Grădina Carpaţilor

„Mare e grădina Ta, Doamne şi mulţi proşti i-au sărit gardul!”, exclamăm a stupoare când ne aflăm în faţa unui eveniment, a unei întâmplări, a unei ştiri care pur şi simpu ne bulversează bunul simţ social. Dacă e să considerăm lumea întreagă ca find grădina Domnului, atunci ca orice sistem care se respectă, ea trebuie să aibe un punct de minim şi unul de maxim. Nu ştiu unde este punctul de minim, dar cred că Grădina Carpaţilor concurează cu şanse reale pentru obţinerea certificatului de recunoaştere ca punct de maxim. Fac o paranteză: recent am revăzut pe canalul Eurosport spotul de prezentare a ofertei turistice a României, cel cu sloganul „Explore the Carpathyan garden!” şi controversata frunză. Nu mi s-a părut un spot prost, nereuşit, aşa cum mi-am imaginat în urma scandalului iscat în jurul lui.
Ieri am aflat că nici rezultatele examenului de titularizare nu au fost cu mult mai presus de cele de la Bac. La nivelul întregii ţări, de exemplu, circa o treime dintre persoanele care au aplicat pentru titularizarea pe un post de dascăl nu au reuşit să obţină notă peste cinci. Altă treime a obţinut între cinci şi şapte şi doar o altă treime a reuşit să treacă de acest prag, nota şapte, care reprezintă nivelul de la care se face titularizarea. Promovabilitatea la titularizare a fost în aceste condiţii mai mică decât cea de la Bacalaureat, ceea ce ne trece un fior rece pe şira spinării. Noroc că încă mai există în sistem dascăli cu vechime, oameni care au îmbrăţişat această profesie în vremea când ea era printre cele fruntaşe din perspectiva statutului social şi material pe care-l oferea şi pentru care se cereau, de aceea, cunoştinţe, talent pedagogic şi seriozitate. Rezultatul titularizării este o nouă confirmare a bulversării sistemului de învăţământ. „Cancerul” a ajuns în faza de metastază, iar pentru vindecare nu se pot lua decizii sectoriale, nu poate fi atacat numai învăţământul superior, sau numai nivelul salarizării, ori numai curricula fiecărei materii.
Trăitori în Grădina Carpaţilor am putut exclama „Mare-i grădina Ta, Doamne şi mulţi i-au sărit gardul!” văzând că o instituţie de învăţământ superior din Iaşi (atenţie!, unul dintre centrele universitare cele mai vechi din ţară) a decis să înscrie studenţi în anul întâi fără să ceară o diplomă de bacalaureat, ci numai pe baza adeverinţei de absolvire a douăsprezece clase. Instituţia respectivă percepe taxe de şcolarizare cuprinse între 450 şi 1500 de euro pe an şi, este deci doar o afacere. Şi alte universităţi, chiar de stat, percep taxe de şcolarizare, dar niciuna dintre acestea nu a venit cu ideea să nu ceară pentru admitere diploma de bacalaureat, semn că au încă noţiunea de bază a misiunii lor în societate. Cred că dincolo de acest examen naţional de Bacalaureat care trebuie menţinut la cote ridicate, universităţilor ar trebui să li se impună reintroducerea examenului de admitere în forma sa clasică. Acest concurs de dosare care se practică pentru atragerea cât mai multor studenţi este extrem de dăunător. Ca efect imediat tinerii obţin uşor o diplomă de licenţă cu acoperire îndoielnică în cunoştinţe profesionale „Ş-apoi ne vin de fericesc norodul/ Cu chipul lor isteţ, de oaie creaţă!” Acesta, exprimat în versurile lui Eminescu, este efectul pe termen lung. Iar „fericirea” aceasta o vedem zi de zi, fie la ştirile de la ora cinci, fie în ceea ce ni se întâmplă efectiv ca „zoon politikon” (fiinţă socială).
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI