Leacuri magice de Crăciun: aur, smirnă și tămâie

Leacurile magice de Crăciun: aur, smirnă și tămâie

În Evanghelia după Matei (2, 11), magii (craii) de la Răsărit, călăuziţi de stea, au ajuns la Betleem, căutând pe Cel Unul-Născut: „Şi intrând în casă, L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama Sa; şi căzând la pământ, I s-au închinat; şi deschizându-şi vistieriile, I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie“. Aur – ca unui împărat, smirnă – ca unui Dumnezeu şi tămâie – ca unui muritor. Darurile încărcate de semnificaţie euharistică veneau din plan profan: aurul, smirna şi tămâia fiind cele mai preţioase remedii pentru sănătatea sufletului şi a trupului, cunoscute la vremea aceea. S-a pierdut această cunoaştere?

Citește și: Mesaje de Anul Nou 2016

Nu. Doar noi am uitat de ea. Ceea ce nu se poate spune şi despre specialiştii în medicină naturistă, care ţin la mare preţ, şi în zilele noastre, cele trei leacuri magice. O voce autorizată în domeniu, Denise Whichello Brown, autoarea volumului „Aromoterapia”, ni le recomandă sub cea mai plăcută formă: aromaterapia cu uleiuri esenţiale. Aur coloidal sau curcumă? Întrebarea se justifică: aurul coloidal era, în vremuri străvechi, un remediu reputat împotriva artritei reumatoide, a anemiei, a bolii Alzheimer şi un stimulent preţios (la propriu şi la figurat) al imunităţii. Studiile recente confirmă, aşa că ştiinţa modernă redescoperă aceste virtuţi ale aurului împărătesc. Pe de altă parte, se pare că aurul pomenit în Evanghelia lui Matei ar fi fost, de fapt, un condiment extrem de scump la vremea aceea (de unde ideea rezervării lui pentru uzul frunţilor crăieşti): este vorba despre pulberea de curcumă.Numită popular şofran indian, curcuma sau turmericulul este o planta nativa din Asia de sud-est, pe care o regăsim astăzi şi în India. Datele existente, ne spun că această plantă a fost cultivată încă de acum 4000 de ani. Ea poate ajunge până la o înălţime de 2 – 2,5 m, are florile galbene, rădăcinile în formă de tubercul şi se aseamănă foarte mult ca aspect exterior cu ghimbirul, diferenţa este dată de culoarea portocalie a rădăcinei de curcumă. Are o aromă similară cu a piperului, un gust ascuţit şi o culoare galbenă aurie, fiind numită pe bună dreptate, „regele condimentelor”. Şofranul indian uimeşte prin bogăţia de antioxidanţi. Are deasemenea proprietăţi antivirale, antibacteriene, antifungice şi anti-inflamatorii. Este încărcat cu substanţe nutritive: proteine, fibre alimentare, vitaminele C, E şi K, potasiu, sodiu, calciu, cupru, fier, magneziu şi zinc.

Datorită tuturor acestor factori, curcuma este utilizată pentru a trata diverse probleme de sănătate. În scop terapeutic se foloseşte mai ales pudra, infuzia de rădăcină şi tinctura.  Pudra se poate administra câte o jumătate de linguriţă de trei ori pe zi în amestec cu suc de fructe (mere, portocale, struguri) sau legume (morcovi, ţelină). Infuzia din rădăcină se prepară dintr-o linguriţă de rădăcină la o cană cu apă. Se pot consuma 2 căni pe zi, iar tinctura se adminstrează în 15-20 de picături pe zi. Indicaţii terapeutice lRemediu pentru tuse şi astm. Luaţi o linguriţă de miere de albine peste care presăraţi puţin turmeric atunci când tusea vă dă bătăi de cap. Repetaţi acest tratament de 3-4 ori pe zi. Puteţi să beţi un pahar cu apă călduţă imediat după miere. lContra răcelii. Curcuma reprezintă un ajutor eficient în caz de răceală sau iritaţii ale gâtului. Se amestecă jumătate de linguriţă de pudră de curcumă cu 30 ml de lapte cald. Acest amestec se consumă o dată sau de două ori pe zi. lRemediu anti-inflamator. În ceea ce priveşte tratamentul anti-inflamator, doza zilnică este de un sfert de linguriţă de curcumă amestecată cu un pahar cu apă. lRemediu pentru Alzheimer. Pentru a lupta împotriva maladiei Alzheimer, se recomandă administrarea unei capsule de curcumină cu un pahar cu apă, de trei ori pe zi. lRemediu pentru durerilor cronice. Doza recomandată este de un sfert de linguriţă de turmeric consumată zilnic, presărată pe orez, pui sau orice fel de altă carne sau preparate din legume. Smirna Smirna este o răşină brun-roşcată, cu gust amărui, numele său derivând de la cuvântul “murr”, care în ebraică înseamnă “amar”. Se obţine din arbuşti aparţinând familiei Stryacceae, originari din Peninsula Arabică (Oman, Yemen) şi  Africa (Djibouti, Etiopia, Somalia, nord-estul Kenyei). Înzestrată cu o mireasmă specială şi cu proprietăţi vindecătoare excepţionale, smirna a fost unul dintre darurile pe care cei Trei Magi de la Răsărit le-au adus Pruncului Iisus, în noaptea sfântă a Naşterii Sale. Ce are atât de special această plantă, încât să fie vrednică de a deveni un dar pentru Mântuitor? În primul rând, parfumul său, despre care se crede încă din Antichitate că îndepărtează toate ispitele şi gândurile negre, predispunând sufletul la rugăciune şi la meditaţie. Smirna este în tradiţia multor popoare creştine simbolul cuminţeniei, înfrânării şi înţelepciunii.

Citește și: Mesaje haioase de Anul Nou, Urări amuzante de Anul Nou, Felicitări hazlii de revelion

Preparate din smirnă

Tinctura. Zece grame de smirnă se lăsa vreme de şapte zile să se dizolve în 100 de ml de alcool alimentar de 90 de grade, într-un borcan închis ermetic. După trecerea acestui interval de timp, preparatul se poate utiliza, administrându-se intern o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de 2-3 ori pe zi. lInfuzia. 1-2 bobiţe de smirnă se pun într-un pahar de apă clocotită şi se lasă vreme de o jumătate de oră. Smirna nu se va dizolva în apă, ci se va topi şi va pluti la suprafaţă, în schimb va împrumuta aroma şi ceva din proprietăţile sale terapeutice apei. Se vor administra 1-3 linguriţe din această infuzie, de 2-3 ori pe zi. lFumigaţia. Pe o tablă încinsă la foc (poate fi pusă pe un ochi de aragaz sau deasupra unei lumânări) se pune o bobiţă de smirnă, care va începe să fumege, răspândind în încăpere un miros specific. Dacă răşina se aprinde, o vom stinge, întrucât flacăra o va mistui împreună cu substanţele sale aromate, fără ca acestea să se difuzeze în aer. În schimb, dacă este lăsată să ardă mocnit pe tabla încinsă, fumul care se va răspândi lent în încăpere, de la bobiţa de smirnă (care nu trebuie să fie mai mare ca o alună), va înmiresma atmosferă pentru o perioadă de cel puţin o oră, exercitându-şi efectele terapeutice. Câteva recomandări terapeutice lGuturai, gripă, bronşită. Se ia de 3-4 ori pe zi o linguriţă de tinctură de smirnă, diluată într-un pahar de apă. Acest preparat amărui şi puternic aromat este un antimicrobian puternic, scade febră, combate extrem de eficient stările de greaţă şi durerile de cap care apar în stările gripale.

De regulă, un tratament durează şapte zile, dar se poate prelungi până la două săptămâni. lOboseală, astenie. Se iau 20-30 de picături de tinctură de smirnă, diluate în puţină apă, de 4-6 ori pe zi. Smirna are efecte înviorătoare puternice, stimulând circulaţia cerebrală şi favorizând activitatea intelectuală. lStări de nelinişte, agitaţie psihică, incapacitate de concentrare. Se fac fumigaţii cu smirnă în locul în care dormim sau, dacă este posibil, chiar în camera de lucru. Parfumul deopotrivă pătrunzător şi fin al smirnei acţionează asupra unor terminaţii nervoase ale organului olfactiv, având efecte tonice psihice, eliminând anumite tensiuni emoţionale şi calmând impulsurile necontrolate venite din subconştient. lIndigestie, balonare. Se iau 2-3 linguriţe de infuzie, cu un sfert de oră înainte de a mânca şi la câteva minute după ce am mâncat. Acest preparat are efecte stimulente puternice asupra digestiei, pe care o normalizează. lCirculaţie periferică deficitară (mâini şi picioare reci). Se vor face fricţionări energice al mâinilor şi picioarelor, cu infuzie concentrată de smirnă (obţinută din 3-4 bobiţe din această răşină, la o jumătate de pahar de apă). Tămâia Este o răşină obţinută dintr-un arbust (Boswelia sacra), originar din Peninsula Arabică (Oman, Yemen), şi nord-estul Africii (Somalia). Este înalt de aproximativ 3-6 metri şi are florile alburii. Acesta creşte prin crăpăturile stâncilor din munţi sau prin pietrişurile din vecinătatea mării. Prin incizii longitudinale în scoarţă se scurge un lichid lăptos ce, în momentul în care intră în contact cu aerul, se solidifică, formând bucăţi de dimensiuni diferite, de culoare gălbuie. În prezent, constituie un element de bază în ritualul creştin-ortodox, fumul său sfinţind locurile, alungând demonii, purificând mintea şi spiritul. În medicina populară şi în cea mănăstirească românească, este un preţios leac magic, cu virtuţi de protecţie şi de exorcizare. Se spune că o bucăţică de tămâie sfinţită ţinută la gât apară de deochi, de blestem, de ispitele Necuratului, de boli şi de toate relele. Preparate din tămâie Sunt aceleaşi ca la smirnă, adică: tinctură, infuzie şi fumigaţie, iar modul de preparare şi administrare este, de asemenea, identic. Câteva recomandări terapeutice lLaringită, tuse, răceală. Se iau zilnic 20-30 de picături de tinctură de tămâie, diluate în jumătate de pahar de apă. Suplimentar, se face gargară cu infuzie de tămâie, care are puternice efecte antiinflamatoare şi antiinfecţioase. lPietre la rinichi. Dimineaţa, la orele 8 şi la orele 11, se ia câte o linguriţă de tinctură de tămâie diluată într-un pahar de apă plată sau de izvor. Tratamentul durează 2-3 săptămâni şi se repetă de câte ori este necesar. lInflamarea sânilor. Se pun pe zona afectată comprese cu infuzie de tămâie, comprese care se vor ţine vreme de 1-2 ore pe zi. Această răşină are efecte cicatrizante şi antiinfecţioase puternice, fiind şi un foarte bun antiinflamator extern. lAdjuvant în psihozele şi nevrozele grave. Se fac, de asemenea, fumigaţii în camerele de culcare ale celor afectaţi. Este un străvechi leac de medicină monahală, care şi-a arătat nu o dată eficienţa, mai ales asociat cu celelalte modalităţi de tratament.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI