Gustav Adolf Schoppelt, un fiu uitat al Sebeșului: Aventurile sale din Transilvania, prin emisfera sudică, până la Sydney

Gustav Adolf Schoppelt, un fiu uitat al Sebeșului: Aventurile sale din Transilvania, prin emisfera sudică, până la Sydney

Gustav Adolf Schoppelt s-a născut la Sebeş în data de 9.02.1867, fiind fiul meșterului cizmar Josef Schoppelt şi al soției sale Ludovika, născută Nösner, originară din Sibiu. Familia Schoppelt a fost, timp de multe generații, una de meseriași, primul reprezentant care apare în registrele bisericești evanghelice fiind Georg Schoppelt, un sticlar care s-a căsătorit la Sebeş în 30.03.1731. Acesta, deși nu era originar din Sebeș, s-a căsătorit cu fiica unui consilier, Georg Bernhard, numit Schnell, şi a fost ales, la rândul lui, în consiliul extins al orașului.

Bunicul lui Gustav Adolf Schoppelt din partea mamei a fost meșterul blănar, din Sibiu, Johann Georg Nösner. Acesta a trăit în anii 1850 la București, unde s-a mutat din nou, împreună cu cea de-a doua soție (mama lui Ludovika murise în 1850), în anul 1860, imediat după ce fiica sa Ludovika s-a măritat cu Josef Schoppelt. La botezul primului fiu, născut la București, Johann Georg era grădinar la ambasada Elveției, iar la nașterea fiului următor e menționat ca fiind profesor de zoologie. În familie există informații diferite despre profesia sa de la București: fost biolog şi zoolog la curtea princiară sau profesor universitar de zoologie la Universitatea din București, înființată în anul 1864. Nu există dovezi care să susțină niciuna dintre aceste două variante. Sigur este că, după întoarcerea la Sebeş, Johann Georg a avut o colecție substanțială de mineralogie şi de animale împăiate.

După terminarea școlii (liceul inferior) la Sebeş, Gustav Adolf Schoppelt a făcut ucenicia ca tâmplar şi după ce a devenit calfă a lucrat la Sebeş şi la Târgu Mureș. În anul 1884 fratele lui mai mare, Carl Josef, a fost recrutat în armată. Fiind cizmar şi indispensabil în atelierul tatălui, care a fost parțial invalid după un accident, Gustav Adolf s-a oferit să fie recrutat în locul fratelui său. Stagiul militar l-a făcut la Sibiu la artilerie (probabil la Regimentul de artilerie nr. 36). În anul 1888 a fost eliberat din armată, cu gradul de subofițer financiar.

Din 1888 și până în 1890, și-a continuat, după obiceiul timpului, peregrinajul de calfă (la Cluj, Oradea, Budapesta, Graz, Ischl, Salzburg și München). Întors la Sebeş, în 1.07.1890 s-a căsătorit cu Marie Mathilde, fiica meșterului rotar Josef Paulini din Sebeş.

În aceeași perioadă, Gustav Adolf Schoppelt s-a angajat ca magazioner (ajutat probabil de cunoștințele financiare deprinse în timpul armatei) la minele de aur şi argint de la Căinelu de Sus, în Munții Apuseni, şi s-a mutat, împreună cu soția, la Boița. Cu timpul s-a reorientat profesional, devenind un fel de laborant/controlor de calitate la mină („Probierer” – o persoană care, pe baza unor analize simple, poate determina rapid conținutul de metale prețioase din rocă, astfel încât să se poate decide direcția în care exploatarea să fie continuată). Minele din Căinelu de Sus au fost proprietatea unei societăți miniere din Germania şi au fost supravegheate, din punct de vedere tehnic, de dr. Albano Brand (profesor la Universitatea Tehnică de la Berlin). Când acesta a fost trimis de societatea minieră engleză „Anglo-German Exploration Comp.” pentru exploatări în Australia, i-a oferit lui Gustav Adolf Schoppelt ocazia să-l însoțească, ca laborant şi asistent, în această călătorie.

Astfel, în luna august 1895 Gustav Adolf Schoppelt a plecat în prima sa mare călătorie. A traversat cu trenul Ungaria şi Croaţia (ambele, ca şi Transilvania, părți ale imperiului Austro-Ungar la acea dată), a trecut granița spre Italia, în apropiere de Triest, a făcut o scurtă oprire pentru a vizita Roma şi a ajuns la Napoli. Acolo s-a întâlnit cu profesorul Albano Brand, care venise şi el cu trenul de la Berlin. Împreună, în 18.08.1895 s-au îmbarcat pe vasul englez, acționat cu aburi, „Orotava”. Vaporul s-a deplasat pe traseul: Marea Mediterană, canalul Suez, Marea Roșie şi Oceanul Indian, iar prima oprire mai îndelungată a fost la Colombo (azi Sri Lanka). La 13.09.1895, Gustav Adolf Schoppelt şi Albano Brand au debarcat la Albany, un port în sud-vestul Australiei de Vest, de unde s-au deplasat cu trenul până la Perth, capitala Australiei de Vest, iar câteva zile mai târziu până la Curarawalye, stația finală (la acel timp) a liniei de cale ferată spre regiunea auriferă (Goldfields). Prin deșertul australian, până la Coolgardie, un orășel populat de căutători de aur, Albano Brand s-a deplasat cu diligența, în timp ce Gustav Adolf Schoppelt a preferat să meargă pe jos, din dorința de a cunoaște împrejurimile, aventură ce era să-l coste viața, din cauza lipsei de apă.

În lunile următoare au vizitat şi au evaluat diferite mine aurifere, ca posibile achiziții pentru societatea pe care o reprezentau. Șederea celor doi în Australia s-a încheiat cu câteva luni mai devreme decât se plănuise, cauza fiind îmbolnăvirea profesorului Brand. În familia lui Gustav Adolf Schoppelt exista zvonul că boala acestuia ar fi fost de natură psihică și că s-a declanșat în urma presiunilor și chiar a amenințărilor cu moartea făcute de proprietarii unei mine care au încercat astfel să supraestimeze valoarea acesteia.

La 3.07.1896, cei doi exploratori s-au îmbarcat la Albany pe vasul englezesc „Austral”, cu care au călătorit la Adelaide, unde s-au oprit pentru vizitarea orașului. De acolo au mers cu trenul la Melbourne şi mai departe la Sidney. După câteva zile s-au îmbarcat pe vasul german „Darmstadt”, cu care s-au întors în Europa, urmând aceeași rută ca la dus. Gustav Adolf Schoppelt a debarcat în 24.09.1896 la Genova, de unde a călătorit cu trenul, prin Budapesta, la Sebeş.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI