FOTO: Nicuşor Stanciu – puştiul minune din Craiva *Fostul unirist a ajuns star la Steaua şi în Champions League!

La 20 de ani, mijlocaşul Nicuşor Stanciu se pregăteşte de cel mai important meci al carierei, debutul în grupele Champions League şi va asculta, pe Veltins-Arena din Gelsenkirchen, „Cântecul“ lui Händel. În această seară, în primul meci din Grupa E, în deplasare cu Schalke, fostul unirist, cel care a înscris întâiul său gol în „roşu-albastru” în play-off, la Varşovia, este anunţat titular în formula lui Reghecampf.

24 mai 2008: în întâlnirea de final de stagiune, FC Unirea Alba Iulia – Corvinul Hunedoara 4-1, în ultimele 13 minute în formaţia albaiuliană şi-a făcut debutul junele Nicuşor Claudiu Stanciu, care a primit botezul eşalonului secund la numai 15 ani şi 18 zile! „Visez la vremurile când voi fi titular la Unirea şi vom întâlni Steaua, Dinamo sau Rapid în Liga 1„, afirma, atunci, talentatul mijlocaş, iar dorinţa i s-a împlinit mult mai devreme decât credea… „Dacă va rămâne serios, va ajunge fotbalist mare. Efectiv m-a încântat când i-am văzut tupeul la nivel înalt, şi-a stăpânit excelent emoţiile şi a jucat fără trac. Asta arată personalitate. E foarte tehnic, are capacitate de efort, dar trebuie să rămână la fel de harnic şi modest pentru a-şi face un viitor frumos, pe măsura calităţilor cu care l-a înzestrat natura„, l-a caracterizat Aurel Şunda, antrenorul ce i-a prilejuit debutul la seniori.

*Legat de Steaua…

Născut în 7 mai 1993, cu 7 ani mai „bătrân” decât finala de la Sevilla, Nicuşor Stanciu s-a dovedit noul puşti-minune din Cetatea Marii Uniri. Originar din satul Craiva, comuna Cricău, o localitate situată la nici 20 kilometri de Alba, „Piticul”, cum a fost alintat de colegii de la Unirea, are o istorie atipică pentru un fotbalist (în poza din dreapta este tocmai meciul de debut la Unirea, cel cu Corvinul Hunedoara). S-a apucat târziu, la 11 ani, să joace în cadru organizat, ajungând graţie hazardului la Alba Iulia. „Mergeam la fotbal în sat din plăcere, ca orice copil băteam mingea pe maidan. Niciodată nu mi-am imaginat că o să ajung la o echipă de club. Practic, un vecin care lucra la stadionul «Cetate» m-a văzut, i-a plăcut cum mă mişcam şi m-a dus la Unirea, dar pe atunci nu credeam că voi ajunge fotbalist”, şi-a amintit Nicuşor. Şi a intrat pe mâna lui Alexandru Kalanyos, antrenorul care i-a modelat primul calităţile, lucrând 4 ani cu micuţul fotbalist. „De când l-am văzut întâia oară pe teren, mi-am dat seama că e un talent remarcabil. Nu-mi venea să cred că nu fusese remarcat de nimeni din fotbal! L-am şi întrebat de câteva ori: copile, tu chiar nu eşti înscris nicăieri? L-am legitimat imediat şi la 13 ani era căpitanul echipei de juniori B, având coechipieri cu 3 ani mai mari, jucători născuţi în 1990. Din câte îmi amintesc a şi marcat la debutul oficial. La toate turneele la care participam «Copilul», pentru că eu aşa îi spuneam lui Nicu, ieşea golgeter şi cel mai tehnic fotbalist””, a declarat Alexandru Kalanyos.

*”Prâslea” din vestiar

La nouă ani distanţă, Nicuşor Stanciu trăieşte din plin momentul de glorie, transformându-se într-un timp scurt precum în basmul „Cenuşăreasa”. În permanenţă cel mai mic în vestiarul „alb-negru”, indiferent de echipă (juniori B, juniori A, seniori), Nicuşor a făcut mult timp naveta de la Craiva la Alba Iulia pentru a merge la şcoală şi la antrenamente. „Deşi e dificil să fii în fiecare zi pe drumuri şi apare oboseala, m-am obişnuit„, povestea copilul de trupă al Unirii. „Tupeu trebuie să am în teren şi nu în vestiar. Îi respect pe cei mai în vârstă şi trebuie să stau în banca mea. Sunt doar la început de drum, e nevoie să rămân cu capul pe umeri„, spunea în vremurile petrecute în „alb-negru” cel care are printre pasiuni biliardul, tenisul de câmp şi comediile. „Nu-mi plac oamenii mincinoşi, oamenii care vorbesc de fotbal şi nu ştiu să dea cu piciorul în minge”, s-a mai exteriorizat Nicuşor.

*Din Craiva în Champions League, în numai doi ani!

Nicuşor a izbutit să spargă toate barierele în numai 24 de luni, luându-şi zborul spre înalta performanţă. „M-a impresionat pentru că lovea mingea la fel de bine şi cu stângul şi dreptul. Am întrebat-o pe mama lui dacă a mai jucat fotbal la vreo echipă, dar mi-a spus că nu. Era foarte mic de înălţime şi un pic plinuţ, dar conducea mingea extraordinar. Avea foarte mult talent şi era un copil timid şi modest”, şi-a amintit Kalanyos. „Giuvaierul” Unirii începuse încă din 2010 să aibă oferte tentante: Celtic, Brescia, Hoffenheim şi Stuttgart au întrebat de el, iar nemţii l-au chemat la probe. A confirmat în Germania, dar cluburile nu s-au înţeles, iar jucătorul a revenit în ţară. În 2010 a participat la un trial la Chelsea, dar adevărata explozie s-a produs la turneul final al Campionatului European Under 19, disputat la Bucureşti, în 2011. Un gol spectaculos contra Cehiei, iar Steaua, Dinamo şi Rapid s-au năpustit cu oferte. Câştig de cauză a avut FC Vaslui, unde Stanciu şi-a întâlnit unul dintre idoli, pe Lucian Sânmărtean. Apoi, când a semnat cu Steaua, a devenit coechipier cu alţi doi fotbalişti pe care-i admiră foarte mult, Cristi Tănase şi „Prinţul” Adrian Cristea.

Din Craiva, Nicuşor a ajuns fulminant în prim-planul Europei fotbalistice. Unirea l-a vândut în septembrie 2011 la FC Vaslui pentru suma de 224.000 de euro şi era doar începutul urcuşului: Europa League, gol pe „Giuseppe Meazza”, cu Inter Milano naţionala de tineret, primă reprezentativă (debut, în 2 februarie 2013, cu Polonia), capitanul „tricolorilor mici” şi recent trecerea în curtea campioanei, care l-a achiziţionat de la FC Vaslui pentru 500.000 de euro plus TVA.

*Golul pentru grupe, la Varşovia

Fotbalistul a ştiut să profite de oportunitatea oferită de Reghecampf la Steaua şi s-a impus rapid în prima echipă, iar la Varşovia, în returul manşei din play-off, cu Legia, a reuşit să deschidă scorul cu o execuţie de fotbalist mare. “Cred că într-un an-doi poate deveni chiar un lider al echipei naţionale”, a apreciat Kalanyos. Sunt date certe că destinul mijlocaşului asemănat cu Gică Hagi, este legat de Steaua… S-a născut în 7 mai, ziua victoriei de la Sevilla şi a debutat în Liga 1 tocmai împotriva Stelei, pe 1 mai 2010, la ultima victorie a Unirii în Liga 1, 2-1 cu gruparea din „Ghencea”, la 17 ani fără câteva zile! „Nicuşor este un real talent, m-a impresionat din primul moment. Se comporta la antrenamente de parcă era de când lumea la echipă şi nu ţinea cont de numele şi vechimea celorlalţi. Are tupeu în sensul bun al cuvântului şi dacă se va ţine de treabă şi va evita tentaţiile va ajunge foarte departe„, a anticipat, în 2010, antrenorul bosniac Blaz Sliskovic ascensiunea copilului pe care l-a promovat în Liga 1. „Este un vis împlinit pentru mine, să joc în grupele celei mai puternice competiţii europene. Golul acela de la Varşovia e important pentru că a ajutat echipa să se califice”, a declarat Nicuşor după primul său gol înscris în „roşu-albastru”.

*Momentul critic: 30 noiembrie 2008!

Cariera i-a intrat într-un impas în 30 noiembrie 2008 când într-un meci de juniori s-a accidentat grav la genunchiul stâng, suportând o dublă operaţie la menisc şi ligamentele încrucişate, în luna ianuarie 2009. „Din pricina terenului greu am simţit că mi s-a împlântat piciorul în noroi„, a afirmat Nicuşor, ce bifase până atunci trei întâlniri în eşalonul secund (cu Corvinul, Drobeta şi Liberty Salonta), sub comanda lui Şunda, în sezonul promovării. „Nu credeam că o să mai pot juca fotbal. A fost foarte, foarte dificil, am stat 7 luni departe de teren, o lună n-am călcat pe picior. Am şi luat câteva kilograme în plus„, a rememorat Nicuşor acele clipe de deznădejde, când nimeni nu ştia dacă nu cumva „s-a născut talent şi a murit speranţă”.

Accidentarea nu l-a determinat pe jucător să renunţe la fotbal, s-a ambiţionat şi a revenit la echipa de juniori, unde nu a rămas prea mult timp deoarece a fost rechemat la gruparea din prima ligă. „Domnului Kalanyos îi mulţumesc din suflet că m-a ajutat enorm, m-a forţat mereu în ciuda vârstei. Lui Şunda îi sunt recunoscător şi trebuie să-i mulţumesc, iar antrenorul Neluţu Popa m-a ajutat să trec peste perioada dificilă. La juniori am prins iarăşi încredere în forţele proprii. Revenirea reală s-a produs în momentul  în care am  fost luat în lotul pentru cantonamentul din Antalya din iarna respectivă. Falub m-a folosit în fiecare meci amical, iar lui Sliskovic îi voi fi recunoscător toată viaţa că mi-a dat prilejul debutului în eşalonul fruntaş„, a mărturisit mijlocaşul alb-negrilor. „E tehnic, ambiţios, îi place fotbalul. Vede jocul, are pasă decisivă, personalitate, trage echipa după el. Are şanse mari să ajungă un nume al fotbalului românesc”, l-a caracterizat Neluţu Popa ce l-a avut sub mână la juniorii A.

*Prima dată refuzat de specialiştii FRF...

Puţină lume ştie că în 2007, după ce a trecut prin filtrul a 8 acţiuni de selecţie la diverse niveluri şi zone, pentru crearea lotului „tricolor” al fotbaliştilor născuţi în 1993, Nicuşor a ajuns între ultimii 80 de fotbalişti prezenţi la Mogoşoaia, dar n-a fost menţinut în efectivul lărgit, de „specialişti”, iar apoi a intervenit accidentarea… „S-a supărat atunci rău Nicuşor, dar a trecut… Mulţi îmi spuneau că e prea mic, însă s-a confirmat că am avut dreptate, mulţumită lui Dumnezeu, ce i-a dat sănătate şi noroc după acea accidentare cruntă. E un jucător genial, are ceva din Hagi sau Ovidiu Maier, iese mereu în evidenţă, caută jocul, nu se teme de adversar”, a explicat Kalanyos.

Provenit dintr-o familie medie, cu tatăl Nicolae (şomer, după ce a muncit la gaz) şi mama Elisabeta (casnică), Nicuşor mai are doi fraţi, pe Ioana (23 ani, studentă la Timişoara) şi Rareş (5 ani, al cărui nume îl are tatuat pe piciorul stâng). Fotbalistul cu care Unirea spera să spargă recordurile unui transfer extern era plătit iniţial în „Cetate” cu 100 de euro lunar (!!!), iar acum a ajuns să valoreze 1,4 milioane de euro, conform transfermark.de. „Copile, să fii serios în continuare, să munceşti tot mai mult, să nu te tulbure celebritatea. Abia acum vine greul„, l-a sfătuit tatăl său.

*Idoli, aspiraţii şi… Unirea!

Din nou neobişnuit, Nicuşor nu se arată fascinat de Cristiano Ronaldo, Messi sau Gică Hagi. „Îi apreciez, îi admir, dar nu-i consider modele pentru mine ca fotbalist. Îmi place enorm Ivica Olici, fost la Bayern München, echipa mea favorită. E un jucător remarcat prin muncă, seriozitate şi modestie. Recunosc că de mic copil m-a impresionat «Prinţul», prin calităţile tehnice şi uşurinţa cu care manevrează balonul”, povestea Nicuşor în perioada în care abia pătrundea timid de scenă. „Din păcate, regret enorm ce s-a întâmplat cu Unirea Alba Iulia. Îmi pare foarte rău că echipa care m-a lansat nu mai există. Nu vreau să vorbesc prea mult, să analizez, dar nu e firesc ca la Alba Iulia să nu mai fie fotbal”, a spus Nicuşor Stanciu. Acum, a ajuns la rându-i în lumina reflectoarelor şi idol al altor generaţii de copii ce vor să devină fotbalişti. „Visul meu este să ajung să joc la o echipă mare din lume, Chelsea, Bayern München sau Real Madrid”… Şi totul este posibil…

[nggallery id=271]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI