FOTO-VIDEO: Excursie de o zi în Munții Trascăului – adevărată cursă cu obstacole pentru turiștii care vor să vadă frumusețile din zona Ponor, Valea Poienii, Sălciua

Excursie de o zi în Munții Trascăului – adevărată cursă cu obstacole pentru turiștii care vor să vadă frumusețile din zona Ponor, Valea Poienii, Sălciua.

Iubitorii excursiilor și drumețiilor montane care se încumetă să viziteze Munții Trascăului au parte de o serie de surprize, unele frumoase, plăcute, dar și unele experiențe pe care și-ar dori să le uite cât mai repede.

Dacă vremea este frumoasă, DJ 107 I Aiud – Rîmeț – Ponor este primul obstacol din calea fericirii turistului, pentru că, cu excepția unei porțiuni de câțiva kilometri până în zona Cabanei Sloboda, drumul este neasfaltat, ceea ce face ca cei 35 de kilometri să poată fi străbătuți fie de mașini mari, fie de SUV-uri, în niciun caz de autoturisme cu garda joasă.

Drumul șerpuiește, cu urcușuri și coborâșuri, prin păduri de foioase cu arbori semeți, care la sfârșit de septembrie încep să capete aspect pastelat, frunzele copacilor strălucind în culori galbene, roșietice sau verde-pal. Pe alocuri, se zăresc poienițe cu iarbă și câte un arbust sau un pom răzleț, care evidențiază și mai mult suprafața împădurită.

Drum de ATV pe Valea Poienii, asfalt până aproape de satul Sub Piatră

La ieșirea din Rîmeț spre comuna Ponor, pe partea dreaptă, drumul ne poartă prin satul Valea Poienii, pentru a ajunge la Vânătarele Ponorului.  La prima vedere pare un drum pietruit, dar pe măsură ce intri mai profund în sat, piatra spartă se pierde în pământ, astfel că după câteva sute de metri ar fi impropriu să mai cataloghezi drumul ca fiind pietruit. Totuși, cu îndemânarea conducătorului auto, drumul poate fi parcurs cu o mașină de teren sau un ATV, mai ales că este și foarte îngust, nefiind indicat autoturismelor. Ca să nu mai vorbim de perioadele ploioase.

Gospodăriile sătenilor sunt destul de rare, doar din loc în loc mai vezi câte o casă. Unele locuințe și grajduri parcă au rămas încremenite în timp, fiind construite din bârne și acoperite cu paie.

De pe micul platou din vârful masivului niște peisaje de-ți taie răsuflarea îți trec prin fața ochilor: creste împădurite alternând cu pereți stâncoși golași și văi înverzite, unele populate cu vaci la păscut, iar deasupra un cer senin, albastru, în timp ce în vale abia se zăresc siluetele unor case sau lăcașe de cult din satul Sub Piatră, din comuna Sălciua.

Vânătarele Ponorului, așa cum specifică panoul de informare existent la fața locului, inscripționat în limbile română, engleză și franceză, este o rezervație complexă care reprezintă un mare aven într-un piesaj pitoresc, locul unde se adună apele Văilor Poienii, Ponorului și Valea Seacă, ape ce dispar apoi în Peștera Dălbina. Pereții calcaroși ai avenului prezintă o serie de fâșii de culoare vineție, care contrastează cu albul-cenușiu al calcarelor, de unde și denumirea de Vânătara. Dacă am amintit de panul informativ, trebuie evidențiat un alt lucru bun: traseul turistic este marcat, iar pe un stâlp de lângă troița din lemn de pe platou sunt amplasate indicatoare spre principalele atracții naturale din zonă: Bedeleu – Colțești: 4 ore, Brădești: o oră și jumătate – 2 ore, Cheile Râmețului: 4 – 5 ore, Cascada Vânătările Ponorului – 30 de minute, Peștera Huda lui Papară: 30 – 45 de minute, Sălciua: o oră și jumătate – două ore. De asemenea, turiștii sunt informați că aceste trasee sunt practicabile tot timpul anului, însă, pentru orice eventualitate, este trecut și un număr de mobil al Salvamont. Spre Huda lui Papară, am coborât din vârful muntelui, iar accesul spre centrul comunei Sălciua se poate face pe un drum asfaltat preț de câțiva kilometri, chiar dacă partea carosabilă e relativ îngustă, cu greu putând trece una pe lângă alta două autoturisme. Huda lui Papară este cea mai lungă peșteră din Munții Trascăului, adăpostind unele dintre cele mai mari colonii de lilieci din Europa. Pentru protejarea acestora, în mod obișnuit peștera este închisă, dar aceasta poate fi totuși vizitată pe baza avizului administratorului și cu autorizație din partea Comisiei Patrimoniului Speologic.

Puntea suspendată, adevărat pericol de accidentare pentru turiști la Huda lui Papară
De la Pensiunea Sub Piatră din satul cu același nume, drumul spre Peștera Huda lui Papară poate fi parcurs doar pe jos în circa 15 – 20 de minute, pe un traseu marcat cu panouri și tăblițe indicatoare ca în zona amintită anterior, dar este recomandat ca turiștii să poarte încălțăminte adecvată pentru drumeții montane. Poteca trece printr-o zonă împădurită și ar putea fi reamenajată, printr-o nouă pietruire. Pentru a ajunge la gura peșterii, trebuie să traversezi valea peste o punte suspendată, confecționată din lemn și „mână curentă” din cablu metalic, care în timp și-a pierdut din înălțimea la care a fost amplasată inițial.

Pe lângă faptul că turiștii trebuie să depună eforturi ca să-și poată menține echilibrul pe puntea ce se balansează, din păcate, există găuri în structura din lemn, iar unele dintre scândurile din construcția punții sunt rupte, astfel că în orice moment poate exista riscul de a cădea în apă și pericolul de accidentare. Iar asta în condițiile în care puntea ar putea fi reconstruită din câțiva bușteni, căci, har Domnului, copaci sunt destui, iar Primăria Sălciua ar putea folosi ca forță de lucru beneficiarii ajutoarelor sociale, care oricum sunt obligați să presteze muncă în folosul comunității. În prezent, accesul spre peșteră este distrus, ca urmare a viiturilor din luna august, dar asta nu-i împiedică pe turiști să vină până la gura peșterii, ca să se bucure de frumusețea zonei și de apa care străbate muntele izvorând de la Vânătarele Ponorului.

Așadar, cu câțiva metri cubi de piatră și material lemnos, zona ar putea fi reamenajată. Sunt convins că numărul turiștilor români și străini ar crește, dacă și  infrastructura rutieră ar fi reabilitată. Altfel vom auzi mereu: „Ce frumoasă e România, păcat că e locuită… de români!”.

[nggallery id=2831]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI