Forţare de mână

    O temă politică dragă preşedintelui Traian Băsescu rămasă restantă din anul 2009 şi anume reducerea numărului parlamentarilor la 300 şi Parlamentul unicameral a revenit în forţă în atenţia politicienilor şi a opiniei publice. Ea are chiar o şansă să devină realitate. Să vedem: În 2009 Traian Băsescu aflat în campanie electorală a speculat inteligent în folosul său, dar păgubos pentru democraţie, nemulţumirea mare a publicului faţă de prestaţia parlamentarilor şi a propus tema reducerii numărului acestora şi transformarea Parlamentului dintr-unul bicameral într-unul unicameral organizând un referendum paralel cu alegerea preşedintelui. Atunci, ca şi acum cu ideea de comasare a alegerilor, un argument cu priză la populaţia sărăcită a fost economia. N-am să obosesc să spun că este un fals şi periculos argument. Dar să revenim la povestea cu reducerea numărului parlamentarilor, care şi ea face parte din acţiunile de atac concertat la democraţie. Iniţiatorilor referendumului din 2009 nu le-a păsat deloc de cei care le spuneau că referendumul este unul inutil din punct de vedere tehnic pentru că rezultatul va duce la modificarea Constituţiei, care trebuie aprobată printr-un alt referendum. Utilitatea referendumului de atunci a fost realegerea preşedintelui Traian Băsescu. Ei, dar o promisiune făcută poporului trebuie cumva onorată sau măcar asumată perpetuu pentru că altfel se întoarce împotriva iniţiatorului. Modificarea Constituţiei nu este un procedeu uşor, mai ales atunci când ai o majoritate parlamentară extrem de firavă. Aşa se face că până de curând nu s-a mai auzit mai nimic despre reducerea numărului parlamentarilor şi Parlamentul unicameral.
Asumarea de către preşedintele Traian Băsescu în numele României a acordului privind guvernanţa fiscală în al cărui text se spune clar că regula de aur privind deficitul bugetar maxim de 3 la sută din PIB şi deficitul structural maxim de 0,5 la sută din PIB trebuie introdusă în legislaţia naţională „la nivel constituţional sau la nivel echivalent” oferă acum oportunitatea introducerii în Constituţie a rezultatelor referendumului din 2009. Este ceea ce Partidul Democrat Liberal doreşte. Este în acelaşi timp ceea ce partidele din Opoziţie nu doresc, mai ales din perspectiva în care ele au depus la Parlament un proiect de lege propriu privind revizuirea Legii Fundamentale. Deja voci importante din USL au declarat că nu este necesară modificarea Constituţiei pentru asumarea acordului de guvernanţă fiscală invocând în acest sens articolele 11 şi 148 din Constituţia actuală şi formularea „la nivel echivalent”. Este clar că propunerea PDL, enunţată de premierul Emil Boc, va întâmpina o aprigă rezistenţă. Este la fel de clar că Puterea va folosi în manieră politicianistă acest necaz internaţional pentru a rezolva problemele lor naţionale. Vor face apel la populaţie, din nou, explicând că în lipsa înscrierii în Constituţie a prevederilor privind guvernanţa fiscală vom rămâne în afara Europei şi vom deveni un fel de paria pe acest continent. Vor amesteca lucrurile şi probabil vor crea un nou curent favorabil lor, asta şi pentru că Opoziţia nu are comunicatori suficient de carismatici sau de logici care să ofere o contrapondere. Şi uite aşa în locul unei colaborări pentru binele comun vom avea o dezbatere contradictorie pentru binele „parţial” al unora sau altora, care va transforma revizuirea Constituţiei într-un miş-maş, cu toate conotaţiile negative pe care termenul le are. Dacă Puterii îi iese mişcarea, amestecarea aceasta de planuri va forţa şi mâna alegătorilor care dorind rămânerea României în nucleul dur al UE resping totuşi atacul la democraţie. Ce vor face ei la referendumul pentru aprobarea noii Constituţii? Mărturisesc că mă aflu în situaţia aceasta. Ce voi face? Pentru că refuz să fiu manipulată, probabil nu voi vota la referendum şi dacă mulţi vor alege aceeaşi soluţie există posibilitatea reală ca referendumul să nu fie validat. Şi deşi ne dorim să rămânem între ţările UE din prima categorie nu se va putea. Este oportună din această perspectivă amestecarea lucrurilor aşa cum o propune Emil Boc? Sper totuşi să se răzgândească.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI