Gazele se scumpesc cu 120% în Europa: Intrare în iarnă cu rezerve fragile

Gazele se scumpesc cu 120% în Europa: Intrare în iarnă cu rezerve fragile

Prețurile gazelor naturale din Europa au explodat cu aproximativ 120% de la începutul anului, iar stocurile reduse și riscurile privind aprovizionarea sporesc temerile că iarna următoare ar putea aduce un nou val de scumpiri.

Europa traversează o perioadă dificilă înaintea sezonului rece. Valurile de căldură au dus la creșterea consumului de electricitate, în timp ce seceta și temperaturile ridicate au afectat producția hidroenergetică și nucleară. În aceste condiții, centralele pe gaze au fost nevoite să acopere o parte din deficitul de energie, exact într-o perioadă în care continentul ar fi trebuit să-și refacă rezervele pentru iarnă.

Presiunea se vede deja pe piața angro. Contractele futures Dutch TTF, principalul reper european pentru prețul gazelor, au ajuns la aproximativ 63,7 euro/MWh pe 18 august 2026, după o creștere de circa 120% față de începutul anului.

Nivelul este încă mult sub recordul de aproximativ 350 de euro/MWh atins în 2022, în plină criză energetică provocată de invazia Rusiei în Ucraina. Totuși, situația actuală este îngrijorătoare deoarece Europa intră în sezonul rece cu rezerve mai mici și cu o marjă de manevră redusă în cazul unui nou șoc de aprovizionare.

Stocurile, principala vulnerabilitate

În mod normal, lunile de vară sunt esențiale pentru refacerea stocurilor de gaze înaintea sezonului rece. În 2026, însă, procesul a fost îngreunat de mai multe perturbări simultane.

Strâmtoarea Ormuz rămâne practic închisă, Norvegia a prelungit unele opriri ale producției, iar seceta și canicula au redus producția de energie hidro și nucleară. Cererea suplimentară de gaze pentru producerea electricității a intrat astfel în concurență directă cu necesarul de refacere a depozitelor.

La începutul lunii august, depozitele europene erau umplute în proporție de aproximativ 57,1%, cel mai scăzut nivel pentru această perioadă din seria istorică a datelor Gas Infrastructure Europe.

UE menține obiectivul de umplere a depozitelor la 90%, însă statele beneficiază de o flexibilitate mai mare privind momentul atingerii acestei ținte. Nivelul poate fi atins între 1 octombrie și 1 decembrie, iar Bruxelles-ul a încurajat țările să ia în calcul reducerea temporară a țintei până la 80%, în cazul unor condiții de piață dificile.

Europa consumă mai puțin gaz, dar rămâne vulnerabilă la frig

Continentul este astăzi mai bine pregătit decât în urmă cu câțiva ani. Consumul de gaze a scăzut cu aproximativ 15%-20% față de 2021, industria și-a redus utilizarea combustibilului, energiile regenerabile s-au extins, iar pompele de căldură au înlocuit o parte dintre sistemele tradiționale de încălzire.

În plus, oferta globală de GNL este mai mare, iar Europa dispune de mai multe terminale de import. O penurie fizică de proporțiile celei din criza energetică din 2021-2022 este, prin urmare, mai puțin probabilă.

Problema este că această reziliență are limite.

Când temperaturile scad puternic, cererea de gaze crește rapid. Potrivit Oxford Economics, iarna trecută, în perioadele în care temperaturile au coborât sub media pe termen lung, economiile de gaze ale Europei față de perioada de dinaintea lui 2021 s-au redus la doar 5%-10%.

Cu alte cuvinte, Europa și-a redus necesarul obișnuit de gaze, dar nu a eliminat dependența de acest combustibil atunci când vremea devine severă.

O iarnă rece ar putea declanșa un nou val de scumpiri

Stocurile reprezintă principalul tampon între o iarnă normală și un șoc de aprovizionare. Atunci când depozitele sunt pline, traderii pot absorbi mai ușor perioadele reci. Când nivelul rezervelor este scăzut, fiecare episod de temperaturi sub normal poate declanșa o cursă pentru noi încărcături de GNL și poate împinge prețurile în sus.

Astfel, vremea rămâne cea mai mare necunoscută pentru piața europeană a gazelor.

O iarnă blândă ar putea reduce presiunea asupra stocurilor și ar tempera prețurile. În schimb, o perioadă prelungită de frig, combinată cu noi probleme de aprovizionare, ar putea amplifica rapid volatilitatea.

Efectele nu se limitează la piața energetică. Prețurile mai mari ale gazelor pot alimenta din nou inflația și pot complica politica monetară a Băncii Centrale Europene.

Prețurile angro nu se transferă imediat în facturile consumatorilor, deoarece furnizorii își acoperă o parte din necesar prin contracte încheiate cu luni înainte. Potrivit Oxford Economics, transmiterea către prețurile de consum atinge, în medie, nivelul maxim la aproximativ șase luni după creșterea prețurilor angro.

Dacă prețurile rămân ridicate, însă, această protecție se diminuează pe măsură ce contractele expiră și sunt reînnoite la niveluri mai mari.

sursa: Mediafax

foto: arhivă (cu rol ilustrativ)

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News