FOTO| Căsuța care a ocrotit, timp de 160 de ani, cinci generații din satul Cib stă încă semeață, în picioare

Căsuța care a ocrotit, timp de 160 de ani, cinci generații din satul Cib stă încă semeață, în picioare

Într-un sfârșit haotic de martie și început de aprilie 2021, la fel de pandemic ca și 2020, cu tulpini mutante de coronavirus pe urmele mele, am pornit-o în sus, în Munții Metaliferi, acolo unde pământul se agață cu degetele groase de piatră ale Cheilor Cibului de seninul cerului. La puțin peste 50 de kilometri de Alba Iulia, dar cuibărit bine în găoacea de piatră a muntelui, satul Cib, al comunei Almașu Mare, este în aceste vremuri un real izvor de tămăduire pentru orișicare suflet hăituit de vremurile apocaliptice pe care le răzbatem din ce în ce mai greu.

Din gospodăriile puține, răsfirate pe Valea Susănarilor (cea a săracilor) și Valea Perțească (ce a bogaților), unindu-se într-un ic ce dă spre vechea biserică a satului, cu Hramul Sfântului Nicolae, răzbate arar glas de om, mai des hămăit de câine sau behăit subțire de oaie. De prin grădini fumegă fuioare alburii, semn că aici abia acum e sfîrșit de iarnă și oamenii curăță grădinile de uscăciuni. La ce greu se ajunge aici sus, în munte, te-ai gândi că toată suflarea locului a dat bir cu fugiții acum, de când democrația ne-a scos din lanțuri și ne-a arătat Vestul. Nu, la Cib nu s-a întâmplat asta. Au mai rămas oameni, cât să ducă sămânța satului, istoria, mai departe. Unul dintre aceștia este Sabin Onc, cel care administerază căminele culturale din toate satele comunei. Nu-i vorbă, că și Sabin și-a încercat norocul multă vreme, la Cugir, înainte de 1989, la Uzina Mecanică, lucrând la secția de Uzinare Ușoară. Dar, spre deosebire de alții, pe Sabin Onc democrația post-decembristă l-a întors acasă, la Cib.

Legăturile sale cu locul natal sunt extrem de puternice, rădăcinile ducând până în țintirimul vechii biserici din sat, cu hramul Sfântul Nicolae. Aici, de Ziua Crucii, zi în care au venit pe lume surorile sale Gheorghița și Paraschiva, părinții săi au ridicat un monument de ”aducere aminte și neuitare în veci” pe locul unde a fost altarul vechii bisericuțe din lemn de la Cib, zice-se arsă pe la 1784, de invadatori. ”Domnul a zis: nu te apropia, descalță-te că locul pe care-l calci este pământ sfânt. Aici a fost până în anul 1784 bisericuța din lemn a protopiatului din Cib. Spre aducere aminte și neuitare în veci s-a ridicat prin surorile Gheorghița și Paraschiva lui Alexe și Valeria Onc. 1980” scrie pe placa de piatră ridicată în locul altarului.

*Căsuța cu acoperișul din paie, adăpost pentru cinci generații

Aici, în Cib, pe strada Susănarilor, în gospodăria părintească, Sabin Onc a dezvoltat, meticulos, așa cum îi stă în fire, o plantație de căpșuni. Mai mult, căsuța părintească, cu acoperiș de paie, ridicată pe la 1857, a fost transformată anul trecut într-o bijuterie din povești, cu implicarea voluntarilor de la ”Ambulanţă pentru monumente” – Transilvania Sud. ”În această casă au crescut şi bunicii şi părinţii, eu cu surorile mele, chiar pot să spun că şi copiii mei. Fundația era construită din piatră, lemn fag şi pe urmă pământ amestecat cu var. M-am gândit că este păcat să se dărâme şi poate fi salvată şi clasată monument istoric. Acum locuim în ea, este aici bucătăria, cu o sobă de pământ și camera de zi, unde mâncăm.

Casa a fost zugrăvită în alb ca să-mi fie mai ușor să fac eventualele reparații”, ne povestește Sabin Onc. În ziua în care i-am trecut pragul casei, dar m-am băgat și cu capul zdravăn de tot în grinda de sus a ușii – pentru că ușile și geamurile casei sunt în stil minimalist, fapt care ajută la păstrarea temperaturii optime pe interior – în bucătărie gătea soția lui Sabin Onc, o zamă de varză cu șorici afumați, de porc. Pe masa din camera de zi tronau, cum altfel, celebrele mere pătule, un soi păstrat în zonă de pe vremea dacilor liberi.

Casa a fost construită din lemn de fag în două etape, cea mai nouă fiind datată în anul 1857. ”Intervenţia propriu-zisă s-a referit la înlocuirea elementelor degradate sau a celor lipsa din lemn (căpriori, leţuri, aruncători, moaze, cosoroabe, tiranţi, tălpi, stâlpi) şi refacerea învelitorii din paie. Lemnul de fag a fost recoltat local şi prelucrat manual la faţa locului cu unelte tipice: barde de cioplit, dălti, burghie tronconice, plancace, fierăstraie manuale, etc., în spiritul păstrării expresiei vernaculare atât de prezente a acestei case. Fiecare element a trebuit sa fie ales cu grijă, cioplit şi rotit până s-a potrivit în locaş, folosirea unor elemente debitate mecanic fiind exclusă de cele mai multe ori in cazul arhitecturii vernaculare casnice realizate cu economie.

Învelitoarea din paie de secară este susţinută de crengi de mesteacăn dispuse vertical, legate de leţuri cu nuiele de viţă de vie salbatică sau curpen, iar la streaşina, paiele sunt aşezate pe un pat de trestie, toate fiind susţinute de un ansamblu complex de streaşină alcătuit din coșoroabă, aruncători cu umeri, poale din lemn, console şi ţepuse. La partea superioară a acoperișului paiele îmbracă o prăjina orizontală care lestează învelitoarea şi nu-i permite vârfului să se deşire.

Paiele au fost achiziţionate de la producătorii locali Buda Avram şi Bîte Dorin din Arieseni, judeţul Alba, care spre bucuria noastră mai recoltează paiele manual la indemnul CNM Astra. Mulţumim, de asemenea, SC Crișana Zlatna SRL (Florin și Neli Crișan) pentru transportul paielor. Mulţumim prietenei noastre, Diana Iabrașu care a documentat tot procesul de înlocuire a acoperişului. Finanţatori: Profi Romania, partener strategic al proiectului ”Ambulanţa pentru Monumente” şi al The Prince’s Foundation.

O mare parte din paiele necesare, în valoare de 4000 de lei, au fost achiziţionate prin grija actriţei Dana Rogoz care a iniţiat o campanie de crowdfunding prin Galantom de ziua ei şi căreia îi mulţumim enorm pe această cale. Parteneri: CNM Astra Sibiu, prin consultanța tehnică oferită. Îi mulţumim directorului Ciprian Ștefan pentru sfaturile utile. Meşteri: Toader Nicolae, Ilie Toader şi meşterul-ucenic Paul Dărăşteanu. Voluntari: Adrian Puiuleţ, Ileana Burnichioiu, Călin Șuteu, Monica Oprean, Alina Curea, Ionuț Curea, Dragoș Nuţă, Mihai Sava, Ariana Baciu, Andreea Copciuc, Adelina Ioana Afetelor, Elena Afetelor, Iris Peţean, Diana Fufezan, Iulia Maria şi Bianca Sferle. ”Ambulanţa pentru monumente” este un proiect sprijinit de ASR Prinţul de de Wales prin The Prince’s Foundation şi susţinut de societatea civilă din întreaga ţară”, a comunicat

”Ambulanţa pentru Monumente – Transilvania Sud

Casa de 164 de ani din Cib rămâne o bijuterie a arhitecturii locale, în condițiile în care stilul arhitectural al caselor din zonă s-a degradat de la an la an. ”Pericolul cel mai mare pentru arhitectura României este imitația, suntem bolnavi de imitație. Ne ducem în Bali și apoi vrem să facem o pensiune ca acolo, în Apuseni sau luăm un model de cabană din Elveția, din Austria, mai știu eu de pe unde!

Nu e în ordine, noi mergem în Elveția ca să vedem cum e acolo, de ce ar veni turiștii la noi, ca să vadă cum e la ei? Nu e normal, oamenii trebuie să înţeleagă că aici este România şi că avem o tradiţie în arhitectură şi încă una solidă. Până la urmă este arta noastră de a ne face locuinţele, în stilul nostru, nu trebuie să copiem alte meleaguri că devenim ridicoli! Dar cred că ţine de încrederea în noi înşine şi de educaţie: românii nu au realizat că şi ce moştenesc ei este valoros, iar noi asta încercăm să le arătăm, faptul că arhitectura veche are şi valoare de modernitate dacă este făcută bine!” a transmis George Fozocos, arhitect clujean premiat acum câțiva ani la concursul de arhitectură ”Țara Moților”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI