FOTO/ VIDEO: După 98 de ani de la Marea Unire Garda Națională de la Alba Iulia din nou pe străzi, de 1 Decembrie, Ziua Națională a României

În data de 23 noiembrie, la Alba Iulia, printr-un proiect implementat de Muzeul Național al Unirii, a renăscut un regiment din ceea ce a fost în 1918 Garda Națională de la Alba Iulia. ”Gardiștii” care au organizat în 1918 Marea Adunare Națională și au asigurat paza municipiului Alba Iulia au fost prezentați în cadrul ceremoniei de primire a soliilor din Cetățile de Scaun, de la Sala Unirii și au putut fi văzuți, astăzi, de 1 Decembrie, din nou pe străzile orașului în cadrul unei prime reprezentații.

solii-1-decembrie-alba-iulia004Garda Națională de la Alba Iulia, proaspăt reînființată, este formată dintr-un detașament de 10 militari sau ”gardiști”, cuprinzând nouă soldați și un ofițer.

Acum 98 de ani, Garda Națională, care se mai numea ”Legiunea română de la Alba Iulia”, a contribuit decisiv la buna organizare a evenimentelor din ziua Unirii.

primirea-soliilor-la-alba-iulia-1-decembrie15”Rolul Gărzii Naționale a fost paza orașului Alba Iulia, dar și organizarea Marii Adunări Naționale. 100.000 de participanți, la un oraș de 10.000 de oameni înseamnă enorm. Organizarea acestora, cazarea lor, deplasarea lor în ordine, evitarea oricăror probleme deosebite, toate au intrat în grija Gărzii Naționale. Exista de asemenea și temerea că trupele maghiare, austriece, germane, care se aflau încă pe teritoriul Transilvaniei vor putea crea probleme. Pentru aceasta s-a întocmit un plan de apărare al orașului, de către căpitanul gărzii, Florian Medrea, și care prevedea paza pe punctele importante de acces spre Alba Iulia”, a declarat istoricul Tudor Roșu.

Excelenta organizare a Gărzii Naționale a constituit, de altfel, și unul dintre argumentele pentru care Alba Iulia a fost aleasă în noiembrie 1918 ca loc pentru Marea Adunare Națională, ce avea să hotărască unirea Transilvaniei cu România, transmit reprezentanții muzeului albaiulian.

”Echipamentele Gărzii Naționale se compun din piese de echipamente austro-ungar. Este vorba de chipiu, cu cozoroc de piele, iar culorile sunt albastru și verde-gri. Soldații au un veston, croit cu patru buzunare. Pantalonii sunt pe model maghiar, iar bocancii sunt simpli. Arma lor de bază este pușca Steyr Mannlicher, model 1895, cea mai cunoscută armă a armatei austro-ungare. Avantajul ei este că se încarcă foarte ușor, nu trebuie făcute mișcări rotative cu cotul. Ofițerii aveau pistoale”, a spus istoricul Tudor Roșu.

Potrivit istoricilor, soldații aveau pe brațul stâng însemne tricolore, iar unii dintre ei încă mai aveau o insignă pe chipiu cu însemnele împăratului Austriei Franz Joseph.

La Marea Adunare de la Alba Iulia – hotărâtă pentru data de 1 Decembrie 1918 – au participat, pe lângă delegații oficiali, numeroși români dornici să confirme intențiile de unire cu România. Înfruntând frigul iernii și mai ales epidemia de gripă spaniolă care a secerat mai multe vieți decât o făcuse întreg războiul, comunități întregi au luat calea Albei Iulia. În fruntea lor se aflau dascălii, preoții și o parte a acelora care aleseseră de bună voie să facă parte din gărzile naționale. Statul Major al Gărzilor Naționale a elaborat un plan de apărare al orașului, responsabil fiind comandantul Legiunii de la Alba Iulia, Florian Medrea. Acest plan prevedea protecția Sălii Unirii, acolo unde urmau să se adune cei 1.228 de delegați ai națiunii române, dar și a împrejurimilor orașului.

Ordinea exemplară în ziua de 1 Decembrie a fost menținută, în principal, de cei 3.000 de gardiști din județul Alba, concentrați la Alba Iulia. Paza ”Porții Carol” (Poarta a III-a) a Cetății a revenit celor 250 de gardiști și 2 ofițeri de la Abrud, ajunși la Alba Iulia în data de 30 noiembrie. Gardiștilor din Alba li s-au alăturat și detașamente ale unităților militare din județele vecine: un batalion din Legiune Cluj, unul din Legiunea de la Sibiu și o jumătate de batalion al Legiunii de Hunedoara, plus alte unități mai mici. În total, legiunea locală a avut 12 companii de asistență. Potrivit documentelor vremii, în ceea ce privește armamentul, au existat numeroase puști, peste 30 de mitraliere, patru tunuri și mai multe camioane blindate. Pe lângă rolul principal de a apăra orașul și adunarea de eventuale atacuri din afară, acestor trupe le-a revenit și misiunea de a asigura ordinea internă a adunării și fluența participanților. S-au făcut apeluri repetate către populație și în special către participanții la eveniment pentru a se respecta normele de disciplină, cu referire la deplasarea grupată, la însoțirea delegațiilor până la câmpul de instrucție (Platoul Romanilor), destinat pentru așezarea celor peste 100.000 de participanți. Organizarea deplasărilor grupurilor a căzut în sarcina ”ofițerilor aranjatori”. ”Publicul are să vină la adunare grupat după comune. Nu este iertat sătenilor să umble singuratici, ci înșiruiți în rânduri de câte patru sub conducerea fruntașilor din comuna proprie. (…) Comunele în decursul adunării nu este iertat să se amestece. (…)În sala adunării naționale constituante nu pot să intre de cât persoanele cari au mandat (legitimație) spre aceasta. Alte persoane numai cu permisiune în scris dela Consiliul Național Român.”, sta scris în îndrumarul privind ținuta publicului la ”marea adunare constituantă”, conceput de comitetul aranjator sub comanda legiunii române, la data de ”29 noiemvrie 1918”.

Orașul și împrejmuirile au fost ”prinse în trei cercuri de cordoane după sistemul avanposturilor în așa fel ca orașul să rămână în afara zonei de bătaie a armelor și ca orice încercare de a străbate acea triplă centură să fie zădărnicită”. Conform ”Planului pentru paza orașului Alba Iulia”, o schiță în creion și cerneală se află în colecția Muzeului Național al Unirii. Atenția este focalizată asupra orașului propriu-zis, zona centru sau ”Orașul de Jos”, cum se numește astăzi. La nivelul anului 1918, când orașul avea în jur de 10.000 de locuitori, această zonă reprezintă singura aglomerare urbană a Albei Iulia. Planul prezintă principalele puncte de interes ale orașului, cu Piața în centru, denumită ulterior ”Piața Mihai Viteazul”, calea ferată ce trecea printre oraș și cetate, cu gara mică și gara mare, precum și principalele căi de acces în oraș, dinspre Teiuș, Drâmbar, Ciugud și Zlatna, adică punctele cheie din jurul orașului. Cetatea este doar laconic schițată. După aceste coordonate sunt plasate trupele care trebuiau să asigure paza, și anume grupa căpitanului Stoica, gardiștii fiind organizați în 14 formațiuni principale de apărare. Acest plan ia însă în considerare în special orașul propriu-zis sau așezarea civilă. Dincolo de acesta, polul de interes al apărării l-a reprezentat cetatea, în incinta căreia se afla Casina Militară, destinată ca loc de derulare a lucrărilor Adunării Naționale.

Legiunii din Alba Iulia și căpitanului ei li se recunosc meritele printr-o ”laudă” dată de ”Comanda Supremă a Gardelor Naționale Române din Ungaria, Transilvania și Banat”, în data de 5 decembrie 1918: ”În baza raportului făcut de șeful resortului apărării naționale și a siguranței publice, aduc mulțumiri soldaților români și îndeosebi laud pe comandantul militar de la Alba Iulia, căp. Florian Medrea, pentru zelul deosebit desvoltat întru susținerea ordinii exemplare și a disciplinei ce a domnit la festivitățile de la Alba Iulia”.

Mădălina OPRIȘ

Tel. 0729.399.898
e-mail: stiri@ziarulunirea.ro
e-mail: maddy_opris@yahoo.com

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...