FOTO: MÂNDRIA DE A FI ROMÂN! „Gugulanul” Ion Râcu de 81 de ani a înfruntat ore în şir ploaia şi vântul la Alba Iulia, pentru a simţi din nou bucuria Marii Uniri

A participat pentru prima dată la manifestările organizate la Alba Iulia de 1 Decembrie în 1968, cu ocazia ocazia semicentenarului Unirii, iar de la Revoluţie încoace nu este an în care să nu fi venit să sărbătorească Marea Unire „la ea acasă”. Este vorba despre moş Ion Vornic Râcu, poet ţăran din Vârciorova, judeţul Caraş-Severin, o figură aparte, care nu poate trece neobservată prin „puhoiul” de lume, prezent în fiecare an de 1 Decembrie la Alba Iulia.

Cu barbă albă, îmbrăcat în straie de sărbătoare, o traistă pe umăr şi cu un toiag în care se sprijină, badea Ion urcă în fiecare în an în trenul care îl aduce de la Caransebeş la Alba Iulia, pentru a ajunge în capitala de suflet a românilor să petreacă „ca la carte”  ziua în care s-a înfăptuit Unirea. La 81 de ani, moş Ion dă astfel o lecţie de patriotism românilor.

Nici ploaia, nici vântul, nici frigul nu l-au împiedicat în acest an, 2014, pe moş Ion Vornic Râcu să petreacă marea sărbătoare a românilor în oraşul unde s-a înfăptuit Marea Unire. Pentru el drumul până la Cetatea Marea Uniri este o adevărată călătorie de suflet, o călătorie notată în calendar an de an.  Deşi o prezenţă discretă, dar întotdeauna prezent în locurile „fierbinţi” ale manifestărilor, bătrânul „gugulan” Ion Râcu atrage toate privirile.

Atitudinea, demnitatea şi mândria cu care îşi poartă costumul popular de la poalele muntelui Ţarcu şi Vârful Gugu, de unde vine numele de „Gugulan”, ţesute la război din fuior de cânepă cu bumbac, şi cu tricolorul la gât, nu pot trece neobservate.

Bătrânul trăieşte cu o deosebită mândrie în suflet manifestările de la Alba Iulia dedicate Marii Uniri. Povesteşte cu drag amintirile lui şi împarte cu mare bucurie din traistă mulţimii din jur poezii istorice scrise de el, iar celor care au răbdare le prezintă poze făcute de-a lungul anilor cu oficialităţile.

Cu drag şi emoţie în glas, moş Ion ne-a mărturisit că, pentru prima dată, a participat la manifestările organizate la Alba Iulia de 1 Decembrie în 1968, la semicentenarul Unirii. Îşi aminteşte clipă cu clipă acele momente, inclusiv dezvelirea statuii lui Mihai Viteazul. Pe parcursul anilor, îndeosebi din 90 încoace, îşi mai aminteşte întâlnirile cu Corneliu Coposu, Ion Iliescu sau Petre Roman.

„Am venit la centenarul Unirii în 1968. În faţa Catedralei era câmp, acum e un oraş mare. S-a construit foarte mult, a rămas partea interioară mai jos şi s-a făcut platoul ăsta mai sus”, a spus badea Ion.

Anul acesta, poetul ţăran Ion Râcu ne-a povestit că s-a întâlnit şi cu preşedintele ales, Klaus Iohannis, prezent la Alba Iulia. I-a strâns mâna în curtea Catedralei Reîntregirii şi chiar şi-a amintit că în urmă cu câteva săptămâni, la Timişoara, moş Ion i-a dat câteva poezii scrise de el. Întrebat ce părere are despre noul preşedinte al românilor, iată ce a spus: „Preşedintele Klaus Iohannis a promis România lucrului bine făcut, iar eu cred că se  va ţine de vorbă”, a spus poetul Ion Vornic Râca, menţionând totodată că pare a fi „un om bun”.

Badea Ion nu se lasă şi spune că atât „cât îl  ţin picioarele” şi, „Dumnezeu, în viaţă”, în fiecare an va veni de 1 Decembrie la Alba Iulia.

„Cât voi trăi, voi veni mereu la Alba Iulia. Este frumos că sărbătoarea naţională  se păstrează la Alba Iulia din vechi timpuri. Aici a avut loc prima unire a Ardealului cu România Mare, unirea tuturor românilor „, a spus moş Ion cu lacrimi în ochi.

Ion Râcu trăieşte dintr-o pensie de 350 de lei. Are o fiică şi 2 nepoate.

Mai jos vă prezentăm şi două poezii scrise de poetul ţăran Ion Râcu, o poezie dedicată oraşului Marii Uniri, iar alta, ţării.

„Gând pentru Alba Iulia

Din hotare în hotare/Din câmpie în Carpaţi/Fiii Daciei şi ai Romei/De milenii suntem fraţi. Sângele vărsat pe ţarini/De la naştere-n mormânt/A hrănit şi a dat viaţă/Românescului pământ. Dacă răsfoim hrisoave/Decebal ne-a dat mândrie/Iar Traian Biruitorul/Sămânţă de vitejie. Douăzeci de veacuri grele/Socotiţi în mii de ani/Ne-am jertfit păzind pământul/De barbari avizi duşmani. Ce-ncercară să ne frângă…Dar cu furca şi cu coasa/Am luptat păzind ogorul/Şi pădurile şi casa. Azi trăim în libertate/Şi-am putea să-ntindem jocul/Cu opinca strămoşească. Dară-i îngropat norocul”.

Unire români, Unire!

Ţara mea-ţi sărut obrazul/Muntele, dealul, câmpia/ Că nu-i ţară mai frumoasă, Pe pământ ca România/Mândră eşti ca paradisul/Şi rotundă ca un soare/Te-a unit Mihai Viteazul/Într-o zi de sărbătoare. Au zădărnicit Unirea/Şi-au ucis pe cel Viteaz/Au urmat câteva veacuri/De durere şi necaz. A urmat răznită ţara/Şi românii-ndureraţi/Că ningea cu suferinţă/Peste falnicii Carpaţi. Dumnezeu iubind românii/Ne trimise călăuză/Şi Moldova cu Muntenia/Le unise domnul Cuza. În Ardeal plângeau românii/Aşteptând măreaţa clipă/Căci, uniţi, doreau s-ajungă/ Sub o singură aripă. A sosit şi clipa aceea/Ca şi binecuvântare/Când s-au reunit românii/Într-o Românie Mare. Cântă, azi la Alba Iulia/Şi la Iaşi şi-n Bucureşti/Imnul izbăvirii noastre/Şi-a Unirii Româneşti. Ştim că lacomi ca şi lupii/Mulţi străini ar vrea s-o guste/Dar vom sta mereu de strajă/Nesătulelor lăcuste”.

[nggallery id=2731]

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI