FOTO | Canep Art, proiect născut în Alba din dorința de a readuce în prezent tradițiile și meșteșugurile autentice. Identitatea românească adusă în prezent prin ateliere de cusut și brodat

Canep Art, proiect născut în Alba din dorința de a readuce în prezent tradițiile și meșteșugurile autentice. Identitatea românească adusă în prezent prin ateliere de cusut și brodat

Cu siguranță fiecare dintre noi a auzit povești despre tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile românești, fiecare zonă având o frumusețe aparte. De curând am cunoscut-o pe Anca Țîrlea, o tânără din Alba Iulia îndrăgostită de tot ceea ce înseamnă tradiție și neotradițional. La o cafea, am descoperit-o și am aflat cum iau naștere lucrurile minunate create sub emblema Canep Art.

– Cine este Anca Țîrlea?

– Am emoții de fiecare dată când trebuie să vorbesc despre mine, cred că e valabil pentru mulți dintre noi. Sunt din Alba Iulia, iar copilăria mi-am petrecut-o și la Valea Lungă, lângă Blaj, unde locuiau bunicii mei. De acolo am deprins dragostea pentru tradiții, pentru meșteșuguri și, mai ales, pentru brodat și croșetat. Cu toate acestea, am studiat Administrarea Afacerilor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar după facultate m-am angajat într-o multinațională, în domeniul contabilității.

– Când te-ai întors la pasiunea ta?

– M-am reîntors la meșteșuguri după ce s-a născut primul meu copil. În acele momente am simțit nevoia profundă de a-mi exprima creativitatea și, oarecum, copilul din mine a revenit la viață – cel care mai demult crea haine pentru păpuși de dimineața până seara. Încet, fără să-mi dau seama, m-am regăsit în lumea copilăriei mele, în bucuria acelor, a croșetelor și a broderiilor. Ani întregi am simțit că nu am niciun hobby, iar atunci când mama a început să organizeze ateliere de cusut la Academia Doamnelor, am intrat din nou în acest univers magic. Am început să creez bijuterii, semne de carte și pernițe brodate, și astfel, în 2016, pasiunea mea a prins din nou viață.

– Cum a luat naștere proiectul Canep Art?

– Proiectul a fost inițiat de mama, din dorința de a readuce în prezent tradițiile și meșteșugurile autentice. Scopul a fost mereu acela de a valorifica priceperea țăranului român, în special zestrea transilvăneană, și de a crea un arc peste timp între trecut și viitor. În gospodăriile de altădată, de la o sămânță se ajungea la cămașa de cânepă, iar arta aceasta se mai poate vedea azi doar în muzee. Noi ne dorim să readucem la viață măcar o parte din sacralitatea acelor timpuri.

– Care au fost provocările începutului?

– Primii ani au fost plini de provocări și de încercări, dar apoi am început colaborarea cu Olimpia Ludwig. Împreună am creat două colecții – Zestrea Secașelor și colecția de rochii de mireasă Regina Transilvaniei. Am conceput broderii digitale pentru mașina de brodat, inspirate în special din Transilvania. După ce Olimpia s-a mutat din țară, m-am trezit cu toate tiparele și broderiile în grijă. A fost, de fapt, adevărata mea școală de design vestimentar. De altfel, simt că mă aflu într-o școală continuă atunci când sunt în atelier, pentru că descopăr și învăț mereu ceva nou, cu fiecare piesă creată.

– Ce îi place cel mai mult Ancăi?

– Rezonez foarte tare cu designul neotradițional. Nu cred că vom mai purta costum popular în viața de zi cu zi, însă îl putem integra frumos în ținute moderne, adaptate vremurilor noastre, mai ales la evenimente speciale. Pentru mine, misiunea este să aduc tradiția și identitatea românească în prezent, într-o formă purtabilă, actuală și plină de sens. Am descoperit și o bucurie imensă în a împărtăși ceea ce știu despre cusut și brodat, prin atelierele pe care le organizez.

Mă emoționează deschiderea oamenilor pentru astfel de experiențe și, într-un fel, simt că această activitate împlinește o parte din menirea mea.

– Cum a reacționat publicul?

– Deschiderea publicului este mare, chiar dacă activăm într-o nișă. Mass-media promovează adesea alte direcții, uneori agresiv, iar asta face ca drumul nostru să pară uneori o luptă cu un uriaș. Totuși, din ce în ce mai mulți oameni observă problemele din industria textilă și încep să caute alternative mai echilibrate.

Aici se naște speranța noastră că nișa va continua să crească. Mă bucur enorm că am găsit-o pe Alexandra Țînțar, care este vocea noastră în social media de aproape un an și reușește să transmită cu sensibilitate esența muncii noastre. Contează mult, pentru că avem nevoie să aducem mai mult echilibru și în mediul online — un spațiu care a devenit, în prezent, punctul de pornire pentru multe direcții. Important este să-l folosim cât mai mult în sensuri pozitive.

– Ce articole vestimentare realizează atelierul?

– Aproape tot ce există într-o garderobă feminină: rochii, cămăși, veste, brâuri, cătrințe sau paltoane. Identitatea noastră vizuală este una profund feminină, iar rochiile și piesele cu linii delicate ne reprezintă cel mai bine. Punem un accent deosebit pe confort și pe realizarea unor piese unice, care să pună în valoare personalitatea fiecărei femei. Am observat că o mare parte din clientele noastre sunt femei care își dau voie să simtă și care își ascultă vocea interioară, preferând autenticitatea în locul trendurilor trecătoare din fashion.

Despre piață și viitor

– Din păcate, multe ii de pe piață sunt cusute în alte țări. Deși trendul pentru haine cu motive tradiționale este în creștere, meșteșugarii autentici sunt tot mai puțini. Abia recent s-a reintrodus statutul meșteșugarului, dispărut în ultimele decenii. Avem nevoie de programe care să susțină acest sector – ateliere de familie, educație nonformală, proiecte pentru tineri. Uniunea Europeană susține unitatea în diversitate, dar depinde de noi să ne păstrăm identitatea prin limbă și port. Este o datorie de onoare.”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI