Idei ce merită a fi urmate în şcoala românească

Sub auspiciile Casei Corpului Didactic din Alba Iulia a apărut cartea Şcoala de experienţă de la Blaj, autor Florian Stănică. Volumul beneficiază de o prefaţă a prof. univ. dr. Ion Stanciu şi de un studiu bine documentat ştiinţific al conf. univ. dr. Mihai Diaconu, ce conferă un caracter de originalitate şcolii în contextul mişcării pedagogice din acele timpuri. Aşa cum remarca conf. univ. dr. Diaconu, experimentul a adus inovaţii ideilor pedagogice încă de la început pentru că „ceea ce-l interesa pe un copil din România nu putea fi identic cu ce-l preocupa pe cel din Belgia”. Şcoala experimentală de la Blaj a făcut loc unor „trebuinţe sufleteşti, ceea ce nu apare la Decroly şi la nici o altă şcoală din UE. Prof. univ. Nisipeanu a numit Şcoala experimentală de la Blaj „Meca pedagogiei româneşti”. Autorul a făcut câteva vizite la şcoala de experimentare, deci a descris concret desfăşurarea activităţilor, nu a făcut teorie. Realizarea de la Blaj a fost controlată şi vizitată de cei mai renumiţi inspectori şcolari: Longinescu, I.C. Petrescu, prof. univ. Onisifor Ghibu, Vladimir Ghidionescu şi alţii, chiar de ministrul Dimitrie Gusti, cu toată suita lui; asistând la lecţii, el a scris că „şcoala este un stup de albine unde nu există trântori”. Din străinătate, au venit cuvinte de apreciere din partea lui Adolf Ferriere. Toma Cocişiu a fost iniţiatorul, animatorul şi sufletul Şcolii de Experimentare de la Blaj, ceea ce a fost Herman Lietz pentru Germania, Giuseppe Radice pentru Italia sau Frantisel Bacule pentru Cehoslovacia. Autorul ne prezintă cele 4 momente psihologice (trepte) prin care trece obligatoriu o lecţie, ele fiind osatura metodei active şi creatoare în învăţământ: observarea directă; judecata proprie; exprimarea personală; confruntarea în comun. Toată activitatea din această şcoală nu se face haotic, ci după un orar mobil, care nu este compartimentat pe obiecte de învăţământ, ci pe activitatea copilului; aici sunt trecute şi trebuinţele sufleteşti, ceea ce nu apare la Decroly şi, adăugăm noi, la nici o şcoală din UE sau SUA. Tot în acest orar mobil sunt prevăzute şezători literare şi istorice, excursii de studiu etc. Orarul mobil prevedea săptămânal „judecata bazată pe principiile propagate de Forter. Era o disciplină prin libertate, autoritarism consimţit prin libertate, aşa-zisa conducere de sine a clasei”. În carte mai sunt prezentate corespondenţa interşcolară, vizite, dar şi demonstraţii publice la alte şcoli (Sâncel, Târnăveni) şi cel mai elocvent lucru – aplicarea metodei active şi creatoare la clasa I, pentru scris şi citit. La capitolul Contribuţii la cunoaşterea individualităţii, spune autorul, Toma Cocişiu nu foloseşte fişele individuale, pedagogice, psihologice (ce erau în mare vogă), ci pe bază de experiment la clasă şi-a întocmit Foaia personală, originală, este una din cele mai ingenioase contribuţii la cunoaşterea individualităţii copilului, pe care autorul o redă in extenso, utilă pentru toate cadrele didactice şi azi. Tot Toma Cocişiu a elaborat şi folosit la Şcoala de experimentare de la Blaj Fişa socială a clasei, „prin care se încearcă, cu bune rezultate socio-educative, să se surprindă profilul psihologic al clasei – o încercare unică în literatura pedagogică”. În câteva pagini, autorul se opreşte şi asupra examenelor ce ştim că joacă un mare rol în viaţa şcolarilor. Şcoala de experimentare de la Blaj (1830 – 1942) a avut şi o revistă, „Răsai soare”, unică în felul ei în ţara noastră, care a apărut timp de 10 ani, constituind o realizare extrem de importantă din multe puncte de vedere. Astăzi, când învăţământul nostru trece printr-o criză, această carte ar trebui citită de toate cadrele didactice, iar ideile novatoare ar putea răzbate prin zidurile groase ale Ministerului Educaţiei şi ale Inspectoratului Şcolar Judeţean Alba.BIROUL DE RELA}II CU PUBLICUL
prof. Elena MOLDOVAN, Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI