Fiinţa şi credinţa – o lucrare fundamentală

    Când citeşti titlul cărţii „Fiinţa şi credinţa” scrisă de părintele George Remete, primul gând este regretul că nu avem destulă credinţă. Argumentul în favoarea credinţei apare în lucrare chiar de la început, autorul arătând că „autenticitatea fiinţei este credinţa”, căci „credinţa este însăşi puterea de a exista” a fiinţei, „nu credinţa există pentru că e fiinţă, ci fiinţa există pentru că e credinţă” (pag. 8).
Prima parte a cărţii, adică „Înţelegerea filosofică a fiinţei”, porneşte de la întrebarea primordială: „De ce există fiinţa?” Această întrebare conţine, spune autorul, alte întrebări: „De ce există lumea aşa?”, „Cum e posibilă existenţa?” etc. (pag. 11). Toate întrebările îşi află răspunsuri profund documentate, cu trimitere la gândirea marilor filosofi ai lumii. În acelaşi timp, găsim răspunsul fundamental la întrebarea „De ce există fiinţa?”. Părintele George Remete consideră că există un singur răspuns: „Pentru că există Dumnezeu!” (pag. 20). Pornind de la întrebarea „Ce este fiinţa?”, sunt analizate raporturile fiinţă-nefiinţă, fiinţă-existenţă, potenţă-act şi stabilitate-devenire cu un limbaj deosebit de clar, punându-se în valoare legătura dintre fiinţă-existenţă şi credinţă. Credinţa creştină are la bază iubirea. Autorul spune: „Aceasta e iubirea când nu mai există decât ea… Dacă iubirea depăşeşte fiinţa şi existenţa, dacă iubirea e Supremul, atunci supremul Existent e „dincolo de fiinţă”, adică în Absolut. Se insistă asupra „înţelegerii fiinţei în absolut” căci „există o întemeiere filosofică a fiinţei în absolut” (pag. 280).
În partea a doua a lucrării, adică „Înţelegerea teologică a existenţei”, părintele George Remete arată că pentru filosofie noţiunea de „fiinţă” este necesară pentru că ea, filosofia, „vrea să asigure certitudinea existenţei”. Pentru teologie însă, certitudinea existenţei este numai Dumnezeu, adică absolutul, căci nu poate exista altă garanţie şi certitudine decât absolutul”. Teologii au spus că Dumnezeu este Creator, Făcător a toate, Cel mai presus de fiinţă”. Miracolul nu aparţine filosofiei, ci teologiei şi artei, arată autorul, iar „Fiinţa nu e întâmplare, ci e minune”. Cu o mare limpezime în exprimare, părintele George Remete ne prezintă principiile existenţei: Dumnezeu – absolut şi inefabil, Dumnezeu – absolutul personal, Dumnezeu – Iubirea Originară şi Dumnezeu – Treimea.
După ce sunt analizate: „Creatura ca substanţă şi Creatorul ca principiu dincolo de principiu”, „Dumnezeu: fiinţă şi energie”, „Logosul şi logosurile”, partea a doua a cărţii se încheie în forţă cu „Întruparea lui Dumnezeu. Iisus Hristos: proba lui Dumnezeu, măsura omului şi garantarea fiinţei”.
Ideea Întrupării aparţine numai credinţei creştine. Ideea Întrupării, spune autorul, „nu s-a născut în nicio gândire sau comunitate umană, ci a fost generată de o singură Persoană, Iisus din Nazareth”. „Ideea Întrupării nu aparţine lumii şi omului, ea aparţine lui Dumnezeu” (pag. 588). Numai Hristos realizează unitatea existenţei, pentru că „numai prin El se desfiinţează despărţirile, rupturile şi dezbinările existenţei… Hristos uneşte absolutul cu relativul, creatul cu necreatul şi transcendenţa cu imanenţa” (pag. 629). Prin Întrupare omul devine sigur de Dumnezeu” (pag. 630). Prof. univ. dr. George Remete arată că „există o înţelegere sau viziune filosofică a lumii şi alta teologică” (pag. 631). „Pentru filosofie existenţa este fiinţa, pentru teologie existenţa este Dumnezeu” (pag. 632).
Citind cartea „Fiinţa şi credinţa”, eşti fascinat de faptul că găseşti răspunsurile la întrebările fundamentale. Lucrarea se adresează teologilor, intelectualilor, dar şi tuturor credincioşilor, căci autorul a reuşit să aducă prin lucrare un îndemn la credinţă, un elogiu credinţei şi spiritualităţii părinţilor noştri şi legii străbune, pe care autorul o şi numeşte expres drept „culmea spiritualităţii umane”. Lucrarea va avea patru volume, acest prim volum expune învăţătura de credinţă creştină atât în argumentare teologică cât şi în argumentare filosofică. Următoarele 3 volume vor fi: „Fiinţa şi persoana”, „Credinţa” şi „Filosofie şi teologie”. „Fiinţa şi credinţa” (vol. I) are 652 de pagini şi 2631 de trimiteri bibliografice şi a necesitat, după mărturia autorului, opt ani de lucru (2004-2012). A apărut la Editura Academiei Române, este a treisprezecea publicată de prof. univ. dr. George Remete şi a zecea carte de autor. Autorul ne-a mărturisit că o consideră „vârful activităţii sale” şi „cartea vieţii lui”. Ştim bine că părintele George Remete a fost premiat de Academia Română pentru lucrarea „Cunoaşterea prin tăcere” (2006), iar din anul 2009 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.
„Fiinţa şi credinţa” poate fi achiziţionată la lansarea din 2 iulie 2012 ce va avea loc la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia, unde sunteţi aşteptaţi cu bucurie.

Eva HANĂŞ, institutor, Sebeş

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---