovedanie. Vezi care sunt cele 193 de păcate pe care nici nu te gândești că le comiți

Publicat

în

Păcate care trebuie spuse (mărturisite) la spovedanie. ”Îndreptar pentru spovedanie” – 193 de păcate pe care trebuie să le mărturisești

Crezi că ”mândria, invidia, iubirea de arginți, desfrânarea, lăcomia pântecelui, trândăvia și mânia” sunt singurele păcate pe care trebuie să le mărturisești la spovedanie? Te înșeli, lista păcatelor este mult mai lungă. Ea cuprinde 193 de puncte între care găsim: ”mi-am vopsit părut, am fumat; nu mi-am plătit lucrătorii; ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă; am jucat și am mers la discoteci; m-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore; am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false; am dsat sau am luat șpagă”.

DacSPOVEDANIEă te gândești să mergi la spovedanie trebuie să te pregătești să răspunzi unei lungi liste de întrebări. Păcatele care trebuie mărturisite nu sunt doar cele 7, cunoscute de majoritatea dintre noi, ci mult mai multe, iar pentru a le veni în ajutor credincioșilor, lista e publicată pe mai multe site-uri, fie ale bisericilor, fie de ortodoxie în general, sub forma unui ”Îndreptar de spovedanie”.

Electrica Furnizare Discount

Aflăm de la reprezentanții bisericii că ”Având în față această listă de păcate, ne putem face un amănunțit examen de conștiință. Astfel putem descoperi mai ales păcatele ascunse, pe care le-am făcut și nu știam că sunt păcate sau nu ne-am dat seama că păcătuim”.

Citește și: cele mai frumoase mesaje de Crăciun pentru: părinți, prieteni, familie, iubit(ă) și urări de Crăciun pentru cei dragi

Credincioșii sunt sfătuiți ca înainte de spovedanie să citească lista și să noteze pe o hârtie păcatele pe care le-au făcut. ”Dacă veți avea hârtia cu dumneavoastră la Spovedanie, veți fi sigur că astfel nu rămâne nimic nemărturisit din cauza uitării”, ne învață site-ul crestinortodox.ro care precizează că totuși nu trebuie prezentate preotului păcatele pe larg, cum sunt scrise în listă, ci ”cât mai pe scurt”.

Citește și: când cade Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani

Îndreptar pentru spovedanie ( Lista de păcate):

1. Am deznădăjduit în ajutorul şi mila lui Dumnezeu.

2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos(păcătoasă) şi tot în iad voi merge.

3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuieşte, dacă nu, nu.

4. Am zis că nu-mi ajuta Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.

5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.

6. Am socotit Sf. Scriptura mincinoasă. Nu cred în anumite minuni, întâmplări povestite în Sf. Scriptura.

7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.

8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aş păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.

9. Am avut gând de sinucidere.

10. Am fumat. M-am drogat (fumatul şi drogurile sunt sinucidere). Am vândut ţigări şi/sau droguri.

11. Am înjurat. Şi de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană, candela, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morţi etc.)

12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva şi n-am plătit.

13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioşi. I-am batjocorit.

14. Mi-am dorit moartea la necaz.

15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a murit cineva.

16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu şi păcătoşii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am răbdare.

17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc, etc.

18. Am fost nemulţumit(a) cu starea mea (mai bine era aşa decât aşa).

19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.

20. Am blestemat. Şi pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.

21. Am fost făţarnic(a), prefăcut(a), linguşitor(oare), viclean(a).

22. Am vorbit cu mai multe înţelesuri.

23. Am purtat vorba de colo-colo.

24. Am păgubit sufleteşte şi trupeşte pe aproapele meu.

25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie şi răutate.

26. Am clevetit, discutat, bârfit, ţinut contul altuia. Am clevetit pe părinţi, pe preoţi.

27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l şi discutându-l.

28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putinţă.

29. Am împrumutat cu camăta (dobânda) la persoane fizice.

30. Fiind scumpaci, am vândut cu preţ prea mare.

31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece cuiva.

32. Ştiu să descânt de rău. Ştiu să fac farmece.

33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morţi, ca să le fie rău. Am „ întors lumânările ” pentru răul duşmanilor.

34. Am purtat ata roşie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrăjitoare date „ ca să nu se mai prindă farmecele de mine ” , am făcut focuri şi am sărit peste ele şi alte obiceiuri drăceşti. Mi-am căutat norocul în zodii, cu papagalul.

35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale (reîncarnare).

36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinţi, pe preoţi.

37. Am judecat pe alţii ce fac, ce zic, de ce sunt aşa şi nu altfel etc.

38. Am presupus, bănuit pe alţii.

39. Am fost iscoditor (iscoditoare).

40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.

41. Am păcălit, înşelat pe cineva. Am vândut marfa rea că marfa bună.

42. Am nedreptăţit pe cineva.

43. Am împrumutat ceva şi n-am dat înapoi.

44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.

Citește și: urari si mesaje de Pasti pentru cei dragi

45. Am găsit lucruri străine şi, ştiind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.

46. Am furat ceva. De la stat (averea publică), sau de la om? De la biserică? De la străini sau de la părinţi, de la rude? Păcatul acesta nu se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem ‚ să facem milostenie.

47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.

48. Am ascuns furtişagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.

49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau ştiam că sunt de furat.

50. Am adunat bani cu acte false şi cu vicleşug.

51. N-am întors paguba făcută aproapelui, chiar şi fără voie.

52. Din răutate, am stricat avere străină (semănaturi, pomi, maşina etc.).

53. Am înşelat statul, depunând declaraţii de venit false.

54. Am moştenit cu bună ştiinţă avere agonisită prin păcate. N-am făcut milostenie multă din ea.

55. Am dat sau am luat şpaga (mita).

Citește și: mesaje de anul nou, urări de anul nou, felicitări de anul

56. Am câştigat bani prin metode necinstite.

57. M-am lăcomit la avere, zgarcindu-mă la milostenie.

58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.

59. N-am ajutat biserică şi pe săraci după putere.

60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele, în loc să le alung imediat.

61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoţul care caută să fure, curvarul care caută femeie, etc.).

62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.

63. Am minţit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie mincinoasă împotriva aproapelui).

64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am făcut să mă urască.

65. Port ura pe cineva. Ţin minte răul. Aş vrea să mă răzbun. M-am bucurat de răul altuia.

66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte, etc.

67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.

68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mişcat de colo-colo prin biserică.

69. Nu mi-a fost gândul la slujbă. M-am uitat ce fac alţii, cu ce sunt îmbrăcaţi.

70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.

71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaţ.

72. M-am ameţit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am şi vărsat după aceea.

73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.

74. Am făcut din sărăcia sau din bogăţia mea un motiv de laudă.

75. M-am mândrit, m-am falit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.

76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în comparaţie cu alţii. Nu mai e nimeni ca mine.

77. Îmi place să mă laude alţii. Când fac o faptă bună, aştept laude de la alţii şi nu plată de la Dumnezeu.

78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.

79. M-am crezut mai bun(a), mai credincios(oaşa) că alţii, socotindu-i pe ei mai răi, prosti, necredincioşi, etc.

80. Am râs de păcatele şi defectele altora. Şi de faptele lor bune am râs.

81. Am lăudat păcatele altora.

82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineaţă, seara, la fiecare masă.

83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.

84. N-am ţinut cele 4 posturi de peste an.

85. Am ţinut post negru sâmbătă şi duminică.

86. Am zis: mai păcat este să pofteşti mâncarea de dulce, decât să o mănânci.

87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri şi vineri când era hărţi sau sâmbătă şi duminică când se mânca peste, socotind că nu sunt bune aceste rânduieli.

88. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii şi al ciclului lunar; 40 de zile după naştere.

89. N-am păstrat curăţie cu soţul (soţia) cu acordul lui (ei), ci fără, încât putea să cadă în păcatul preacurviei.

90. Am luat pastile anticoncepţionale, am folosit spermicide, ca să nu fac copii.

91. Am făcut păcatul onaniei ca să nu fac copii, adică: am folosit prezervativ sau am vărsat sămânţa afară ca bărbat, iar ca femeie am folosit diafragma.

92. Am făcut avort. Ca bărbat, am dat voie soţiei să facă avort.

93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).

94. M-am împreunat cu soţul (soţia) de mai multe ori în 24 de ore.

95. M-am împreunat cu soţul (soţia) în diferite poziţii,ca animalele.

96. M-am împreunat cu soţul (soţia) în văzul sau auzul copiilor mei, crezând că sunt mici şi nu ştiu.

97. Am curvit. Am preacurvit.

98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de acelaşi sex. Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele, deşi n-aş vrea să fac păcatul.

99. Am preacurvit cu rudă, fin, nas, văr, frate, fiu, fiica, nepot.

100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasa, călugăr, călugăriţa.

101. Am pipăit alt trup pentru a simţi şi provoca plăceri de desfrâu.

102. Am trăit necununat(a), adică în concubinaj.

103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorţat de prima.

104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorţat de ea.

105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).

106. Ca nas (naşa), m-am căsătorit cu fină (fânul) sau am dat voie copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.

107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică( cununia a 4-a este păcat).

108. Am făcut păcatul malahiei singur(a) (adică atunci când o persoană îşi provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numeşte curvia cu diavolul.

109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu copii.

110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).

111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gura, sex oral).

112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)

113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casa poze, statui cu prostii.

114. Am vorbit prostii.

115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.

116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi pare rău că altul are şi eu nu. Invidia este aceeaşi cu zavistia şi pizma.

117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am şi îmbolnăvit.

118. Am minţit. Am obiceiul să mint mereu.

119. Îmi place să „ înfloresc ” lucrurile şi poveştile.

120. Am drăcuit. Am dat naibii. Şi pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: „ să fiu al naibii ” , „ să mă ia ” .

121. Am muncit în duminici şi sărbători.

122. Am lipsit de la biserică în duminici şi sărbători. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deşarte, am fost la târg etc.

123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic şi n-am aprins lumânări.

124. Am stat în faţă la toţi în biserică. I-am dat la o parte pe alţii, zicându-le că stau pe locul meu.

125. Am adus daruri, jertfe şi donaţii la biserică din ce era mai rău.

126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat peste puteri, le-am lăsat să moară deşi puteam să le salvez.

127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal netăiat, carne de om, jertfe sataniceşti, necurăţie etc.)

128. Am sfătuit şi învăţat pe alţii să facă păcate.

129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici şi sărbători.

130. Cred în superstiţii: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.

131. N-am mulţumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.

132. Am făcut glume, bancuri cu şi despre cele sfinte.

133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brăţări, pantofi cu toc. Mi-am făcut părul.

134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit, ca să atrag bărbaţii.

135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtăşit.

136. M-am mâniat şi nu mi-a trecut îndată, ci am ţinut mânie.

137. Am ambiţie, încăpăţânare, obrăznicie, neruşinare, iubire de sine.

138. Am făgăduit ceva şi n-am împlinit. N-am ţinut învoială, promisiunea.

139. N-am tămâiat şi stropit casa cu agheasmă cel puţin o dată pe lună.

140. N-am iertat pe cei ce mi-au cerut iertare.

141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă n-am fost vinovat(a).

142. N-am aprins candela la rugăciune, în duminici şi sărbători.

143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.

144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserică.

145. Am mers la mai mulţi preoţi şi am zis la unul unele păcate, la altul altele.

146. Din pricina ruşinii sau a altor motive, am ascuns cu bună ştiinţă la Spovedanie unele păcate. M-am şi împărtăşit după aceea.

147. M-am împărtăşit la un preot, fiind legat de altul.

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când am avut ciclu.

149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârşitul slujbei fă ră motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.

150. N-am crescut copiii şi finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învăţat poruncile lui Dumnezeu. I-am învăţat la rău, contribuind la uciderea lor sufletească.

151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persista în greşeli.

152. Nu am ascultat de părinţi atunci când m-au învăţat de bine.

153. Nu mi-am iubit la fel toţi copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu unul sau mai mulţi din copiii mei.

154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac pocăinţă şi să mă spovedesc.

155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.

156. M-am împărtăşit după ce am avut necurăţie în vis.

157. Ca femeie, m-am împărtăşit când aveam ciclu.

158. Ca femeie, n-am făcut molitfele la o zi, 8 zile şi 40 de zile după naştere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.

159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat aşa, n-am venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.

160. Am înăbuşit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.

161. Din neglijenţa mea, mi-au murit copiii.

162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.

163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.

164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura şi am fost prea băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.

165. Am lăsat nefăcuta sfeştanie în casa mai mult de un an de zile.

166. Am făcut jocuri şi râsete la priveghiurile de morţi.

167. Nu mi-am făcut datoria faţă de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia.

168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiţi.

169. Am jelit morţii. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mână. Am dat lucruri peste groapa lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă.

170. Am în casă, am citit cărţi sectare. Am fost la adunări de sectanţi, i-am primit în casă.

171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din şi din cauza mea, a murit cineva.

172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.

173. Am dat anafora pe jos.

174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcţie de cele ce visez.

175. Am cântat şi am ascultat cântece lumeşti şi sectare.

176. Am jucat şi am mers la discoteci şi alte petreceri anormale.

177. Am făcut nunţi şi petreceri cu mâncare de dulce şi cu muzica în post.

178. Am smintit şi l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a auzit ce zic şi a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în faţa lui Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).

Citește și: Mesaje de Paste. Urări de Paște. Felicitări pe care le poți trimite prin SMS de Sfintele Pasti

179. M-am mascat.

180. N-am plătit contribuţia la Sfânta Biserică.

181. Am ascultat discuţiile altora, deşi nu-mi folosea şi îi deranjăm.

182. Am intrat în Sfântul Altar.

183. Am moştenire şi n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.

184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.

185. Am luat anafora şi agheasmă, deşi mâncasem sau băusem apa după miezul nopţii.

186. Am râvna nesocotită, habotnicie( post mult încât poate m-am şi îmbolnăvit, milostenie fără socoteala încât suferă cei din casa etc.).

187. Nu m-am rugat totdeauna cu faţa către răsărit.

188. Am dat importanţă mai mare celor trupeşti decât celor sufleteşti.

189. În loc de a mă împăca cu aproapele, l-am tras la judecată.

190. Nu mi-am iubit soţul (soţia) ca pe mine însumi. Din pricina mea a făcut păcate.

191. Am făcut diferite pariuri diavoleşti, prin care mulţi şi-au pierdut sănătatea şi viaţa.

192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învăţat pe cel nepriceput.

193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.

Publicitate

Opinii - Comentarii

24 ianuarie 1859: Mica Unire – Unirea Principatelor Române sub Alexandru Ioan Cuza

Publicat

în

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza – context. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român

Unirea Principatelor a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Citește și: Unirea cea mică de la 1859, un prim pas spre Marea Unire de la 1918

În Moldova, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în unanimitate, la 5 ianuarie 1859, reprezentantul „Partidei Naționale”, urmând ca ulterior într-o ședință secretă a unirea-principatelor-romaneAdunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate.

Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate,

Electrica Furnizare Discount

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Alexandru Ioan Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică, iar după înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin Constituția adoptată la 1 iulie 1866, Principatele Unite încep să se numească oficial România pentru ca la 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Marea Unire a Transilvaniei cu România creându-se actualul stat.

Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire – înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859

Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 se trăgea dintr-o veche familie de moldoveani, din părţile Fălciului, familie de cluceri, spătari, comişi, ispravnici. Cuza s-a născut la 20 martie 1820. A învăţat până în 1831 la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva dintre viitorii săi colaboratori, între ei Vasile Alecsandri. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere. S-a întors apoi în ţară şi a intrat în armată. S-a căsătorit în 1844 cu Elena Rosetti.Mica Unire - Unirea Principatelor de la 1859 si Alexandru Ioan Cuza

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza în timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost în primele rânduri. A luat cuvântul la adunarea de la hotelul „Petersburg” din Iaşi, cerând înfăptuirea unor reforme democratice. Printre fruntaşii adunării arestaţi din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat şi Cuza; a reuşit apoi să scape de sub pază şi să fugă în Transilvania. Cuza are ocazia să participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, după care se retrage în Bucovina.

Citește și: Moș Ion Roată și Unirea

În timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reîntors în ţară şi în perioada pregătirii Unirii îndeplinea funcţia de pârcălab de Galaţi. Ca forma de protest faţă de falsificarea alegerilor pentru adunările ad-hoc din Moldova, Cuza şi-a dat demisia din funcţia de pârcălab. Patriot cu idei liberale, nu radicale însa, Cuza a fost acceptat chiar şi de partizanii celor doi Sturza care candidau susţinuţi de conservatori. La 5 ianuarie 1859, el a fost ales cu unanimitatea voturilor deputaţilor prezenţi în Moldova.

Reformele lui Alexandru Ioan Cuza

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Prin recunoașterea Unirii depline, crearea primului Parlament unic al României si al primului guvern unitar, prin reformele sale: adoptarea primei Constituții românești, reforma electorala, secularizarea averilor mănăstirești, reforma agrara, a învățământului, domnia lui Alexandru Ioan Cuza a pus bazele dezvoltării moderne a României.

Alexandru Ioan Cuza avea o misiune extrem de dificilă pe care, din fericire, populația a înțeles-o. Prioritară era sincronizarea economiilor din cele două țări, cât se putea vorbi în acel moment de economie, căci erau țări predominant agrare, comerțul era de fapt negustorie, iar industria era încă în stare de gestație.

Reforma agrară și secularizarea averilor mănăstirești, confiscate de stat pentru a-l face mai puternic, sunt două măsuri care au avut un impact major, deși reforma agrară, adoptată în 1962, nu a reprezentat o revoluție, căci conservatorii aflați la putere au vrut să-și păstreze cât mai mult din privilegii.

La mijlocul secoului al XIX-lea, România era mai aproape de Evul Mediu decât de modernitate și era nevoie de legi și instituții care să perimită României un salt în timpul istoric. Au apărut legile pentru reorganizarea administrativă, pentru construirea căilor ferate, și norme care stimulau formarea unui corp de experți în diverse domenii economice.

Citește și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859

Încă din 1859, economiştii realizau importanţa pe care o au investiţiile pentru sănătatea unei economii. Partea bună era că la acea vreme exista un capital intern disponibil care rezulta din exportul de produse agricole.

Pe lângă acest capital intern, insuficient totuşi, politicienii vremii acordau o importanţă sporită şi capitalului extern. În 1865 este semnată concesiunea pentru construirea căii ferate care avea să unească Bucureştiul cu Dunărea, la Giurgiu. În privința șoselelor, faptul cel mai important este contractarea construirii, de către o casă engleza, a 19 poduri metalice.

După Unire, era momentul pentru modernizarea țării. S-a făcut o reformă fiscală în 1861 prin instituirea unui impozit personal pentru bărbații majori, dublat de un impozit funciar.

A mai fost introdusă o contribuție pentru drumuri, semn că intenția era de a dezvolta infrastructura țării, impozitul funciar și alte măsuri care au făcut ca la sfârșitul anului 1861, în preajma deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie dotate cu un sistem fiscal modern.

Primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român a fost făcut la 24 ianuarie 1859, unirea cea mică, dar Marea Unire a avut loc în 1918 în Alba Iulia.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

VIDEO| Minunea de Bobotează: Apa râului Iordan își întoarce cursul în fiecare an

Publicat

în

Minunea de Bobotează: Apa râului Iordan își întoarce cursul în fiecare an de Bobotează

Pe malul răsăritean al Iordanului, Ioan Botezătorul a anunțat venirea lui Mesia. Pe malul acesta, vis a vis de orașul Ierihon, a venit Iisus pentru a fi botezat de către Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Locul acesta a fost identificat de către creștinii secolului al III-lea. În acest loc există o biserică frumoasă, unde mulți creștini vin pentru a imita gestul lui Hristos. Boboteaza este una dintre cele mai mari sărbători înainte de Paștele 2022. Paștele ortodox 2022 se sărbătorește în 2 mai, iar Pastele catolic 2022  se sărbătorește în 4 aprilie.

Citește și: Râul Iordan de Bobotează • Minunea întoarcerii apelor cursului răului Iordan de Bobotează

Râul Iordan este cel mai important și cel mai mare râu din Țara Sfântă. Iz­vorăște de la poalele muntelui Ermon, la graniţa de nord a Palestinei cu Libanul, străbate valea Hula şi se revarsă mai întâi în la­cul Tiberiadei.

Apoi îşi continuă traseul de aproximativ 250 de km până la Marea Moartă. Este vorba despre cel mai important râu al Ţării Sfinte, care dă viaţă aproape întregii ţări şi contribuie în mod determinant la dezvolta­rea economiei bazate pe agricultură și creşterea animalelor. În evreieşte se numește Iarden.

Electrica Furnizare Discount

Ioan Botezătorul a anunţat venirea lui Me­sia pe malul răsăritean al Iordanului. Pe acest mal, vizavi de oraşul Ierihon, a venit Iisus pentru a fi botezat de Ioan Botezătorul în apele Iordanului. Acest loc a fost identificat de creşti­nii secolului III. Astăzi în locul respectiv există o biserică destul de frumoasă şi mulţi creştini vin aici pentru a imita gestul lui Hristos.

Citește și: Mesaje de Sfântul Ioan. Felicitări de Sfântul Ioan. Urări de Sfântul Ioan

De menţionat că Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, în special Origen și Eusebiu, părintele Istoriei Bisericeşti, localizează botezul Dom­nului lângă Betabara (trecătoare). Locul s-a numit astfel de la faptul că, potrivit surselor, poporul Israel a trecut pe aici la intrarea în Pământul Făgăduinţei.

Este vorba despre locul unde Israel a trecut Iordanul în mod minunat, în drum spre Pământul Făgăduinţei, după 40 de ani de rătăciri prin pustiu. Imediat ce preoţii care ţineau chivotul Legământului, cu Tablele Legii, au călcat peste apele Iordanului, ele s-au dat în lături, creându-se astfel un loc de trecere pe unde tot poporul a intrat în pământul strămoşilor lui.

Pe malurile râului Iordan a venit leprosul Neeman „şi s-a cufundat de șapte ori în Iordan și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic şi s-a curăţit” (4 Regi, 5, 14), scrie doxologia.ro

Citește și: Mesaje de Paște • Urări de Paște • Felicitări de Paște • SMS de Paște

Alăturarea dintre locul botezului lui Hri­stos şi evenimentul intrării israeliţilor în Pământul Făgăduinţei nu este întâmplătoare. În acest mod se leagă Vechiul Testament de cel Nou, arătându-se în acelaşi timp că după cum trecerea evreilor avea drept scop cucerirea Pământului Făgăduinţei, tot aşa şi botezul este mijlocul de cucerire a eternei Împărăţii, a Împărăţiei Cerurilor.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

18 ianuarie – Creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril

Publicat

în

Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril sunt sărbătoriți de Biserica Ortodoxă la 18 ianuarie

Sfântul Ierarh Atanasie, originar din Alexandria Egiptului, a trăit în secolul al IV-lea. A fost martor al succedării pe tronul imperial a câtorva împărați romani, de la Constantin cel Mare (306-337) până la Valens (364-378). Educat în spirit creștin a urmat cele mai renumite școli ale vremii.

A fost ales în scaunul episcopal din Alexandria, la 8 iunie 328. Din cauza disputei cu ereticii arieni printre care se aflau și ierarhi ai bisericii creștine, Sfântul Atanasie a fost exilat de cinci ori din cetate. A murit în anul 373, aflat încă în fruntea Bisericii alexandrine, reîntors dintr-un al cincilea exil.

Despre Sfântul Atanasie se spune că atunci când era mic și se juca cu alți copii de o vârstă cu el, pe malul mării, făcea ceea ce văzuse în biserică, căci copiii care erau împreună cu el l-au hirotonisit episcop și îi aduceau pe alți copii elini, care erau încă nebotezați. Atunci el îi boteza cu apă din mare, spunând cuvintele de la Taina Sfântului Botez.

Electrica Furnizare Discount

Citește și: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2022, 2023, 2024, 2025 • Când cade Paștele în 2022

De acest fapt a aflat patriarhul Alexandriei, Alexandru, care i-a chemat la el pe toți acești copiii cu „episcopul” lor și i-a întrebat ce făceau în jocurile lor la malul mării. Iar ei au spus cum l-au pus episcop pe Atanasie și cum a botezat el pe copiii elini. Patriarhul, cercetându-i cu de amănuntul s-a încredințat că se săvârșiseră toate potrivit cu normele Bisericii. Deci, sfătuindu-se cu clerul său, patriarhul a socotit ca bun botezul copiilor și l-a întărit prin ungerea cu sfântul mir.

Tot în această zi este pomenit Sfântul Chiril, arhiepiscopul Alexandriei.

Sfântul Chiril s-a născut în jurul anului 370, în Alexandria. A fost succesorul patriarhului Teofil în scaunul patriarhal al Alexandriei, având o poziție puternică și influentă.

În calitate de patriarh s-a confruntat cu susținătorii ereziei nestoriene, care a fost răspândită în toată lumea creștină de patriarhul Constantinopolului, Nestorie. Acesta susținea că Hristos este „numai om, nu-i Dumnezeu”, iar pe Născătoarea de Dumnezeu o numea nu Născătoare de Dumnezeu, ci „Născătoare de Hristos”.

Citește și: MESAJE de PASTE fericit • Texte cu URARI, FELICITARI, SMS -uri frumoase, haiose şi amuzante de Sfintele Pasti

În urma acestor controverse, împăratului Teodosie al II-lea a convocat la Efes cel de-al III-lea Sinod ecumenic (431), care după lungi dezbateri a sfârșit prin a-l îndepărta pe Nestorie din scaunul său și a-l trimite în exil. Sfântul Chiril a murit la 27 iunie 444. (Z.U.)

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare