Legenda întemeierii oraşului Alba Iulia: Cum a ajuns să se stabilească aici un important conducător maghiar și ce rol a avut acesta

Legenda întemeierii oraşului Alba Iulia: Cum a ajuns să se stabilească aici un important conducător maghiar și ce rol a avut acesta

Legenda întemeierii oraşului medieval Alba Iulia spune că un important conducător maghiar, pe nume Gyula, ar fi descoperit vechiul ansamblu urban roman de la Apulum (denumirea latină a oraşului Alba Iulia).

Clădirile din piatră, încă bine conservate, ale castrului de la Apulum l-au impresionat într-o aşa manieră pe un important conducător încât acesta s-a hotărât să se stabilească aici.

Aşezarea avea încă bine păstrate clădirile din piatră, precum şi castrul fostei Legiuni a XIII-a Gemina. Potrivit legendei, în cele din urmă, Gyula a decis să-şi stabilească reşedinţa aici. Numele acestuia se regăseşte şi în noul nume al localităţii, dat de maghiari, de Gyulafehérvár, adică Cetatea Albă a lui Gyula.

În discutata cronică Gesta Hungarorum, scrisă de Anonymus, Gyula apare ca un descendent al lui Tuhutum, stabilit la Bălgrad în anul 953. Fiica acestuia, Sarolt, ar fi contribuit la ascensiunea pe tronul regatului maghiar a fiului ei Ştefan cel Sfânt, cunoscut ca promotor al creştinismului.

În anul 953, Gyula a trecut la creştinism, primind botezul la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul bisericii bizantine din Alba Iulia, fapt disputat în istoriografie. Voievodul Gyula, de la care provine denumirea maghiară Gyulafehérvár (cetatea albă a lui Gyula/Iula), a ctitorit la sfârşitul secolului al X-lea, la Alba Iulia, o bazilică mai veche decât actuala Catedrală Sfântul Mihail, având ca episcop pe grecul Ieroteu. Ruinele bisericii bizantine construite de Gyula la Alba Iulia au fost descoperite în 2011, iar, după desfăşurarea cercetărilor arheologice, au fost acoperite cu pământ.

În perioada voievodatului şi, mai târziu, în cea a principatului, preponderenţa elementului maghiar poate fi dedusă şi din relatările unor călători străini ce au vizitat Alba Iulia la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui de-al XVII-lea, ca Pierre Lescalopier şi David Frölich, care relatau că „oraşul era locuit de unguri“.

După retragerea administraţiei romane sub Aurelian, în anul 271, viaţa urbană s-a stins treptat. În Evul Mediu, oraşul apare din nou atestat în anul 1199, de această dată sub numele de Alba Iulia (după Iula, un conducător local din secolul X), centru al administraţiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu saşi şi devenit reşedinţă a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi drept capitală a Principatului Transilvaniei.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---