Încotro?

Ieri a murit Steve Jobs, părintele Apple. A prezis utilizarea pe scară largă a calculatoarelor personale, a inventat I-pod-ul, a inventat I-phonul şi tableta. Steve Jobs a fost un vizionar în domeniul tehnologiei informaţiei şi datorită acestui fapt compania Apple a ajuns acum să fie cea mai valoroasă companie la nivel mondial.
La 14 martie 1883 părăsea această lume un alt vizionar, Karl Marx. Părinte al economiei politice ştiinţifice şi al materialismului dialectic şi istoric, Karl Marx este cunoscut prin principala sa lucrare „Capitalul” în care teoretizează sistemul economic capitalist prezicându-i chiar distrugerea. Sau mai degrabă, autodistrugerea. Prieten şi colaborator apropiat al lui Fridrich Engels a elaborat împreună cu acesta teoria comunistă. Postura aceasta de părinte al comunismului i-a adus lui Marx peste două decenii de uitare sau chiar negare în statele Europei Centrale şi de Est, state în care aplicarea forţată a teoriei comuniste a eşuat generând o reacţie de respingere în bloc a tot ceea ce a găndit sau a făcut Karl Marx. Reabilitarea lui a venit din partea unui laureat al Premiului Nobel pentru Economie, Nouriel Roubini care într-un interviu acordat cu câteva zile în urmă cotidianului „Wall Street” afirma: „Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum.” Pentru că, ne explică tot el: „Am crezut că pieţele funcţionează, dar nu este aşa. Toată lumea vrea să supravieţuiască, de aceea firmele reduc şi mai mult costurile cu forţa de muncă. Costul meu cu forţa de muncă reprezintă venitul salarial, care dă puterea de cumpărare a altcuiva. Din cauza aceasta, procesul este autodistructiv.” Mai clar spus, dacă nu există consum, nu există raţiunea de a produce şi astfel firmele şi odată cu ele sistemul economic actual intră în vrie. Dar cum poate să existe consumul dacă se reduc costurile cu forţa de muncă, adică salariile? Suntem într-un cerc vicios, nu-i aşa?
Situaţia de-acum a fost creată de pura lăcomie a deţinătorilor capitalului care în goana lor după maximizarea profitului nu şi-au dat seama că au amorsat o bombă economică ce stă să ne explodeze în faţă. Mai grav este că nici măcar acum nu sunt dispuşi să ia măsurile necesare şi atât firmele cât mai ales guvernele pun accentul pe aceeaşi reducere a costurilor. Sigur că o firmă singură sau câteva care înţeleg situaţia şi iau măsuri în consecinţă nu rezolvă problema, aşa cum cu o rândunică nu se face primăvară!. De aceea am avea nevoie de un nou vizionar. Dar unul care să gândească în termeni de teorie politică şi economică aşa cum a făcut-o Marx, dar fără a avea destinul de Casandră al acestuia.
Cum putem ieşi din această criză? Spre ce se îndreaptă lumea? Va supravieţui capitalismul, sau va fi înlocuit cu altceva? Cu ce? Cu ceva asemănător sistemului chinez sau cu ceva cu totul şi cu totul nou? Lucrurile trebuie lăsate să evolueze de la sine sau avem nevoie de ceva planificare? În primul rând trebuie să aflăm răspunsul la această ultimă întrebare. Planificarea şi repartizarea egalitaristă a plusvalorii este ceea ce i s-a reproşat sistemului socialist. Libertatea şi autoreglarea pieţelor, a consumului, neintervenţia în repartizarea profitului (plusvalorii) este ceea ce a fost ridicat în slăvi în cazul capitalismului. Ambele sisteme au eşuat. Ambele datorită defectelor firii umane: invidia, lăcomia, individualismul. Suntem în faţa unei schimbări. Ce va urma? Suntem în stare să ne schimbăm pe noi înşine? O vom face paşnic sau printr-un război?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI