Incident fără precedent: un român de origine maghiară acuză o funcţionară că… a ocupat Ardealul!

    Ne-am obişnuit să-i învinuim doar pe funcţionarii publici de atitudine necorespunzătoare, dar nu ne gândim că, de multe ori, această atitudine e generată de numeroasele obrăznicii, afronturi, jigniri, pe care aceştia sunt nevoiţi să le suporte din partea publicului. Un astfel de caz mi-a fost adus la cunoştinţă marţi, 22 noiembrie 2011, de către unul dintre martorii oculari ai incidentului de la vamă. Având un program limitat la serviciul de coletărie, respectiv pachete primite de persoanele fizice, doamna Elena Creţu a fost solicitată înainte de începerea programului, de către un cetăţean de origine maghiară, din Aiud, pe numele său Ion Lazăr. A acceptat să-l ajute, deşi nu intrase încă în tură, deoarece omul venise cu autobuzul din Aiud şi se grăbea. Iată, însă, că atunci când a aflat că trebuie să plătească pentru coletul pe care-l primise din SUA, domnul Lazăr s-a inflamat brusc şi a trecut la injurii şi la acuze dintre cele mai absurde. Una dintre acestea viza originea doamnei Creţu, care vorbeşte cu un uşor accent moldovenesc, deoarece s-a născut în Basarabia. Aşa că, lui Lazăr „i s-a pus pata” pe moldo-vlahi, care cică le-au ocupat lor, cinstiţilor cetăţeni de origine maghiară, Ardealul!
Ei bine, spre ştiinţa domnului Lazăr îl informăm că doamna Creţu este tot atât de româncă, precum sunt toţi românii din ţara asta şi, mai mult decât atât, vorbeşte româneşte mai bine decât domnia-sa, care, deşi s-a născut aici, în Ardeal, vorbeşte stricat româneşte, fiindu-i mai la îndemână limba lui maternă, limba maghiară… Mai mult decât atât, doamna Creţu a trăit drama interzicerii limbii sale materne, româna, în propria ţară, în Basarbia istorică, actuala Republică Moldova! Aceasta în timp ce domnul Lazăr nu a păţit aşa ceva aici, la noi acasă, unde i-am permis să vorbească, să se roage, să înveţe, să se exprime cum vrea, în limba sa maternă, cea maghiară. Noi nu le-am ars cărţile în limba maghiară cetăţenilor români de etnie maghiară, aşa cum au păţit fraţii noştri români din Basarabia, cu cărţile în limba română. Nici nu le-am dărâmat bisericile, nici nu le-am terfelit simbolurile, dar răbdarea noastră are o limită! Şi ar mai trebui să ştie domnul Lazăr un alt aspect. Doamna Creţu (care este vorbitoare de patru limbi de circulaţie, pe lângă limba română!!!) a fost nevoită să renunţe la facultate acasă, în Basarabia, în anul trei, pentru că a făcut politică pro-românescă. A fost nevoită să vină aici, în patria mumă, ca să-şi termine studiile. Trist, nu? Ce maghiar a păţit aşa ceva în Ardealul nostru, domnule Lazăr şi domnilor cetăţeni români de origine maghiară?
În altă ordine de idei, desigur, se poate trece peste un astfel de afront, pentru că e doar expresia isterică a unui frustrat. Dar, din păcate, aceasta relevă un tip de mentalitate specifică majorităţii etnicilor maghiari din Ardeal. Iar dacă provocările şi afronturile permanente pe care ni le aduceţi nu vor înceta, domnilor cetăţeni români de etnie maghiară, dacă veţi continua să vă consideraţi stăpâni în ţara noastră, aflaţi că răbdarea noastră, răbdare de piatră, tăcută şi trudită, se apropie de sfârşit! Noi vrem să convieţuim în bună pace, cum am făcut-o atâţia ani, dar dacă voi nu doriţi… aveţi cale liberă! Graniţa e deschisă spre orice ţară, spre Ungaria sau spre oricare alta. Să vedem cum veţi fi, oare, trataţi pe-acolo?
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI