Foto | La Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, expoziția de preistorie într-o altă prezentare după aproape o jumătate de secol

La Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, expoziția de preistorie într-o altă prezentare după aproape o jumătate de secol

După aproape o jumătate de secol de la ultima reorganizare amplă a expoziției de bază, Muzeul Național al Unirii (MNU) din Alba Iulia își schimbă treptat modul de a spune povestea trecutului. Prima etapă a transformării este dedicată Preistoriei, iar artefactele sunt prezentate într-un format modern, vizual și interactiv, menit să apropie publicul de viața comunităților de acum mii de ani.

Muzeul a fost organizat într-o formă apropiată de cea actuală în 1975, când exponatele au fost dispuse cronologic în cele 64 de săli ale clădirii „Babilon” și în Sala Unirii. După mai bine de cinci decenii, specialiștii au început să schimbe, pas cu pas, expoziția permanentă.

„Ne-am dorit de mulți ani să reorganizăm expoziția de bază. Și nu se poate decât treptat, din cauza lipsei fondurilor pentru o reorganizare generală a muzeului”, explică arheologul Anca Timofan.

Lucrările au fost realizate etapizat, astfel încât muzeul să rămână deschis publicului. Arheologii, conservatorii, restauratorii, graficienii și personalul tehnic au lucrat în special în lunile de iarnă și în zilele în care muzeul nu primește vizitatori.

Miza noii expoziții este clară: obiectele nu mai sunt prezentate izolat, ci sunt integrate într-o poveste. Fotografii de pe șantiere arheologice, imagini de reconstituire, grafici explicative și chiar imagini realizate cu ajutorul inteligenței artificiale sunt folosite pentru a explica viața oamenilor din Preistorie.

„Am vrut decoruri frumoase, care să-i atragă pe oameni, iar obiectele să aibă niște povești, nu doar să fie cum era înainte”, spune Anca Timofan.

Mai puține exponate, mai multă poveste

Una dintre schimbările importante este reducerea numărului de piese expuse. Specialiștii au preferat să renunțe la aglomerarea vitrinelor și să pună accentul pe obiectele reprezentative.

„Dacă îngrămădeam foarte, foarte multe materiale, vizitatorul de multe ori rămânea cu multe semne de întrebare. Am simplificat un pic numărul de piese și am venit cu elemente de panotaj și explicații mai clare”, explică arheologul Cristian Florescu.

Informația este concentrată astfel încât vizitatorul să poată urmări o poveste coerentă, de la primele comunități umane până la Epoca fierului. Pentru publicul străin există și rezumate în limba engleză.

La intrarea în expoziție este prezentată mai întâi istoria muzeului, ale cărui începuturi se leagă de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Apoi începe călătoria prin Preistorie, de la antropogeneză și evoluția omului până la marile civilizații care au locuit teritoriul actual al județului Alba.

De la primele unelte la mamutul lânos

Parcursul expozițional începe cu Epoca pietrei și cu cele mai vechi dovezi ale prezenței umane pe teritoriul României, datate în urmă cu aproximativ 1,8-2 milioane de ani.

Un punct de atracție îl reprezintă vestigiile legate de mamutul lânos, gigantul Epocii Glaciare care putea depăși 3,5 metri înălțime și cântări între șase și opt tone.

În expoziție se află un fragment de molar provenit de la un mamut lânos, o scapulă dreaptă și o mandibulă dreaptă cu fragment de molar. Piesele provin din descoperiri făcute la Alba Iulia, Cugir și Tău, în comuna Roșia de Secaș.

Descoperirile demonstrează că văile râurilor din Alba au reprezentat culoare de tranzit pentru aceste animale în timpul Epocii Glaciare.

Expoziția prezintă și una dintre cele mai vechi unelte paleolitice descoperite în județul Alba. Piesa, realizată din silex, a fost identificată în 2009 la Pianu de Jos și este datată între 50.000 și 35.000 BP.

Resturile faunistice descoperite în mai multe localități din județ — Alba Iulia, Aiud, Ciumbrud, Presaca Ampoiului, Sebeș și Vălișoara — completează imaginea unei lumi populate de mamut, urs de peșteră, bizon, elefant și rinocer lânos.

Un alt exponat important este craniul unui urs de peșteră.

Neanderthalienii și urmele lor în Apuseni

Expoziția aduce în prim-plan și una dintre cele mai interesante dovezi ale prezenței omului de Neanderthal pe actualul teritoriu al României.

În Peștera Ghețarul Vârtop, din comuna Gârda de Sus, a fost identificată cea mai veche amprentă de picior uman cunoscută în România, cu o vechime estimată la aproximativ 62.000 de ani.

Cercetările recente din zona Întregalde, în Peștera lui Peștereanu din Valea Pravului, au scos la iveală urme de locuire, vetre, resturi faunistice și artefacte litice datate în Paleoliticul mijlociu.

Specialiștii au preferat să nu încarce expoziția cu informații excesiv de tehnice, ci să ofere publicului imaginea de ansamblu a fiecărei perioade.

Neoliticul prinde viață

Odată cu Neoliticul, povestea devine și mai bogată. Vizitatorii descoperă așezări, locuințe, fortificații, ritualuri, meșteșuguri, cultivarea plantelor și olăritul.

Un război de țesut neolitic a fost reconstituit, iar vitrinele prezintă vase pictate din Cultura Petrești, descoperite la Ghirbom și Ampoița, unelte din os, brățări din scoică, topoare din piatră perforată și alte artefacte.

Pentru fiecare epocă, muzeografii au ales câteva piese „vedetă”, prezentate pe panouri de mari dimensiuni.

Printre acestea se află statuete antropomorfe asociate cultului neolitic al zeiței-mamă, provenite din situl de la Tărtăria.

Tărtăria, între descoperire și controversă

O vitrină specială este dedicată sitului de la Tărtăria, unul dintre cele mai importante și controversate situri neolitice din sud-estul Europei.

Aici sunt prezentate și replici ale celebrelor tăblițe de lut de la Tărtăria, descoperite în 1961 de cercetătorul Nicolae Vlassa. Originalele se află în patrimoniul muzeului din Cluj-Napoca.

Piesele au generat de-a lungul deceniilor dezbateri privind autenticitatea, contextul descoperirii, datarea și semnificația lor.

Muzeul din Alba Iulia a reluat cercetările sistematice la Tărtăria începând din 2010, iar descoperirile ulterioare au consolidat importanța sitului pentru înțelegerea Neoliticului din sud-estul Europei.

Aur, bronz și războinici

Expoziția continuă cu Epoca bronzului și Epoca fierului, perioade în care teritoriul județului Alba oferă unele dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice.

Un spațiu aparte este dedicat depozitelor de bronzuri de la Uioara de Sus și Șpălnaca. Descoperite în 1909, respectiv 1887, acestea au însumat fiecare peste o tonă de metal și sunt datate în secolele XIII-X î.Hr.

La Cugir a fost descoperit, în timpul unor lucrări edilitare, un alt tezaur impresionant, care conținea obiecte din bronz și aur, datate în secolele XIII-XII î.Hr.

O altă secțiune este dedicată sciților și necropolei de la Sâncrai, considerată cea mai mare necropolă scitică din Transilvania. Printre descoperiri se numără două morminte de femei-războinic, echipate asemenea bărbaților, dar și mormântul unui cal, care ilustrează importanța relației dintre războinic și animalul său.

Craniul care spune povestea unei operații pe creier

Unul dintre cele mai spectaculoase exponate este craniul trepanat de la Livezile, descoperit în 1972.

Craniul a aparținut unei femei de aproximativ 35-40 de ani, iar intervenția chirurgicală a presupus realizarea unei deschideri de 12,2 pe 7,3 centimetri în cutia craniană, probabil cu ajutorul unei lame de obsidian sau silex.

Urmele de refacere osoasă demonstrează că femeia a supraviețuit operației cel puțin un an.

Datările actuale plasează intervenția între 2700 și 2500 î.Hr., în Epoca bronzului timpuriu. În lipsa unor traumatisme evidente, specialiștii iau în calcul fie o intervenție cu rol magico-religios, fie tratarea unei afecțiuni care nu a lăsat urme pe schelet.

Urmează celții, dacii și romanii

Reorganizarea nu se oprește aici. Muzeul are în plan continuarea proiectului cu expoziții dedicate celților, civilizației dacice și perioadei romane, urmând apoi etapa medievală timpurie, până în secolul al XI-lea.

„Când vrei să faci un lucru de genul acesta, nu merge de azi pe mâine”, spune Cristian Florescu.

Deocamdată, transformarea a început cu Preistoria, o secțiune care încearcă să schimbe relația dintre public și obiectul de muzeu: mai puține piese, mai mult context, mai multe imagini și, mai ales, o poveste care să poată fi urmărită de la început până la sfârșit.

De la 622 de artefacte la 200.000 de obiecte

Muzeul Național al Unirii are o istorie care începe în 1887, când a fost înființat la inițiativa Societății de Istorie, Arheologie și Științe Naturale a comitatului Alba.

În actuala clădire „Babilon” funcționează din 1967. În 1929, cu sprijinul ASTRA, muzeul fusese inaugurat ca Muzeu al Unirii, în contextul aniversării unui deceniu de la Marea Unire.

Patrimoniul inițial era format din 622 de piese arheologice, aproximativ 1.000 de monede, 1.000 de volume și 125 de florini. În prezent, muzeul deține aproximativ 200.000 de obiecte, inclusiv bunuri culturale mobile de valoare excepțională.

De-a lungul timpului, patrimoniul instituției s-a îmbogățit cu documente privind Revoluția de la 1848 și Marea Unire, obiecte personale și scrisori ale lui Avram Iancu, documente ale Unirii, manuscrisul original al discursului lui Vasile Goldiș, precum și steaguri și eșarfe tricolore purtate la 1 Decembrie 1918.

În 1992, instituția a devenit Muzeul Național al Unirii, iar din 2002 se află în subordinea Consiliului Județean Alba.

Astăzi, muzeul este una dintre instituțiile muzeale de referință ale României. Iar prin reorganizarea expoziției de Preistorie, încearcă să demonstreze că patrimoniul vechi de mii de ani poate fi prezentat într-un limbaj modern, accesibil și atractiv pentru publicul de astăzi.

sursa: Agerpres

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News