FOTO | O zi din viața unui consilier local: Ionela Mariana Danciu din Aiud își împarte grija pentru elevi, decizii în Consiliul Local și voluntariat la SMURD

O zi din viața unui consilier local: Ionela Mariana Danciu din Aiud își împarte grija pentru elevi, decizii în Consiliul Local și voluntariat la SMURD

Viața unui consilier local nu înseamnă doar ședințe și decizii în birou, ci o combinație între grijă pentru comunitate, implicare directă și momente simple, pline de sens. Ionela Mariana Danciu, consilier independent în Aiud, își trăiește fiecare zi cu atenție pentru oameni, împărțindu-și timpul între liceu, Consiliul Local și voluntariatul la SMURD.

„Sunt inimă, trup și minte puse la lucru pentru oameni. Și în fiecare gest – mic sau mare – simt cum altruismul meu se întoarce sub forma încrederii lor”, spune ea.

Dimineața unei zile obișnuite pentru Ionela Mariana Danciu începe la ora șase, cu o trezire bruscă, pe o melodie „care parcă mă cheamă la viață cu aceeași insistență cu care oamenii au nevoie să fiu prezentă pentru ei.” Își deschide ochii cu „un amestec de oboseală și dorință de a face bine”, iar pisica și câinii o întâmpină cu priviri „care nu cer decât grijă – primul semn al zilei că altruismul începe în gesturi mici, cotidiene, dar sincere.”

La ora șapte, Ionela intră în liceu în rolul de administrator de patrimoniu, unde responsabilitatea devine o formă concretă de altruism. „Fiecare document, fiecare sală, fiecare reparare, fiecare organizare împreună cu cei mai faini colegi din administrativ, e modul meu de a crea un spațiu în care elevii și profesorii să se simtă susținuți”, explică ea.

Se mișcă „între responsabilități ca între niște porți care duc spre același scop – să pun ordine și grijă în locuri pe care le împart cu ceilalți.” Orele trec „fără să le număr, dar cu sentimentul clar că fac parte dintr-un bine concret, palpabil.”

După-amiaza, la 13:45, Ionela se grăbește spre ședința de Consiliu Local din Aiudul ei. Aici, altruismul devine voce și decizie: „Știu că oamenii m-au trimis acolo nu ca să fiu, ci ca să fac. Să gândesc pentru ei. Să îi sprijin. Să duc mai departe dorințele celor care cred în mine.”

Pentru ca oamenii să-i fie alături, rigoarea trebuie să fie „dreaptă, transparentă, constantă.” Două ore de ședință trec rapid, dar lasă în urma lor sentimentul responsabilității calde: „sunt acolo pentru ai mei.”

Spre seară, în jurul orei 16, Ionela se îndreaptă spre voluntariat la SMURD, unde altruismul devine trup și acțiune: „Acolo altruismul devine trup.

Devine adrenalină, prezență, sprint, empatie fără margini. Acolo nu mai există „mai târziu”; există doar „acum”, „pe loc”, „pentru omul acesta”.” Își găsește aici cea mai profundă formă de dăruire, sprijinind „un echipaj de înaltă ținută morală, empatici și foarte serioși dar cumva relaxați și învățați la ceas de militar că următoarea sonerie trebuie să aibă rezultate bune, sonerie care poate înclina balanța unei zile, uneori chiar a unei vieți.”

Seara, Ionela reflectă asupra întregii zile și simte cum toate ipostazele ei se strâng într-o singură inimă: „în liceu, pentru ordine și stabilitate; în consiliu, pentru reprezentare și dreptate; în voluntariat, pentru viață și speranță.” În fiecare gest, fie el mare sau mic, altruismul se întoarce sub forma încrederii oamenilor.

„Am timp, am plăcere, am puterea de a fi exact așa cum îmi doresc: un sprijin pentru ceilalți și un om demn de a fi sprijinit. Mi-era dor de o zi atât de făină.”

În încheiere, cu un zâmbet și cu gânduri bune, Ionela le transmite tuturor: „Noapte bună, lume bună! Cu drag, a voastră, Danciu Ionela Mariana.”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI