FOTO| Medicul Valentin Bucea, eroul animalelor fără stăpân: Dragostea pentru animale și pentru meseria bine făcută, „instrumentele” folosite pentru salvarea micilor suflete

FOTO| Medicul Valentin Bucea, eroul animalelor fără stăpân: Dragostea pentru animale și pentru meseria bine făcută, „instrumentele” folosite pentru salvarea micilor suflete

Eroul animalelor fără stăpân, medicul Valentin Bucea, a discutat referitor la dăruința prin care animăluțe ale străzii sunt puse „pe picioare” cu ajutorul său. Printre „instrumentele” folosite în cazurile sale se numără dragostea pentru animale, pentru meseria bine făcută, NFT-uri și cafeaua.

– Domnule Valentin Bucea, v-am cunoscut într-o situație stresantă, încercând să salvez viața unui cățel de pripas lovit grav de o mașină. Nu găseam soluție, am dat sfoară pe rețelele de socializare și sunteți cel care a răspuns strigătului meu, dar mai ales al lui Bobiță. L-ați operat, l-ați sterilizat, l-ați îngrijit,… totul gratuit. Cum reușiți să acoperiți costurile destul de piperate ale îngrijirii animalelor fără stăpân?

– Cum reușim… Ne-am lovit frecvent de această problemă și am decis să fac ceva în privința asta. Problema asta mă presa tot timpul și, tot gândindu-mă la ce aș putea să fac, mi-au venit mai multe idei. Una dintre ele a fost să combin dragostea mea pentru cafea cu dragostea mea pentru animale.

Și rezultatele nu au întârziat să apară. Avem continuu semne foarte bune de la oameni, care chiar vor să facă ceva, chiar vor să ajute. Le-am dat posibilitatea prin proiectul ”B. Veterinary Cofee” ca, bându-și cafeaua, să facă un bine animalelor de pe stradă.

Cafeaua este de vânzare în cabinetul nostru, este un amestec realizat special pentru noi și eu cred că am creat o situație din care toata lumea are de câștigat: animalele, iubitorii de animale și noi, care, în acest fel, reușim momentan să salvăm și să dăm o șansă la viață la o parte din animalele de pe stradă.

Acesta este un prim pas pe care am reușit să-l facem și care a dat rezultate. Proiectul este unul foarte frumos, adună oameni cu inima mare, dându-ne posibilitatea de a ajuta animalele fără stăpân ce sunt aduse la clinică având diverse traume. Din păcate, cele mai multe sunt animale lovite de mașini.

– Pe lângă acest proiect, mai sunt și alte surse care vă asigură finanţarea activității din clinică?

– Nu este singurul proiect pe care îl derulăm. Așa cum vă spuneam, gândindu-mă la câte animale abandonate și cu nevoi sunt pe stradă, mi-au venit mai multe idei. Documentându-mă, am descoperit că acum este foarte în vogă NFT-ul, care este o artă digitală. Am reușit să transform radiografiile animalelor în artă digitală și să o vindem pe Blockchain, pe internet. Cea mai mare piață pentru această formă de artă este în Statele Unite ale Americii. Noi vindem acolo NFT-urile, având astfel posibilitatea să integrăm și oamenii care au contact doar prin internet, să ajute de la distanță animalele fără stăpân din România, ceea ce e revoluționar în medicina veterinară, aș spune eu.

– Sunt tratamente sau intervenții pe care nu le puteți face aici, la Sebeș?

– Da, sunt, și ceea ce mă limitează este aparatura necesară, dar pas cu pas o să reușim să acoperim toate tipurile de intervenții și tratamente. După absolvirea facultății am pornit de la zero, doar cu bagajul de cunoștințe dobândit în timpul facultății și al practicii. Încet, încet, am reușit să achiziționez aparatură de ultimă generație.

Avem o radiologie computerizată, de ultimă generație, partea de chirurgie este destul de bine pusă la punct, se pot face toate tipurile de analize de sânge, deoarece dispunem de aparatură performantă, avem aparatură pentru fizioterapie pentru recuperarea mai rapidă după operație sau traumă, avem chiar kit-uri mobile pentru fizioterapie ce se pot da acasă stăpânilor de animale etc. Nu în ultimul rând, trebuie să vorbesc despre oamenii care formează echipa cu care lucrez și care este în continuă creștere. Sunt adevărați profesioniști, oameni de calitate și adevărați iubitori de animale.

Vrem ca în final să avem o echipă cu ajutorul căreia să putem rezolva și cele mai complexe cazuri din județ și nu numai. Cazurile venite de pe stradă sunt cele mai complexe. Un animal de casă nu se lovește atât de tare cum se lovește un animal de pe stradă. Sunt și cazuri de animale cu stăpân care mai cad de la etaj sau sunt călcate de mașină, dar cele frecvente sunt cele de pe stradă, pentru că sunt accidentele de mașină și intoxicațiile, deoarece animalele de pe stradă mănâncă tot ce prind și găsesc. România, la ora actuală, se confruntă cu un val mare de animale abandonate și ne lovim de asta foarte, foarte des.

– Care este cel mai șocant caz de care v-ați ocupat? Dar cel ce v-a emoționat cel mai mult?

– Of, toate sunt șocante. Depinde cum ai sufletul de tare. Eu nu îmi permit să dau dovadă de slăbiciune și să mă pierd cu firea din cauza emoțiilor sau să sufăr ori să mă gândesc că animalul suferă, eu trebuie să fiu foarte lucid și să caut să rezolv cât mai repede cazul ce îl am. Am suflet, nu sunt insensibil la suferința animalelor, dar meseria nu îmi permite să o arăt. Îmi impun asta pentru a-mi putea face treaba cât mai corect din punct de vedere medical. Un caz nu atât de șocant, cât miraculos, să zic, a fost cazul unui câine cu parvoviroză al unei doamne, care era pe moarte. I-am spus și doamnei că, din păcate, era prea târziu și nu se mai putea face nimic.

Doamna a venit cu niște rugăciuni pregătite, cu niște iconițe și o sticluță cu apă sfințită, și în tot acel timp în care eu încercam să îi aduc câinele în simțiri, s-a rugat. Nici în ziua de azi nu îmi pot explica ce s-a întâmplat, cert este că după câteva ore câinele și-a revenit și din acel moment a mers din bine în mai bine până s-a vindecat. Eu nu am experimentat așa ceva până acum, sunt creștin, iar această întâmplare mi-a pus un semn de întrebare foarte mare. O reușită ține foarte mult și de medicină, dar și cealaltă parte e foarte importantă. Eu cred că există o legătură între ele. Cel mai emoționant caz a fost pentru mine cel al lui Max, câinele meu, pe care a trebuit să îl operez de fractură de tibie. Nu l-am operat eu, dar am resimţit totul ca un părinte ce are un copil în operație. Nu am crezut că pot trece prin așa ceva. A fost primul meu caz și m-a emoționat foarte mult.

– Sunteți medic veterinar pentru animale mici de ceva vreme. Cum a evoluat raportarea oamenilor la animalele lor de companie, dar și față de cele ale străzii?

– Lumea a început să pună suflet și mai ales pentru animalele de casă. În perioada pandemiei de Covid, lumea a devenit mai sensibilă și și-a luat tot mai multe animale să le țină companie. Acest lucru a fost bun, dar a avut și o parte negativă. După ce a trecut pandemia, a scăzut numărul adopțiilor din adăposturi și cu regret trebuie să spun că a crescut și numărul animalelor abandonate. Rata de revenire a animalelor care au fost adoptate din adăposturi a crescut enorm, aproape 80%, deci aproape toate animalele adoptate din adăposturi din perioada pandemiei au revenit în adăposturi.
Acesta este un lucru foarte grav deoarece din această cauză s-au blocat și adopțiile. Eu zic că animalele de pe stradă reprezintă cea mai gravă problemă din România deoarece este o suferință enormă și nu se face nimic în privința asta, mai ales din partea autorităților, iar noi suntem oarecum prinși la mijloc. Noi încercăm să educăm oamenii, este de datoria noastră să facem acest lucru, dar este de cele mai multe ori foarte greu să schimbi mentalități. Noi, ca medici, încercăm să facem cât mai multe în această direcție, dar nu le putem face chiar pe toate, e foarte dificil.

– Ce v-a determinat să alegeți medicina veterinară?

– Dragostea mea față de animale. Nici nu se pune problema că altul ar fi fost motivul pentru care am ales această profesie. De când mă știu am fost înconjurat de animale, iar bucuria mea să le văd sănătoase și bucuroase a fost preocuparea mea de mic. Părinții mei mi-au insuflat această dragoste față de animale, ei înșiși fiind mari iubitori de animale. Din momentul în care m-am decis să studiez medicina veterinară, mi-au oferit sprijin total, atât moral cât și financiar, iar pentru asta le sunt recunoscător și încerc în fiecare zi să dovedesc că nu au greșit făcând asta.

– Credeți că legislația actuală este acoperitoare pentru apărarea acestora din urmă sau împotriva actelor de cruzime venite chiar din partea unor stăpâni? Ea este corect pusă în aplicare? Ce lipsește?

– Este foarte bine pusă în aplicare. Avem poliția animalelor care chiar își face datoria, dar problema e numărul mare de animale care au nevoie de ajutor. Nu avem unde să le ținem, nu sunt suficiente adăposturi, iar cele existente sunt supraaglomerate și din păcate multe dintre ele duc lipsă de personal calificat, aici referindu-mă la medici și tehnicieni veterinari. Poliția animalelor merge pe teren, își face treaba, dar marea problemă e aceea că nu au unde duce animalele salvate. Deci tot animalele străzii rămân.

Trebuie să lucrăm și la partea de educare a populației, de sprijinire a autorităților să facă mai multe adăposturi, să angajeze mai mulți oameni și în cealaltă parte. Angajăm mai mulți polițiști, își fac treaba pe teren, dar unde duc animalele care sunt maltratate, animalele bolnave sau rănite, femelele cu pui, care se știe că trebuie ținute în condiții mai speciale, așa-zise maternități pentru puii abandonați și care nu se pot hrănii singuri etc.

Sunt o mulțime de aspecte de care trebuie să se țină cont legate de ridicarea și salvarea unui animal. Majoritatea oamenilor sunt indignați că unele animale se reîntorc pe stradă, dar nu-și pun întrebarea de ce se întâmplă acest lucru, doar arată cu degetul. Noi încercăm să le facem bine, să le ajutăm, dar cea mai mare problemă este că nu avem unde să le ducem, pentru că nu avem adăposturi suficiente.

Îngrijirea reprezintă undeva la 60% din ceea ce înseamnă tratarea unui animal, să aibă unde să stea, să aibă ce să mănânce, să i se ofere iubire. La ora actuală, România e cea mai mare exportatoare de animale de pe stradă din Europa. Exporturile către Marea Britanie s-au închis odată cu ieșirea acesteia din UE. E o mare nebunie. Toată lumea vede animalele de pe stradă, dar doar o parte se implică să le ia, să le ducă la un veterinar dacă sunt rănite și să încerce să le caute un cămin. Nici măcar animalele moarte de pe șosele nu se deranjează nimeni să le ridice. Rămân acolo până se dezintegrează sub roțile autovehiculelor.

– La ce proiecte mai lucrați și când sperați să se concretizeze?

– În primul rând, doresc ca proiectele micuțe cu care am început să devină cât mai mari și să mă ajute să construiesc un spital dedicat animalelor de pe stradă și un adăpost unde să fie bine îngrijite și să găsim cât mai multe persoane care să le adopte, aici, în țara noastră, să nu mai depindem atât de mult de adopțiile internaționale. Eu cred că se poate, deoarece iubirea față de animale e tot mai mare în țara noastră. Trebuie să nu se mai cumpere animale de rasă și să adoptăm. Iubirea unui animal adoptat de pe stradă este mult mai mare, iar recunoștința este imensă. Povestea e și frumoasă. Adoptarea unui animal de pe stradă vă schimbă viața.

Pe lângă proiectele cu NFT-urile și cafeaua, am reușit să îmi creez propriul brand de suplimente alimentare pentru animale, prin care dorim ca animalele de companie, care o duc foarte bine, să ajute la rândul lor animalele de pe stradă. E ceva nou, dar cred că și ele doresc să facă asta și cred că va avea succes.

Le producem în România, vom începe o distribuție în toată țara și prin asta dorim să sprijinim medicii veterinari cu producție din România. Producem la prețuri corecte și calitate cât mai mare. Parte din banii obținuți din vânzarea suplimentelor, poate mai bine de 50%, se vor întoarce pentru tratarea animalelor de pe stradă și construirea unui adăpost. Începând cu anul viitor, intenționăm să producem aceste suplimente în Sebeș.

Ne-am propus să deschidem o făbricuță în oraș. Deci, pe lângă crearea unor locuri de muncă, vor scădea costurile de producție, transport și de distribuție, ceea ce e foarte important vis-a-vis de ceea ce se întâmplă acum în lume. Nu se mai ține cont de nimic, distribuția o găsim foarte greu, medicamentele și suplimentele sunt foarte scumpe și dorim să facem ceva în privința asta, chiar dorim! Deci, în concluzie, toate proiectele pe care le derulăm în prezent, precum şi cele din viitor, au și vor avea unicul scop de a ajuta animalele de pe stradă. Pentru a realiza toate aceste proiecte, căutăm medici, asistenți, persoane dedicate meseriei, care vor să schimbe ceva. Dragostea pentru animale m-a adus aici.

Nu doresc să închei înainte de a mulțumi tuturor persoanelor care se implică în ajutorarea animalelor abandonate sau maltratate și nu în ultimul rând ziarului ”Unirea” pentru inițiativa frumoasă și încrederea pe care ne-o acordă. Adoptați, nu cumpărați!

Anca DINICĂ
Daniela OPRUȚA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI