Istoria furtului la români

Bancuri despre aplecarea românilor spre operaţiuni de însuşire a unor bunuri pe căi ilicite, spre furt şi spre spoliere, spre înşelăciune şi devalizare, sunt nenumărate. Ce mai? Putem afirma că pentru asta şi pentru cerşetoria practicată de conaţionalii noştri oacheşi suntem mai vestiţi la nivel mondial, decât pentru orice am făcut pe plan ştiinţific şi cultural. În aceste condiţii, cred că „mâna greblă” ar fi fost un brand de ţară mai potrivit decât frunza doamnei Udrea. Şi, apropo de frunză, aflaţi că şi chestia asta cu brandul de ţară e tot o formă de furt. Pentru că suma plătită de Eva noastră blondă pentru o frunză descărcată de pe cine ştie ce site (mare efort!) este cam aceeaşi cu suma pe care a plătit-o un avocat, persoană particulară, pentru manuscrisele lui Cioran, pe care apoi le-a făcut cadou Academiei Române. Iată diferenţa de atitudine, care demonstrează dimensiunea furtului. Carevasăzică doamna Udrea plăteşte nişte designeri particulari cu o căciulă de bani publici (din buzunarul nostru), pentru un fâs colosal, în timp ce un particular plăteşte din buzunarul lui propriu nişte manuscrise de valoare inestimabilă, pe care apoi le face cadou Academiei, adică ţării şi culturii române! Pe un astfel de om, credeţi-mă, eu unul imediat l-aş fi angajat la Ministerul Culturii şi Cultelor pe un post de decizie şi răspundere. Grav este faptul că în spatele „afacerii frunza”, derulată de blonda de la Turism se poate bănui uşor un joc de comisioane şi şpăgi. Aşa cum se poate bănui şi în spatele afacerii cu staţiunea Vaţa de Jos şi a multor altora de care coana Leana şi-a legat numele. Altfel cum credeţi că a putut dânsa să-şi achite deja creditul acela de 3 de milioane de euro, pentru care avea „insomnii”? Cică a vândut cinci apartamente şi un teren şi a scăpat de măgăreaţă. Da’ de unde a avut ea toate astea, de la care „mătuşă Tamara” le-o fi moştenit, oare? Şi ca ea, Doamne iartă-mă, sunt mai toţi ăştia pe care i-am adus noi la putere, cu votul nostru. Excepţiile sunt tot atât de rare, ca şi picăturile de ploaie în deşert. Au furat cu toţii cât au putut (tot de la noi), au îndatorat ţara făcându-şi averi de la buget (şi tot noi vom plăti datoriile), iar mâine-poimâine se vor ruga iar să le dăm girul încrederii noastre, ca să se umfle şi mai mult, ca nişte căpuşe…
Aşadar furtul a ajuns o regulă în România, un adevărat brand de ţară. Iată şi o scurtă istorie (recentă) a furtului la români: lînainte de 1989 toţi românii furau „echitabil”, unii de la alţii; statul îi fura „echitabil” pe tovarăşi, iar tovarăşii furau la rândul lor statul; toţi ne numeam atunci tovarăşi; lîntre 1990-1996 s-a furat pe scheme şi inginerii financiare de tip piramidal, iar cei care au furat s-au numit mai târziu „oameni de afaceri”; lîntre 1996-2000 s-a furat prin privatizări: comisioane de zeci de milioane de euro pentru industrii întregi vândute oficial pe un leu; în această perioadă s-au născut „industriaşii” de genul lui Patriciu; lîntre 2000-2004 s-a furat prin marile privatizări, retrocedări, derogări de la plata taxelor şi impozitelor, recuperări de TVA etc.; cei care au furat atunci, alături de „industraşii” şi de „oamenii de afaceri” ce s-au dezvoltat între timp, s-au numit „moguli”; lîn perioada 2004-2008 s-a furat din investiţii şi din contractele cu statul; astfel statul a investit în buzunarele şmecherilor iar cei ce s-au căpătuit rapid, exploziv, s-au numit „băieţi deştepţi”; lîn perioada 2008-2010 privatizări nu s-au mai putut face şi nici investiţii, că a venit criza, iar în aceste condiţii s-a furat direct din bugetul statului, maeştri în acest sens fiind „oamenii de afaceri”, „mogulii” şi „băieţii deştepţi” care au avut sprijin politic, iar aceştia sunt deja definiţi ca o mare „famiglie”; ldupă 2010 lucrurile nu s-au oprit nicidecum, chiar dacă în prezent bugetul nu mai există, practic; acum se fură direct din buzunarul românilor; salarii, pensii etc., precum şi din banii europeni, prin proiecte fantomă sau prin devize de lucrări umflate de 10 ori… Iar pe aceştia, vă las pe dumneavoastră să spuneţi cum se numesc!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI