Legume şi fructe de Arad şi pepeni de Dăbuleni, „made in Turcia”

Ieri, 26 iulie, a fost zi de piaţă la Alba Iulia, unde atât Piaţa Centru, cât şi cea din Cetate sunt pline de legume şi fructe „de Arad”. Mai rar găseşti câte o vânzătoare care să scrie pe etichetă că merele sunt din Austria sau piersicile din Grecia. Atât de multă marfă „produce” pământul arădenilor, că în pieţele din toată ţara este marfă „de Arad” şi inevitabil te întrebi dacă în acest judeţ mai există şi altceva decât culturi de roşii, ardei, vinete etc., dacă mai este loc şi pentru fabrici, locuinţe sau alte construcţii. Azi, mâine aflăm că la Arad se produc şi banane, portocale sau alte fructe exotice.
Să nu fie cu supărare, dar sunt absolut convins că mare parte dintre legumele şi fructele de pe piaţă sunt aduse din străinătate şi, în cel mai fericit caz, de la vreun depozit din Arad. Tot la fel, am auzit că au apărut lubeniţele „de Dăbuleni”, dar pepenii verzi sunt aduşi din Turcia. Zadarnic scrie pe etichetă că lubeniţa este „superdulce” sau „foarte, foarte dulce”. În realitate, în multe cazuri toate acestea sunt doar metode de a-i păcăli pe potenţialii cumpărători, astfel că oamenii nu mai au acum încredere nici măcar în marfa pe care scrie că este produsă în România, că sunt legume „de grădină” sau că sunt „proaspete”.
Degeaba încearcă acum adevăraţii ţărani să scrie pe etichete că legumele şi fructele lor au fost cultivate cu grijă şi recoltate cu trudă din grădina proprie sau de pe terenul agricol pe care-l lucrează cu familia în Totoi, Miceşti sau Bărăbanţ sau în orice sat din judeţ ori din ţară. Dacă preţul este şi mai mare decât al mărfii similare „de Arad”, legumicultorii noştri rămân cu marfa pe mese, ajungând în cele din urmă să o arunce la container, pentru că, în sărăcia care-l macină, românul se uită şi la 50 de bani. În zadar fac mici înflorituri pe eticheta cu preţul, dacă omul trebuie să scoată mai mulţi bani din buzunare, şi aşa goale. Ar trebui ca organele abilitate ale statului să se autosesizeze şi să verifice nu doar certificatele de producător eliberate uneori fără acoperire de către primării, ci şi să se deplaseze la domiciliul producătorului agricol, pentru a vedea dacă acele culturi există cu adevărat şi să întocmească dosare penale pentru înşelăciune împotriva celor care continuă să-i păcălească pe cumpărători.
Robert GHERGU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI