FOTO: O casă moțească tradițională, cu ”căciulă uriașă de paie” – Muzeul Satului Sălciua. Locul cu ”miros de copilărie” și încărcătură tradițională

La Sălciua, mărturiile trecutului stau la ”loc de cinste”. Într-o casă moțească, cu prispă de lemn și acoperiș de paie a fost inaugurat în 2010 Muzeul Satului din Sălciua, locul unde încă se păstrează ”vie” tradiția satului. Încadrată perfect în peisajul minunat al Munților Apuseni, casa construită după modelul anilor 1900 păstrează foarte bine arhitectura de pe Valea Arieșului: acoperișul de trei ori mai înalt ca pereții, ca o căciulă uriașă de paie”, și un târnaț împrejmuit cu gard de scândură, din care se face intrarea în cameră și tindă.

Încă de cum intri în târnaț, se simte o încărcătură tradițională, dar și miros ”de copilărie”. Casa moţească are un pridvor mare şi 2 camere în care sunt expuse toate obiectele ce se regăseau într-o casă bătrânescă.

De-a lungul unui perete al camerei este aşezat patul şi pătuţul pentru copil, iar deasupra în grindǎ este prinsǎ culmea ce susține hainele tradiționale. Lângǎ acestea stǎ rǎzboiul de ţesut cu toate obiectele care ţin de acest meşteşug, vârtelnița şi lada de zestre. În colțul opus, pe diagonală, stǎ o laviţǎ cu spǎtar, lădoiul din scânduri simple şi masa cu un scaun. Deasupra lor, aproape de grinzi este fixat cuierul pe care stau rânduite blide de pământ şi în cuie cancee. Tot aici se gǎseşte oglinda, ceasul cu cuc şi blidarul mare. În grindǎ mai este bǎtutǎ o scândurǎ pe care sunt aranjate linguri şi furculiţe de lemn. În cadrul casei cu tindă şi camerǎ, camniţa este mutatǎ în fosta cǎmară, care devine bucǎtărie şi camera de locuit. Pentru lǎrgirea spaţiului locuibil, în tindă este aşezat un pat, în colţul opus vetrei. Lângǎ camniţǎ se aşeazǎ frământătorul şi covata pentru pâine iar lângă ușă, la intrarea în tindă se află dioaba pentru brânză.

Nu lipsesc de pe pereții văruiți în alb cununa de grâu și sacii țesuți, atârnând în cuie.

Partea decorativǎ în locuinţǎ este asiguratǎ de folosirea ceramicii, a icoanelor pe sticlǎ, a tindeielor, a perinilor viu colorate şi a frumoaselor costume populare expuse pe manechine.

Muzeul Satului poartă numele etnografului născut aici, ”Valer Butură”. Fiind unul dintre cei mai importanți etnografi români, autor a numeroase opere științifice fundamentale, Vale Butură și-a dobândit un loc de seamă în etnografia românească. Fost profesor de geografie, etnobotanist, director la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, cercetător la Institutul Științe Sociale, Valer Butură nu a fost doar un etnograf al Apusenilor, nici doar al Transilvaniei, ci a cuprins cu o rară putere de sinteză, întregul fenomen etnografic românesc. Se spune că opera sa este una dintre cele mai pline de credibilitate demostrații asupra vechimii, bogăției, continuității în timp și a complexității civilizației autohtone.

Cei care doresc o călătorie vizuală în timp, să-și aducă aminte de copilărie sau de casa bunicii, merită să pășească în această locuință plină de încărcătură tradițională. În apropierea casei se află monumentul eroilor, însă Valea Arieșului are atât de multe frumuseți de văzut…

[nggallery id=920]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI