Însemnările unui fost învățător din Alba, despre ziua de 1 Decembrie 1918: Uliţa era plină de lume de la un şant la altul, căci toată suflarea a ieşit din case

Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost relatată de către fostul învățător Ionaş Romulus, din satul Ciugudu de Jos, comuna Unirea. Însemnările sale au fost trimise redacției ziarului Unirea.

Citește și: PROGRAM de 1 DECEMBRIE

„Imi amintesc de o zi de duminică, in care iarna abia incepută, işi cernea solemn fulgii de zapadă. Pe uliţele satului era mare animaţie. Oamenii ieşeau la porţi, se intreţineau cu cei ce treceau pe drum şi in toate vorbele lor era multă veselie. Centrul acestei frământări era în jurul locuinţei invăţătorului Toma Suciu. Acolo se imparţeau panglici tricolore – noi copii in special, le ceream cu multă insistenţă si le aninam in căciuli sau la piept cu multă ardoare, caci, culorile roş, galben, albastru ni se parea că se potrivesc intr-o armonie minunată şi in plus aceste panglici mai erau si cusute cu fir de aur…..In casa invăţătorului tineretul satului şi chiar şi unii oameni mai in varstă, cantau un cantec pe care nu-l mai auzisem niciodată. Apoi vedem ceva ca din basme: din casă ies nişte feciori cu un drapel tricolor mare, iar in urma lor alţi si alţi tineri feciori şi fete şi oameni mai batrani care ii urmează cantand „Desteaptă-te romane”.

Invăţătorul este in frunte şi intreg alaiul porneşte pe drum in sus. Uliţa e plină de lume de la un şant la altul, căci toată suflarea a ieşit de prin case şi s-a alăturat alaiului. Nouă copiilor ni se pare minunat steagul acela mare, iar fulgii de zăpadă, căzand pe drapel, pe bărbaţi pe femei şi pe casele satului, fac un efect minunat.

CITEȘTE ȘI: 1 Decembrie 2018, la Alba Iulia: Parada și PROGRAMUL ceremoniilor militare

Alaiul cutreieră tot satul apoi se indreaptă spre biserica veche şi de aici, din coridorul de lemn, de pe locul mai ridicat decat restul comunei, melodia noului cantec, imbrăţişează tot satul, vestind in tacturi energice implinirea idealului aşa de mult visat. Tarziu după ce totul s-a terminat lăsand in aer numai foşnetul imperceptibil al fulgilor de nea, eu am intrat in casa unui vecin, unde mama si alte femei vorbeau despre cele vazute.

Ele nu prea inţelegeau -ca şi mine de altfel- cele ce se petreceau dar una mai bătrană ,lelea Susana a lui Băndaş ,a zis plină de cucernicie ” Doamne ajută la cui vrea să facă bine”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI