FOTO| Noi cercetări la Ghețarul Scărișoara din Munții Apuseni

Asociația Speologică ”Sfinx” din comuna Gârda ne-a transmis luni, 23 martie, printr-un comunicat de presă că de curând Ghețarul Scărișoara a fost vizitat de echipe de cercetători care de-a lungul mai multor ani efectuează diverse studii în acest spațiu subteran.

Cercetătorii sunt de la Universitatea din Suceava, Institutul de Biologie al Academiei Romane și Institutul de Speologie “Emil Racoviță” (București și Cluj), iar Asociația Speologică Sfinx din Gârda a acordat sprijin tehnic.

Dr. Aurel Perșoiu de la ”Universitatea Ștefan cel Mare” din Suceava ne explica: ”Este un proiect de cercetare al Universității din Suceava, intitulat CLIMFOR, care are ca obiectiv reconstituirea climatului în ultimii 1000 de ani pe baza analizelor depozitelor de gheață din peșteri, respectiv a liniilor de creștere la arbori. Pentru partea proiectului legată de gheață am extras o carotă de 13 m din Ghețarul Scărișoara, calotă ce urmează să fie analizată în laboratorul de izotopi stabili de la Suceava. Avem două doctorande implicate în proiect, Carmen Bădăluță, respectiv Viorica Nagavciuc. Sperăm ca la finalul acestui proiect să avem o reconstituire a temperaturilor de vară, temperaturilor de iarnă, respectiv a precipitațiilor cu rezoluție anuală pentru minim ultimii 1000 de ani. Ulterior colegii noștri de la silvicultură vor folosi această reconstituire pentru a putea evalua modul în care pădurea a răspuns la schimbările climatice, și ar putea face prognoze în viitor pentru ce se va întâmplă cu pădurea în condițiile schimbărilor climatice”.

Domnișoara Corina Ițcuș ne explica și o altă latură de cercetare a ghețarului:
”Împreună cu echipa formată din directorul de proiect, Dr. Cristina Purcărea, cu Dr. Ioan Ardelean, Dr. Alexandra Hillebrand Voiculescu, Mădălina Pascu, Dr. Aurel Perșoiu și Dr. Traian Brad încercăm să identificăm microorganismele din Ghețarul Scărișoara pentru a fi corelate cu clima, iar identificarea acestor microorganisme să ne aducă folosirea lor în bionanotehnologii, precum folosirea lor în industria medicală, folosirea pentru biocombustibil etc. Unele din aceste microorganisme și-au format o adaptabilitate privind supraviețuirea și dezvoltarea lor în gheață. În acest ghețar am găsit atât microorganisme psicrofile cât și psicrotolerante, însemnând o toleranță la mediile extreme reci. Unele intră într-o stare de latență și rămân captive în gheață, altele supraviețuiesc multiplicându-se și dezvoltându-se la temperaturi scăzute. Este primul studiu pe microorganismele din gheața subterană din lume.
În urma expediției ce a avut loc în Antarctica în perioada 3-26.02.2015 am reușit să colectăm un număr de 675 de probe pe care sperăm să le putem corela cu rezultatele obținute în urma analizării microorganismelor din Ghețarul Scărișoara.”

Citește și Ghețarul Scărișoara din Munții Apuseni, prima peșteră declarată Monument al naturii în România – FOTO

La cercetări a participat și o echipa de la Timișoara, condusă de prof. Petru Urdea, departamentul. de Geografie de la Universitatea de Vest. Aceștia au efectuat un sondaj radar (ground penetrating radar) și unul de tomografie electrică (sau rezistivitate electrică, electrical rezistivity imaging) pentru a determina punctul în care grosimea gheții este maxim si potențialul de a recupera gheața veche este mai mare. Activitățile s-au realizat cu avizele Comisiei Patrimoniului Speologic, și ale Administrației Parcului Natural Apuseni.

Ghețarul Scărișoara este important pe plan științific internațional atât datorită faptului ca are un volum estimat la peste 120.000 metri cubi de gheață, fiind cel mai mare bloc de gheață subterană din lume, dar este vorba și de locul în care se află cea mai veche gheață subterană din lume (10.500 ani).

De asemenea Gheţarul Scărişoara este cel mai important obiectiv turistic natural al judeţului Alba. În 2007 s-au efectuat sondaje cu ajutorul unui radar (Ground Penetrating Radar) pentru a putea vedea care este structura gheţii în profunzime şi grosimea ei.

Istoricul Peşterii Scărișoara

Primele menţionări despre Gheţarul Scărişoara ca obiectiv turistic au fost făcute de A.Szirtfi (1847) şi J.Vass (1857) care prin faptul că menţionează echiparea cu scări de lemn a avenului de intrare în Gheţar dovedeşte faptul că acesta era cunoscut şi explorat de Moţi care utilizau gheaţa şi apa din această zonă secetoasă cu mult timp înaintea primilor vizitatori.
Primele observaţii ştiinţifice în legătură cu această peşteră au fost publicate de geologul Karl Peters (1861).

Prima hartă a peșterii a fost publicată de geograful Adolf Schmidl (1863).
Primul studiu monografic a fost publicat în 1927 de Emil Racoviţă, cercetătorul român care a întemeiat în 1907 Biospeologia ca ştiinţă (studiul animalelor ce trăiesc în peşteră) şi care a fondat primul Institut de Speologie din lume la Cluj în 1920.
Gheţarul Scărişoara este prima peşteră declarată Monument al Naturii în România în 1938.
În urma unei expediţii organizate de M. Pop în 1947 sunt descoperite şi explorate cele 2 rezervaţii Ştiinţifice. Urmează două etape de cercetare şi studiere a gheţarului întreprinse de cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, între 1963 -1968 şi 1983 –1992 coordonate de M. Şerban, I. Viehmann, T. Rusu, Gh. Racoviţă, V. Crăciun, E. Silvestru, B. Onac.

În 2001 Asociaţia Speologică „Sfinx” Gârda explorează noi laterale ale peşterii şi finalizează amenajarea actuală a porţiunii turistice a Gheţarului, introducând lumina artificială în sala „Biserica”.

Descrierea peşterii:

Peştera are 3 intrări, şi se află la o altitudine de 1165m faţă de nivelul mării. Ea are o lungime de peste 700m şi o diferenţă de nivel de 105m. Traseul turistic este format dintr-un aven (puţ vertical) adânc de peste 50m şi un diametru de 50m, echipat cu scări metalice. La baza acestei coborâri se află „Sala Mare” a cărei planşeu este ocupat de un bloc de gheaţă cu un volum de peste 100.000 metri cubi ce are o grosime maximă de 36 m şi a cărui straturi datate de la o adâncime de circa 20m (din cei 36 m determinaţi) au între 2000 şi 3500 de ani vechime. Parcursul turistic de pe blocul de gheaţă se face pe podeţe de lemn echipate cu mâini curente. Din capătul nord-vestic al Sălii Mari, de pe un balcon al Sălii „Biserica” se pot admira scăldate în lumina reflectorului cele peste 100 de formaţiuni stalagmitice perene de gheaţă. Din „Sala Mare”, între Blocul de Gheaţă şi peretele de calcar se formează deschideri verticale numite rimae, precum şi cele două rezervaţii ştiinţifice „Rezervaţia Mare” şi „Rezervaţia Mică”, în care se poate întra numai pentru scopuri ştiinţifice, cu autorizaţie de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj (str Clinicilor Nr.5 , Cluj Napoca). În Gheţar trăiesc lilieci şi gândăcei de 2-3 mm numiţi „Pholeuon knirschi”, iar din sedimentul „Rezervaţiei Mari” a fost a fost dezgropat un schelet de Rupicapra.

Sinteza realizată de A.S.”SFINX” Gârda (speo.ro) după: Bleahu M., Decu V., Negrea St, Pleşa C., Povară I, Viehmann I. , (1976) Peşteri din România – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică;

Racoviţă Gh., Onac P.B. (2000) Scărişoara Glacier Cave – Editura Carpatica;
Onac P.B., Perşoiu A., Racoviţă Gh., Tămaş T., Viehmann I., (2007) Scărişoara Ţinutul Scărişoarei – Editura Studia Cluj Napoca.

Ovidiu Culda

[nggallery id=186]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI